De sarbatori eu vin de departe; eman caldura inghetand totul!
In lunga mea privire totul albeste; mi-s anii mai albi ca neaua ce-am albit in juru-mi si gheata mi-e vinul fiert prin vene, cat sa pot macar, incremeni privelistea in ochii jucausi ai celor pe care ii intalnesc.
Ma plimb si adorm muste in zbor, las incoltitul semintei pe alt an; pasari cu pui isi abandoneaza cuibul, ursul uita de prada in colti, ametit de aerul rece.
Tot primaveri cautand, s-au inventat veri si toamne, care sa-mi anunte venirea, ca ursul sa nu adoarma cu prada in gura, pasarile sa invete sa zboare si samanta sa incolteasca dupa a mea plecare.
Prea rau pentru a fi bland, prea mult impodobit, sclipind sub clar de luna, sau de becuri multicolore pe bulevarde cerate; primavara e deja de mult cucerita, nu mai prezinta interes. E timpul ca renii sa ma poarte prin vara!
Unde ning eu, primavara e mai verde; unde e vara si toamna mai lunga, seminte mai multe vor avea nevoie de mine.
E bine când ning, e rau când mania ingheata!