...Văzând că în lumea modernă, soacrele rămase singure, au tendința să-și sufoce urmașii cu dictatura lor, Cel de Sus le-a oferit o compensație care să le tempereze. În dimineața vinerii mari, soacrele, beau câte o cană de apă rece și se întind în vechile lăzi de zestre. Ginerii închid capacul peste ele rostind convingător: Deții secretele vieții în degetul mic și prețuim sfaturile tale ca pe ochii din cap!...Această portiță de calmare a orgoliilor, uitată deschisă de Cel de Sus, a început să fie speculată și de alții, ajungându-se la niște situații de-a dreptul hilare...


O sufragerie într-un colț cu sobă și dulap de bucătărie. Intră Lica aducând două gemantane mari. În urma lui, Cocolina cu Mara se chinuie să bage pe ușa larg deschisă o ladă de zestre.

MARA Lică dragă, ne-ai spus că ai o casă simplă. Dar este vilă în toată regula. Ce sufragerie spațioasă!
COCOLINA Aici mă instalez eu.
LICÃ Dar mamă Cocolina, ai camera dumitale.
COCOLINA Să stau toată ziua singură, ca la pușcărie? Din punctul ăsta văd cine intră, cine iese. Și apoi îmi place mirosul de mâncare.
LICÃ Eu mor după fasole cu ciolan.
COCOLINA Greșit!
MARA De când mama ține regim cu mâncări ușoare și eu mă simt mai bine.
LICÃ Nu concep viața fără fasole cu ciolan.
COCOLINA Îți facem pe plac.
LICÃ Mara dragă. Ajută-mă să urc lădoiul ăsta în pod.
COCOLINA Lada mea de zestre va sta la loc de cinste. Când ultimul meu soț venea tracasat de la servici, se culca în ea.
LICÃ Ciudat om trebuie să fi fost.
COCOLINA Este o ladă unicat. Am format-o după caracterul meu. Adormi în ea imediat și peste zece minute te trezești proaspăt, dornic de acțiune. Ai dormit bine azi noapte?
LICÃ Cu emoțiile că veniți?
COCOLINA Atunci poftește în ladă.
MARA Lasă-l în pace. Lică. Arată-mi camera noastră.
COCOLINA Ai spanac proaspăt?
LICÃ De unde până unde spanac?!
COCOLINA Am văzut că piața este la doi pași de casă. Fugi Mara și cumpără un kilogram de spanac.
MARA Nici n-am despachetat!
COCOLINA Þine-ți bine minte. Orele de masă sunt bătute în cuie. Fugi Mara.
LICÃ Vin cu tine.
COCOLINA Se descurcă singură.
Mara iese.
COCOLINA Așa-i că ești un pic confuz, agitat?
LICÃ O văd în casă pe draga mea logodnică.
COCOLINA Atunci intră în ladă pentru recreiere.
LICÃ Ce pot face mamă Cocolina? Insistența, cheia succesului.
Lică se vâră în ladă. Cocolina închide capacul și după câteva clipe de așteptare zice: Lică, prețuiește-mă ca pe ochii din cap. Eu am experiența vieții așa că orice pas vreți să faceți, veniți la mine pentru sfaturi. Uită complect de fasolea cu ciolan. Cumpără-mi la timp medicamentele de tensiune și când ieșiți în oraș, nu mă lăsați pe dinafară!

- - -


Lică și cu Mara sunt singuri în sufragerie.


MARA Sunt supărată pe tine. Toată atenția ți-o concentrezi asupra mamei Cocolina.
LICÃ Prin câte a trecut! Are un echilibru și o înțelepciune de invidiat. Am lăsat-o singură la piață.
MARA N-am avut chef de ieșit și gata! De ce nu ne retragem în camera noastră? Þi se termnă concediul și poate numai seara ne vedem. Apropo, ce lucrezi?!
LICÃ Mă plictisesc ușor. Îmi schimb locul de muncă odată cu cămașa.
MARA Câte avem de povestit! Cum ne-am cunoscut pe stradă în Gherla. Din prima clipă am avut o încredere oarbă unul în altul. Ne-am luat cu plimbatul și am uitat de noi. Telefon la poliție. Doamnă Cocolina, lipsește numai de un ceas!... Te-am rugat: Dacă nu-ți mai place fasolea cu ciolan cumpără măcar un televizor în camera noastră!
Intră Cocolina cu o pungă de cumpărături.
COCOLINA Nu vă ajunge televizorul ăsta? Cu cine comentez știrile și filmele dacă mă lăsați singură? Mâine dimineață luăm trenul. Mergem în Gherla după pensie.
MARA Du-te singură. Eu rămân cu Lică în casa noastră.
COCOLINA Foarte bine.

- - -


În sufragerie, Mara scoate din dulapul de bucătărie, o pungă de fasole.
Lică stă în fotoliu.

LICÃ Ce pui la cale?
MARA Îți gătesc mâncarea ta preferată.
LICÃ Am terminat-o cu fasolea. Ce-mi vâjie capul. Intru în ladă, poate-mi revin. Apropo de ladă. Căt de bună la suflet este mama Cocolina. A călcat postul negru în vinerea mare pentru alții. Să intre în lada ei și să se simtă bine! Nu pentru ceva interes personal, ca alții.
MARA Cine sunt aceia?
LICÃ Ziceam și eu așa.
Lică se vârâ în ladă și trage capacul după el. Ușa sufrageriei se deschide și apare mătușa Zizi. Nu îndrăznește să treacă pragul. Face ochii mari când o vede pe Mara care tocmai pune punga de fasole la loc în dulap.
ZIZI Eu sunt mătușa Zizi. Lică mi-e nepot.
MARA Curaj. Poftiți în casă. Mara. Logodnica.
ZIZI Asta da surpriză. Nu te supăra, când v-ați cunoscut?
MARA Acum o săptămână, în Gherla.
ZIZI Ești din Gherla?!
MARA Da.
ZIZI Multe se explică atunci. Fiul meu, Murgu, este văr primar cu Lică. De mici se au ca frații. Și cum cine se aseamănă se adună, au rămas amândoi niște infantili. N-am contat nici cât un pai când m-am pus de-a
curmezișul!
MARA Dar ce-au făcut?
ZIZI Atâta m-au tocat amândoi la cap până când am cedat și mi-am pus casa garanție la bancă să le cumpăr cel mai grozav aparat de căutat metale.
MARA Ce anume?!
ZIZI Aparat de căutat comorile dacice din munții Orăștiei. Știi de ce venise Lică în Gherla? Pentru a lua legătura cu un electronist faimos care se zice că dublează raza de acțiune a detectorului. De la cinci la zece metri.
MARA O vorbă dacă-mi spunea!
ZIZI Merge în Gherla după electronist și te aduce pe tine. Ne dă explicații? Mătușă Zizi, vere Murgu, m-am logodit, etapa dacică este depășită. Că din mai s-au apucat de prospectări în munții Orăștiei... Se-ntorceau numai sâmbăta pentru schimb de haine și provizii.
MARA Ce pot zice? Sunt vinovată dacă ne-am plăcut din prima clipă?
ZIZI Dimpotrivă. Mă bucur. Murgu are un exemplu de urmat. Dar până atunci mi-l lasă singur? În munții Orăștiei?! Unde vin toți aventurierii periculoși? Se întoarce cu capul spart și fără detector. Casa mea! Cinstit este să-l însoțească. V-a ajuns o săptămână de giugiuleli. La drum! Unde-i Lică?
MARA Doarme. Mi-a zis că i-se termină concediul.
Zizi Mare pagubă! Dă cu banul unde să se angajeze.
MARA Nu te supăra mătușă Zizi, dar cum, tam- nesam, ți-ai dat casa pe mâna băncii? Tare mie că vărul Murgu o fi mâncat sau băut ceva în vinerea mare și de-acolo i-se trage căutatul de comori.
ZIZI Vezi-ți de treabă! De mici copii au visat amândoi Sarmisegetuza. Îi pregătești lui Lică rucsacul și haine adecvate pentru munte.
MARA Eu sunt convinsă de un lucru. Murgu are și alți prieteni.
ZIZI Nu întratâta de buni. Dacă printr-o minune găsesc ceva? Încrederea este totul. La revedere Mara!
Mătușa Zizi pleacă. Peste câteva clipe iese și Lică din ladă.
LICÃ Mare dreptate are mătușa Zizi! Imediat după Paște am luat-o val vârtej cu Murgu către munții Orăștiei. Și tocmai acum, la spartul târgului îl las de izbeliște? Da, așa este cum ai bănuit tu. Chiar anul ăsta, în joia de dinaintea vinerii mari, am fost amândoi la bar. Dimineața, uită în ce zi hotărîtoare se trezește și dă pe gât o cană mare de apă rece. La radio, tocmai se dădea o știre despre un căutător de comori ce-a găsit o oală plină de kesoni în preajma Sarmisegetuzei. De nebună și-a pus mătușa casa la bătaie pentru cel mai performant aparat? Nu găsește Murgu ceva rămășițe dacice, ce-l așteaptă în față? Spune-mi. O viață mohorâtă de om marcat cu semnul ratării. Asta este, ce să-i faci? La drum! Rucsacul, căciulița, bocancii, scurta verde, lopata portabilă. Mâncare ne pune mătușa Zizi. Ca la partidele de pescuit. Pe sâmbătă seara sunt înapoi. Doamne ajută!

- - -


În sufragerie, Cocolina cu Mara.

MARA Vezi mamă? S-a reântors fericit din munți nu pentru că mă vede și i-a fost dor de mine. Pentru zilele minunate petrecute în mijlocul naturii cu Murgu. Nici nu m-a îmbrățișat. Direct la duș. De când ne-am logodit, numai dumneata ai avut parte de el. Îți asculta cu gura căscată toate poveștile de la Adam încoace și numai că nu lua notițe la ideile tale filozofice. Cum te-ai dus în Gherla după pensie și-a venit mătușa Zizi în vizită, l-am pierdut a doua oară.
COCOLINA Þi-am zis să veniți cu mine? Nu asculți, suportă consecințele.
MARA Luni iar se duce cu vărul Murgu în munți.
COCOLINA Ce este așa de mare zor cu căutatul ăsta ? Nu cumva Lică și Murgu în vinerea mare?...
MARA Nici vorbă ! De la grădiniță și-au făcut planuri. Dar de-acuma că este logodit, ar trebui să zică: Rămâneți cu bine vise copilărești!
COCOLINA Lasă pe mine. Tu, ia-o fuga fuguța după un praf de copt și mere să-i facem prăjitura preferată.
După ce Mara iese la cumpărături, apare Lică de la duș, în pijama.
LICÃ Sigurul lucru ce-ți lipsește în munți este dușul. Mă dor toți mușchii, cum nu sunt obișnuit cu hămăleala. Alte echipe de căutători au aparate ușoare, mici cât pachetul de țigări. Al nostru, ferească Dumnezeu, este cât jumătate din lada dumitale, îl purtăm îndoiți de șale. Parcă în bătaie de joc ni l-a cumpărat mătușa așa de mare.
COCOLINA Te dor mușchii?
LICÃ Și oasele.
COCOLINA Ce mai aștepți atunci? Ai aici remediul ideal.
Cocolina deschide capacul lăzii.

- - -


Cocolina doarme dusă într-un fotoliu. Televizorul este aprins. Mara și cu Lică stau lipiți unul de altul pe canapea.

MARA Lică dragă, așa-i că avem încredere totală unul în altul și ne putem spune cele mai mari secrete?
LICÃ Altfel cum?
MARA Lada asta de zestre este deviată. M-am dus după praf de copt și mere, dar eu încă de ieri le-am cumpărat în cinstea întoarcerii tale, cum nu mai vreau ca mama Cocolina să aibă prima mișcare. Steie pe locul ei. Și cum am ieșit, m-am pus la pândă sub fereastră. Te-ai întins în ladă, a închis-o și numai ce o aud zicându-ți: Lică, revino în forță la convingerile tale din prima zi când ți-am călcat în casă. Nu-mi ieși din cuvânt. Cât despre munții Orăștiei, uită total de ei! ...Vezi Lică, fii mai temperat când caracterizezi pe cineva. Chiar dacă este vorba despre mama Cocolina. Vrea să ne supună pe toți cu lada ei.
LICÃ Asta era! Și eu am văzut-o pâinea lui Dumnezeu! Cum am ieșit din ladă mi-am zis: Nu eu am băut apă în vinerea mare. Mergă Murgu singur în munți! Plătesc oalele sparte de altul, chiar dacă mi-e văr primar ? Bine că știu de la ce mi se trage. Intru iarăși în ladă și mă programezi în felul următor. Te duci cu Murgu până găsește comoara dacică. Loialitatea înainte de toate. Ai înțeles?
MARA Da.
Lică se pune în ladă și după ce Mara închide capacul, zice:
Numai pe mine și pe mine iubește-mă. Îndeplinește-mi toate dorințele. Cât despre munți, iartă-mă, nu-mi pot călca pe inimă să te știu departe de mine.
Lică iese din ladă.
LICÃ Părul mi s-a uscat după duș. Mă îmbrac și ață la vărul Murgu să-l anunț că gata, am terminat-o definitiv cu aventura asta copilărească.
MARA Dar nu-i spui nimic de ladă.
LICA Se poate?!...Ãsta sunt și pace bună, îmi schimb opiniile după cum bate vântul!
- - -

Lică intră năvalnic în casa mătușii Zizi.

LICÃ Mătușă Zizi, Murgule, știți de ce-am venit în miezul nopții la voi?
ZIZI Că o luați din loc în imediat! Ce nenorocire Lică! Fiul meu! Nu mai pierdeți timpul. Mergeți și găsiți comoara!
MURGU Mă scoți din pepeni mamă! Decât să rânjesc toată ziua cu gura până la urechi ce fericit sunt că am adidași noi în picioare, prefer să trag după mine un mare și greu regret.
ZIZI Înseamnă că mă agit degeaba. Stați atunci, că stați bine.
LICÃ Fii liniștită. Pornim dimineață. Ascultați. Mama Cocolina, ai văzut și dumneata, mi-a adus o ladă de zestre. Cum m-am vârât în ea, a trântit capacul peste mine și mi-a dat niște directive pe care le-am urmat ca hipnotizat. Când ai vizitat-o pe Mara, eu eram întâmplător iarăși în ladă. Ai zis că trebuie să reiau căutările în munți și n-am stat pe gânduri, m-am dus. Acuma, în seara asta, după duș, intru iar în ladă și Cocolina îmi încarcă memoria cu ordinele ei. Mara descoperă toată tărășenia. Pe la zece, fără excepție, Cocolina adoarme în fotoliul ei. Poți tăia lemne pe ea. Aștept cu Mara ora zece, mă bag în ladă și de-acuma îmi iubesc numai logodnica la care trebuie să-i satisfac toate dorințele.
MURGU Cum ești forțat să intri în ladă?!
LICÃ Intru de bună voie. Are efecte benefice. Adormi imediat și peste câteva minute te trezești relaxat. Pe la unsprăzece, Mara o trezește pe Cocolina să se mute din fotoliu în pat. Se face doisprăzece și la rândul ei, Mara adoarme în patul nostru în același mod fenomenal ca și Cocolina. Buștean. Ați înțeles acuma ce-am ajuns eu? Păpușă trasă pe sfoară când de una când de alta. Mătușă Zizi, pregătește-te, după doisprăzece mergem la mine. Mă vâr în ladă și-mi transmiți următoarele: Lică, îți vinzi casa domnului avocat Fărcășiu, care de când ai rămas singur cuc pe lumea asta, o râvnește. Mâine faci tranzacția, în cel mai mare secret. Apoi la drum, în munți!!
MURGU Îți vinzi casa?! Mă sperii.
ZIZI Lasă-l. Nu s-a adaptat, stă în casă ca într-o coajă goală de ou fără gălbenuș. Și cu banii de pe casă ce faci ? Vă întoarceți cu toții în Gherla?
LICÃ Pentru nimic în lume. Nu te supăra, asta este situația, casa mea valorează de trei ori mai mult decât a voastră. Plătesc integral aparatul. Și încă tot îmi mai rămâne o valiză de bani!
ZIZI Mulțumesc Lică.
LICÃ N-ai de ce. Când sunt în ladă, să nu uiți de Sarmisegetuza.
ZIZI Bat-o s-o bată, că mai repede uitam de vânzare casei tale decât de ea!

- - -


Și Mara și Cocolina au câte o valiză în mână. Între ele se găsește lada de zestre. Lică stă în fața lor resemnat.


COCOLINA Ai reușit să ajungi un nimeni. Felicitări. Uită de noi.
MARA Trebuia să-mi spui de la început. Mi-am vândut casa înainte de-a te cunoaște și vine termenul de evacuare. Te înțelegeam. Atâta valorez în fața ta ? Cât o țigancă ? Mă trezesc aruncată afară în ultima clipă?
COCOLINA Lasă vorbăria. Claxonează taxiul.
MARA Dar cum îl lăsăm așa, fără un acoperiș deasupra capului? Vine cu noi în Gherla.
COCOLINA Deie Domnul ca banca să-i ieie și mătușii Zizi casa! Mai mare rușinea. Haide.
MARA Nu mă întorc fără Lică.
COCOLINA Îmi ieși din cuvânt. Te bag în ladă!
MARA Îți frâng gâtul cât îmi ești de mamă! Tu realizezi ce se întâmplă Lică ?
LICÃ Da. Singura mea dorință este să mă văd liber!
MARA Dar ce vei face?
LICÃ Merg înainte.
MARA Vin și eu cu tine.
LICÃ Târziu.
COCOLINA Vezi? Aștia-s bărbații. Te-am lăsat să alegi, ai ales. Acuma vine rândul meu. Îți garantez. Al doilea ne ciugulește din palmă!


- - -


Într-o poiană din munții Orăștiei, Murgu cu Lică, stau jos pe iarbă și se odihnesc. Lângă ei, impunătorul detector de metale.
Dinspre marginea poienii vine Mara.

MARA Bună dragul meu Lică. Bună Murgule. Ați găsit ceva?
LICÃ Minune este că ne-ai găsit tu!
MARA N-a fost greu. Ce mulți căutători de comori sunteți! Cum am intrat în zonă, am dat peste grupul lui Mihadaș. Cu indicațiile de rigoare ajung la familia Socaci ce scormonește pe culmea Gorghiului. Domnul Socaci m-a condus personal până la poteca spre poiana voastră.
LICÃ Cu ce ocazie la locul nostru de muncă?
MARA Mi-a venit ieri, așa, o ideie senină... Haide Mara, o viață ai, urcă pe tren și călătorește până la Deva, mori neștiutoare fără a vizita munții în care se găsesc comorile dacice. Ãsta-i aparatul de detectat?
MURGU Pardon. Aparatul de înghițit case.
MARA De ce cobești? Și bănuțul cu care copilul de dac și-a cumpărat turtă dulce, comoară se numește... Lică, ți-aș spune ceva...
MURGU A venit momentul fatal să dau o fugă până la tutungeria din colț!
Murgu o ia către marginea pădurii.
MARA Mi-a fost dor de tine.
LICÃ Mie, absolut de nimeni.
MARA Știu ce te chinuie în momentul de față. Dar nu îndrăznești.
LICÃ Îmi dai tu curaj?
MARA Da.
LICÃ Ce-ai câștiga?
MARA Nimic. Dar vei fi împăcat. Măcar tu. Mi-ajunge.
LICÃ Și care este procedura?
MARA Lada. Îți voi zice: Lică dragă, du-te cât vezi cu ochii, lumea este largă, pe undeva ți-i găsi alinarea.
LICÃ Mai sunt trei săpătămâni până la închiderea oficială a sezonului de căutări. Poate ne vedem atunci. Poate nu. Haide, te conduc la tren.
MARA Mă descurc singură. Dacă nu găsiți urmă de monedă dacică? Murgu se va agăța apoi de orice pretext. Încă două ceasuri de căutare îmi mai trebuiau, tocmai ceasurile în care Lică a condus-o pe Mara la gara din Deva.
LICÃ Nu-i Murgu omul acela.
MARA Așa v-a deveni dacă nu reușește. Un colecționar de învinuiri.

- - -


În aceiași poiană, Murgu cu Lică stau jos lângă aparat.

LICÃ Poimâne se închide sezonul. N-avem noroc și pace bună. Zgârciți erau dacii, un cui nu pierdeau! Mă apucă tristețea. Vei fi o acritură de om ce condamnă viața de la furnică la Dumnezeu, pentru eșecul lui. Þie însă nici că-ți pasă! Râzi pe înfundate, de unul singur.
MURGU Fie ce-o fi, ia-mă la palme. N-am băut strop de apă în vinerea mare... Vezi Lică, de groaza mamei ce mincinos am ajuns?
LICÃ Dar ce-i mătușa Zizi?! Muma pădurii? Măcar mie să-mi fi spus.
MURGU M-am îndrăgostit. De-o peruancă.
LICÃ Ce este o peruancă?!
MURGU Una din Peru. America de Sud. Ne-am cunoscut de revelion. Are aici un frate, student la medicină. Ce știi tu?... Trei zile nedespărțiți. În vecii vecilor nu ghicești unde locuiește. Tocmai în Malcapaca, o localitate de pe marginea faimosului lac Titikaka. Nu concepe viața în altă parte. Scurtă și la obiect peruanca. “ Te aștept un an de zile. Nici o secundă în plus!”... De-atunci mi se învârtesc rotițele, cum să o scot la capăt cu mama. Încă două zile și mă întorc acasă posomorât, cum ai zis tu, cu priviri veninoase de ratat. Apoi, după o săptămână de muțenie îi zic: Nu dispera mamă dragă, sunt și alte comori îngropate pe lumea asta. Cum ar fi de exemplu, aurul incaș. Lasă-mă în Peru. Garantez că dacă găsesc ceva acolo, îmi revin la normal. Stau apoi o vreme cu peruanca, văd cum ne potrivim și pusă în fața faptului împlinit, o aducem pe mama la noi.
LICÃ Mătușa Zizi pe marginea lacului Titikaka!
În momentul acela, mătușa Zizi, echipată de munte își face apariția pe aceiași cărare pe care venise și Mara.
LICÃ Mătușa Zizi în munții Orăștiei!
ZIZI Bine v-am găsit băieți. Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese!
MURGU Ce cauți aici? Tu-mi lipseai de pe cap.
ZIZI Bine fiule, cum dorești, te las atunci singur că Lică trebuie să plece urgent la Gherla.
LICÃ Capitol închis, mătușă Zizi.
ZIZI Ieri le-am făcut din curiozitate o vizită, să văd ce casă și situație materială au. Ceva de speriat. Dau peste o Mara, albă, cu ochii înfundați în orbite.
LICÃ Meargă la medic.
ZIZI Zice încăpățânată că n-are nimic.
LICÃ La dinții ei te-ai uitat? Poate este în plin proces de transformare. Mă caută ea dacă ajunge vampiră, nu scap.
ZIZI Așa o să râzi peste două zile și de vărul tău? Te rog Lică, fii rezonabil.
LICÃ Dacă se preface? Mă șantajează. Mor fără Lică! Sunt obligat atunci să-mi leg piatra de moară la gât? Stăteam în cumpănă. Când termin cu Murgu, mă duc până în Gherla, nu mă duc?... Dar acuma zic răspicat: Nici în ruptul capului!
MURGU Cum intră în casă, sar amândouă pe el, îl leagă burduf și-l aruncă în ladă!
ZIZI Ai răbdare, peste două zile îți vine rândul să râzi de tine nu de alții.
LICÃ Þi-a zis Mara în mod expres că mă așteaptă?
ZIZI Aici este aici. Le-am zis ce am de gând, adică vin la voi în munți și Mara m-a rugat să-ți transmit că nu mai are nici un ros să treci pe la ea.
LICÃ Cum așa?! Îmi dictează ce mișcări să fac? Numai de-al dracului mă duc!
MURGU Ambuscada cu frânghii!
LICÃ Iau cu mine toporul. Cum intru în casă, praf le fac lada!
MURGU Așa te vreau!
ZIZI La Sfântul Așteaptă ies oameni maturi din voi!

- - -


Cocolina doarme în fotoliu. Camera este luminată numai de televizor. Mara stă întinsă pe o canapea. Ușa se deschide cu prudență. Intră Lică, precaut.

LICÃ Doarme?
MARA E trecut de zece. Þi-am transmis clar prin mătușa Zizi: Nu vreau să te mai văd.
LICÃ Ești bolnavă?
MARA Treaba mea.
LICÃ Ai zis că mă ajuți.
MARA M-am răzgândit. Fiecare să se descurce singur.
LICÃ Mă simt vinovat.
MARA Du-te atunci la un popă ori la judecător.
LICÃ Crezi că mi-e ușor să-ți spun ce prostie mare am făcut? Ascultă-mă și apoi hotărăști... Mă trezesc anunl trecut în vinerea mare și pornesc televizorul. Ce văd? O pereche de gâște albe care zburau liniștite. M-a apucat o invidie arzătoare. Poftim, zic, de când mi s-au dus părinții, viața mea este făcută numai din zig- zaguri, cum mă plictisesc repede și dau din colț în colț să găsesc altceva interesant. Pe când gâștele ăstea o țin într-o singură direcție, nimic nu este mai frumos și curat decât împăcarea cu care își trăiesc lunga lor călătorie... Sar din pat și cu ochii țintă pe televizor, beau două căni mari cu apă.
MARA De aceea, pentru prima dată în Gherla te-ai oprit în fața mea cu gura căscată? Ce ai văzut în mine? O gâscă albă?!
LICÃ N-o lua așa. M-au încântat ochii tăi. Visători. La ceva îndepărtat. Cât a durat plimbarea noastră minunată prin Gherla? Nu contează. Până când am ajuns la tine acasă. Mama Cocolina, sfârșit de zbor.
MARA Și când am venit la tine în Cluj? Ce raniță plină cu pustiu te aștepta s-o iei în spate?
LICÃ Vreau nu vreau, este și de râs și de plâns, dar în povestea asta am ajuns să trăiesc. Nu contează unde și de mergem, trag cu ochiul mereu la tine să-ți fie bine și liniște.
MARA Mulțumesc.
Mara se ridică de pe canapea și aprinde lumina.
LICÃ Ce albă și slabă ești! Cu ochii înfundați în orbite.Chem salvarea!
MARA Stai liniștit. Îmi revin. Crezi că pe mine nu m-a tentat vinerea mare? Mama Cocolina cu aversiunile ei. Bărbații sunt așa și pe dincolo, fii atentă, analizează, nu păți ca mine să te lași prinsă de trei ori în laț!... Sătulă până-n gât de ratările ei, vine acum doi ani vinerea mare și zic : Te îndroăgostești în prima clipă, fără rezerve, fie ce-o fi, și dacă este așa cum zice mama Cocolina, atunci la ce bun traiul pe lumea asta, prefă-te într-o stană de piatră. Întinde-te lângă mine și încălzește-mă.
LICÃ Mâine dimineață mergem în Cluj și cumpărăm o altă casă. După măsurile noastre.
MARA Bine.
LICÃ Am în rucsac un topor. N-ar fi bine să fac praf lada?
MARA Păi... mama Cocolina cu ce jucărie rămâne în Gherla ?

- - -


Mama Cocolina stă în fotoliu și se uită la televizor. Lada de zestre este lângă ea. Mara cu Lică stau pe o canapea. Intră mătușa Zizi.

ZIZI Bine v-am găsit. Nu dați semn de viață.
LICÃ Vorbește mai încet că o deranjezi pe mama Cocolina. Are nevoie de liniște.
ZIZI Dar ce-a pățit?
LICÃ Auzind că o lăsăm aici singură, a făcut preinfarct. Cum se simte Murgu?
ZIZI Pentru el am venit. Voi doi altfel vă înțelegeți... În ultima zi a sezonului, strângem cortul, luăm aparatul și pornim pe cărare. L-am uitat deschis. Numai ce ne trezim că țârâie... Comoara! Am găsit dragii mei, o oală plină de kesoni... Murgule, nu numai că ești salvat de la pesimism, dar ești și chivernisit pe deasupra. Și aici este aici... Inexplicabil, stătea cu oala în brațe, negru de supărare. De-atunci o ține într-o muțenie de speriat. Trebuie să vii Lică urgent.
LICÃ Dacă este îndrăgostit și-i este peste mână să-ți zică? Mamă Zizi, nu te-ai recăsătorit pentru mine, ai avut două servicii să nu-mi lipsească nimic, dar a bătut ceasul să mă duc tocmai în America de Sud.
ZIZI Ce vorbești? Unde?
MARA Poate s-a îndrăgostit de-o peruancă.
ZIZI Absurd. Își poate permite să aleagă de pe strada nastră. Este vizat de Minodora și Mirela.
MARA Și dacă?
ZIZI Tu vorbești serios? În halul ăsta să-și bată joc de mine?
Ușa se deschide și intră Murgul însoțit de o tânără brunetă.
MURGU Uitați-vă cine a venit! O bombă atomică de bucurie. Peruanca mea!... Imediat ce mama s-a suit pe tren. Am venit într-un suflet,cu taxiul... Vă place?
Murgu o îmbrățișează pe peruancă.
MARA Þie trebuie să-ți placă.
MURGUL Crezi că pe mine nu m-a înnebunit dorul după ea?!
Peruanca se uită curioasă în jurul ei și dă cu ochii de lada de zestre.
PERUANCA Ce mică este lumea... Și voi în vinerea mare călcați postul negru să vă găsiți liniștea în lăzile de zestre?
LICÃ Dar voi cum o folosiți?
PERUANCA Rămâi văduv ori văduvă și te culci în ladă. Cineva apropiat te liniștește: Ce ne-am face fără experiența ta de viață? Fără cumpătarea și cuvântul tău înțelept?
MURGU Dar altfel, te întreb dintr-o simplă curiozitate, pentru ce alte scopuri călcați postul negru?
PERUANCA Ne-ajunge cu vârf și îndesat minunea că cei ce se trezesc a cincea roată la căruță, au mângâierea să-și ducă viața pe mai departe cu un zâmbet de satisfacție.
Lică, Mara și Murgu strigă într-un glas: Așa suntem și noi!...