Mergea aiurea pe strada cu gandurile taiate de lama ipocriziei lumii in care traia. Ar fi dorit sa aiba o epifanie, sa constate brusc ca era intr- o bucla temporal gresita si ca nu era prea tarziu sa se intoarca acasa. Sa dispara pur si simplu din lume si fiindca era egoista, ar fi vrut sa dispara prin lacrimile cuiva. Caci pana la urma asta era singurul lucru care o durea, singurul lucru care mai conta: sa stie ca exista cineva care sa ii simta lipsa vreodata, cineva care sa nu plece, cineva care sa nu stie sa tradeze, cineva la care sa se intoarca mereu si mereu. In timp ce traversa strada cu ochii secati, caci incerca sa planga dar lacrimile ii ramaneau undeva straine si ele, privea amorteala din jurul ei, vedea privire goale ale oamenilor, privirile smintite ale vreunui copilandru care incerca sa traga cu ochiul sub o fusta si expresia vadit magulita a fetei care se uita incruntata la el dandui o lectie de bune maniere cu un limbaj de mahala a secolului trecut, apoi o batrana care nu ar trebui lasata sa mearga singura pe strazile pline de oameni nepasatori care o lovesc din cand in cu coatele enervati de mersul ei greoi care va fi si al lor candva –cine stie? poate tocmai asta e cauza pentru care trec atat de repede pe langa femeia cu pielea zbarcita si parul mov, vopsit intr- o ultima lupta cu varsta- si apoi o masina trece cu scrasnet de roti pe langa un biciclist care din nou mergea poate prea incet. In timp ce se opreste in statia de autobuz, pe cealalta parte a strazii vede un cuplu, iar in timp ce baiatul spune ceva inteligibil pana la ea, iar fata se opreste din mers si se uita dezamagita in urma lui, el se intoarce si o ia in brate, o saruta si ea il iarta. Apoi el ii ia fundul in palme si fata ridica gura spre el si il saruta. Dupa ce ii obtine iertarea, o ia in brate si pornesc la drum, nu inainte de ai face cu ochiul fetei dupa cealalta parte a drumului care ii privea resemnata . Vine autobuzul si dupa ce usile se inchid peste caldura dinauntru, se intoarce si tot ce vede sunt priviri goale, obosite, resemnate si batrane indiferent de varsta. Coboara la ultima statie si in timp ce merge spre casa zareste la un geam la etajul doi, un baiat care tinea un caine in brate si care incerca s ail scoata cu capul pe geam incercand poate sa ii explice lumea din afara apartamentului; caci pana la urma exista o lume, cu defectele si bolile ei, cu urgiile si minunile ei, cu trairile si abtinerile ei… caci daca ar fi perfecta, atunci ce sens ar mai avea? Si o lumina ii sclipeste din nou in ochi...