agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2432 .



Horc!
proză [ ]
bis

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Filutki ]

2004-11-12  |     | 



A venit cineva la mine intr-o zi si mi-a spus cu un aer de om dezgustat de viata :"In jurul meu e numai HORC !"

"Ce pesimist" mi-am spus, dupa ce am stat sa ma gandesc cateva secunde asupra cuvantului "horc" intelegand ca nu e ceva de bine.Toate astea s-au intamplat intr-o dimineata de altfel foarte insorita, pe cand stateam in statie si-mi asteptam maxi-taxi-ul."Pesimistul"nu a mai avut rabdare sa astepte pana la fara 5 maxi-taxi si a luat un taxi pentru a ajunge la birou.

Eu,dupa plecarea lui, mi-am reluat linistita gandurile de dinainte de discutia scurta :"Cum ajung la birou imi fac repede o cafea la filtrul cel nou si sper ca de data asta zaharul pe care l-am adus tot eu,ca de obicei,va fi la locul lui, in dulapiorul de langa masa si Nutzi nu-l va mai muta ;si daca nu-i asa o sa-I spun ca a face curat nu inseamna a muta lucrurile oamenilor…" .Dar firul gandurilor mi se rupse ca o ata din cauza unui, unui…ei bine da, din cauza unui "horc".Era horc-ul motorului de maxi-taxi care se oprea brusc in statie , ca si cum ar fi uitat sau nu ar fi avut intentia sa opreasca aici.E drept ca era 7.30,iar in statie nu eram decat eu si inca cineva mai in varsta,care a urcat o data cu mine,tot in numarul 8.

M-am asezat pe un scaun mai in fata pentru a putea sa cobor mai repede.Nu erau decat trei statii ceea ce insemna 15 minute de mers.Cum m-am asezat , scaunul a inceput sa scartaie, scotand la fiecare frana sau viraj mai brusc un zgomot care poate fi redat prin scris doar ca … "horc". Langa mine se asezase barbatul in varsta ce asteptase cot la cot cu mine in statie si din cand in cand tusea gros, pe mai multe voci, dupa care horcaia a tutun ieftin,poate chiar tutun facut de el in gospodaria lui de la tara. N-a durat mult acest "concert" fiindca la a doua statie batranul a coborat : era statia Spitalului. "Poate viziteaza pe cineva " mi-am spus, oricum nici lui nu i-ar strica un control, cel putin la plamani.

La aceeasi statie a urcat o doamna imbracata toata in verde, ca si cum ar fi vrut sa-si arate pornirile ecologice sau poate uitase ca Ziua Mediului trecuse de ceva timp.Ea tinea targatat un copilas ce pleoscaia guma si caruia nu-I facea nimeni observatie ca baloanele ce plesnesc in sunete de "horc" nu-s frumoase, mai ales in public.Daca nu ar fi sunat mobilul din geanta cucoanei sa-mi aduca aminte de tehnologia moderna as fi crezut ca am fost inghitita de o gaura neagra si ca m-am trezit in vremea lui Caragiale, cu Popesti si moftangioaice. Doamna si-a deschis geanta stil diplomat intr-un dublu "horc" al incuietorilor tari din metal, de-abia dupa ce s-a asigurat ca absolut toata lumea din maxi-taxi, inclusiv fetita cu codite ce lingea distrata din inghetata langa sofer si domnul serios din spate, au auzit soneria intepata a mobilului ultimul tip ce incepea sa sune mai intai gros de genul "horc horc" pana la ciripit de pasarele si muzica de Verdi pentru a se putea fali cu varietatea muzicilor de telefon,iar partea cu simfonia era pentru a demonstra gradul de cultura si stilul de viata "high" sau "hai de-aici". Convorbirea la telefon nu a inceput cu un simplu "Alo" , ci cu un zgomot bizar pentru a-si drege vocea , un fel de "horc" pe care il scoti atunci cand te ineci sau cand te strange cravata , dupa care a rostit un "yes" apasat , prelungind "s"-ul final pentru a da dovada de o buna cunoastere a limbii engleze , cea vorbita intre serpi bineinteles. Apoi mi-a confirmat supozitia, pentru ca s-a aplecat agale ca o caprioara cand se adapa la izvor peste scaunul din fata si, ducand degetul aratator la gura, a rostit :"Ssssssssssstt".Cu acelasi deget impodobit cu un inel de aur cu piatra rosie peste care statea incomod un altul de argint cu pietre verzi, si-a atentionat odrasla sa se astampere pentru ca-I sarea in brate si nu mai putea sa tina telefonul "greu" de 100 de grame.Conversatia nu a durat mai mult de 30 de secunde , timp in care doamna nu a spus decat de 2 ori "yes" plus bisul de "s" si la urma un "bye" libidinos pana la greata. Si cand te gandesti ce valva facuse pentru 3 amaraturi de "yes" prelungit !

Si-a deschis din nou geanta cu acelasi "horc" repetat si a dat drumul telefonului care atunci cand a atins fundul gentii a scos un zgomot de busitura de tren ,la scara mica :"horc".
Am ajuns in statie si usile mini-bus-ului s-au deschis cu un "horc" prelungit. Doamna verdeata.ro a coborat tarandu-si copilul dupa ea .Copilul incepuse sa urle a rasfatat pentru ca I se facuse observatie in public.La aceeasi statie urca doua persnaje care la prima vedere nu aveau nimic interesant de aratat.

Mai intai a urcat o pustoaica ce nu parea sa aiba mai mult de 16 ani. A urcat incet cele doua trepte nu pentru ca stia de acasa ca incetineala inspira calm si eleganta in miscari ci pentru ca ii era frica sa nu I se crape batista ce o avea pe post de fusta. Toata aceasta scena a disperarii lente sa nu I se rupa fusta nu a dat rezultate chiar pe toate planurile, fiindca in ciuda eforturilor pustoaicei tot I s-a vazut dunga de la dresuri.Dar cred ca nici nu observasem daca nu era trocaitul pantofilor cu toc cui de 15 cm ce faceau un concert pe mai multe tonuri de HORC dupa Horc.Daca nu-I vedeam ghiozdanul juram ca se pregateste sa plece in discoteca numai ca gresise momentul zilei.Dar tot raul spre bine pentru ca domnisoara compensa lipsa petei de culoare din bus.Dupa ce doamna in verde coborase, pe nimic parca nu iti mai cadea privirea.Totul era in nuante sterse de gri, alb, negru si maro, dar don'soara adusese o pata sangerie asortata la modul cel mai cu putin gust posibil cu un vernil al bluzei pana deasupra buricului si cu auriul cerceilor ce atarnau greu parca faceau concurenta bluzei : care ajunge mai repede la buric.Din cate am vazut sansele erau in favoarea cerceilor pentru ca urechile aveau sa cedeze cat de curand.

In sfarsit don'soara "prost gust" a reusit sa ocupe un loc mai in spate, dupa care am pierdut-o din vedere.

Dupa ea a urcat "mister businessman"- un tip abia iesit din adolescenta, sa fi avut vreo 25 de ani si care se voia a fi mare patron,dar era cel mult asociat cu 5 procente la vreo firma mediocra ce o pastea falimentul sau eventual firma apartinea lui taica-sau,iar el nu era decat un maimutoi ce se ducea pe la firma cand se plictisea si asta numai pentru ca erau acolo secretare dragute.Si ca oricarui om de afaceri nu-I lipsea diplomatul mare din imitatie de piele neagra si ochelarii de soare asezati obraznic pe nas si usor lasati in jos pentru a putea fixa cu privirea mai bine vreo "bucatica". In fond nu stii niciodata ce se iveste !Se pare ca era un mare admirator al lui Van Damme desi cu mari eforturi reusise sa-si faca un corp cat de cat sa nu-l zboare vantul.Pun pariu ca in diplomatul elegant nu se afla nici un dosar sau cel putin un pix, ci gelul de par pentru a-si putea fixa tepii ori de cate ori intra in vreo baie, oglinda-oglinjoara pentru avea sub control fiecare por al fetei imbibat cu pudra, pieptanele si eventual parfumul sau programarea la cosmetica.Mobilul, sigur nu era in geanta pentru ca era asezat bine mersi in buzunarul sacoului unde trebuia de fapt sa se odihneasca o amarata de batista. Dar deh ! Cu noua tehnologie se pare ca mobilul te sterge si la nas !

Dintre toate scaunele libere, s-a asezat exact langa mine, poate ca ii inspiram incredere sau prea multa singuratate. Oricum motivul l-am aflat imediat ce a inceput sa fasaie o punga de covrigei sarati si sa infulece. Voia sa ma agate, oferindu-mi un covrigel,ce-I drept cam sarat, dar s-a gandit prea tarziu, pe la jumatatea pungii. La oferta lui super-generoasa am refuzat scurt si cuprinzator :"Nu, multumesc !" si nu pentru ca sunt rautacioasa, dar dupa aceea mi-ar fi fost sete.

Din "horc"-ul scos la fiecare atingere a covrigelului cu dintii se vedea ca nu mancase acasa micul dejun. Se trezise prea tarziu din patul vreunei gagicute blonde, cu sanii mari inversi proportionali cu IQ-ul. Cum spuneam, se trezise tarziu si nu mai avusese timp si de mancat, cel mult bause o cafea, dar si aceea prea dulce, dar a baut-o sa nu-si supere puicuta ! Si nu de alta dar taica-sau i-a spus daca are de gand sa vina la firma, trebuie sa fie punctual si matinal si nu ar vrea sa-l supere pe taticu' pentru ca apoi nu mai are cine sa-I cumpere gelul de par si parfumul care imita atat de bine "C.K one" si nu mai are cine sa-I plateasca ratele viitoarei masini tot de marca ca si prima, care este acum in service din cauza excesului nu de zel ci de viteza.

Tot de pe si din tanarul acesta urla a fals.Este falsul acela inocent la inceput care se transforma apoi in nesimtire crasa. Deocamdata la el era prima faza, dar tendintele evolueaza repede, mai ales acum cand moda are ultimul cuvant.

Eu am intors usor capul spre geam parand interesata de ceea ce se petrecea afara.Toate acestea cu scopul de a scapa de vreo discutie despre capitalul pietii europene sau despre ultimul film indian vazut. Asteptam sa ajung mai repede !

A urmat inca o statie unde au coborat 3 persoane, dar nu a urcat nimeni. Si in fine ultima statie unde am coborat in horc-ul usilor ce se deschideau larg, parca facandu-mi doar mie loc spre marele intreg din care facea parte si micuta lume din mini-bus.Am coborat in graba pentru ca mi se parea ca am stat o viata inchisa intre acele bucati de tabla, umplute la intamplare cu mii de zgomote HORC. Am lasat in urma toti acei oameni dintre care am putut sa observ doar cativa ; i-am lasat in "horc"-urile lor atat de diferite, iar cand am coborat pe trotuar parca tot mini-bus-ul urla intr-o singura voce"HORC", un "horc"total ce imi epuiza timpanele.

M-am indreptat spre birou cu pasi repezi si am ajuns intr-un minut. Cum am intrat m-am indreptat spre filtrul de cafea, l-am bagat in priza, a scos un "horc" mai apasat si am deschis dulapiorul de langa masa sa iau zaharul. Nu mai era acolo. Atunci m-am hotarat in sfarsit dupa 6 luni sa intru in biroul doamnei Nutzi si sa-i spun raspicat :"Sa nu mai cauti in dulapul meu.Indiferent sub ce pretext ! ! !" Mi-am luat inima in dinti si am pasit pe parchetul proaspat cerat intr-un horc continuu, am deschis usa biroului ei, care a scartait incet "horc", si imi pregatisem tonul raspicat, dar cand colo ea dormea cu capul sprijinit de birou intr-o horcaiala ce acoperea radio-ul. M-am desumflat imediat, am inchis usa pentru a nu intrerupe asmenea "horc"de exceptie. M-am intors la biroul meu si am inceput sa scriu acest comentariu al interjectiei "HORC", interjectie ce daca nu suntem atenti, trece neobservata si o data cu ea toata fascinatia lumii ipocrite.

Si iata cum fiecare zgomot incepe cu un "horc" si se sfarseste cu un comentariu. "HORC' este sinonim cu fals, snob sau mai bine zis e zgomotul iluziei in sec XXI. "Horc"- asa suna un ideal intr-o societate plina de oameni din carton. Si unde mai pui ca rimeaza si cu "porc"…


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!