PERSOANELE

TAUS
KLAUS
PAPUS
MAUS
MELANIE
ÎNGERUL
DOAMNA BURMA

În afara acestora, mai apar:

SCAFANDRUL COCLES ȘI FANTOMA SA, interpretați, după necesitate, de Papus și de Înger;
DOAMNA KLAUS, care, de fapt, e Klaus;
UN PREOT, care e Taus;
ATLAS, interpretat de Papus;
CENTAURUL, interpretat de Maus;
DOUÃ SALTIMBANCE, interpretate de Melanie și de doamna Burma;
O CHELNERIÞÃ, O TRECÃTOARE VOALATÃ, interpretate de doamna Burma;
O FEMEIE BÃTRÂNÃ ȘI O TÂNÃRÃ FATÃ, interpretate de Înger.


ACTUL PROFAN

SCENA ÎNFÃÞIȘEAZÃ INTERIORUL CEASORNICÃRIEI TAUS. SPRE FUNDAL, DOUÃ SCENE MAI MICI, PE ACEEAȘI LINIE, CU PERDELELE TRASE. PE UN SCAUN, SPRE RAMPÃ, STÃ NEMIȘCAT MAUS, CARE NU VA IEȘI DIN NEMIȘCAREA LUI DECÂT ÎN MOMENTELE INDICATE. UN CEASORNIC BATE ORA OPT. DIN ODAIA ÎNVECINATÃ INTRÃ TAUS (ÎN ACEASTÃ PRIMÃ PARTE, ȘI PÂNÃ LA INDICAÞIA DIN TEXT, ATÂT TAUS CÂT ȘI KLAUS SUNT OAMENI ÎN VÂRSTÃ, CU PÃR CÃRUNT), CARE, DUPÃ CE VA ÎNDREPTA MERSUL UNEI PENDULE, VA DA CU OCHII DE MAUS.


TAUS: Maus! Ești de mult aici?
MAUS: De doi ani.
TAUS: În ultimii doi ani am fost cam ocupat... Pot să-ți fiu de folos cu ceva?
MAUS: Nu, nu... Venisem să-mi iau rămas bun. Plec în Noua-Zeelandă. Am găsit un post. Un post de scafandru.

(Se aude soneria de la intrare.)

TAUS: Scuză-mă puțin...

(Maus reintră în nemișcarea lui. În ceasornicărie intră Klaus.)

KLAUS: Bună ziua.
TAUS: Bună ziua. Cu ce vă pot servi, domnule?
KLAUS: Îl caut pe domnul Taus. Pe domnul ceasornicar Taus.
TAUS: Eu sunt, domnule.
KLAUS: Sunteți sigur?
TAUS: Cât se poate de sigur.
KLAUS: Mi-ați fost recomandat...
TAUS: E o cinste pentru mine.
KLAUS: Firește. Sunt domnul... domnul... Închipuiți-vă, mi-am uitat numele!
TAUS: Mi se întâmplă și mie.
KLAUS: Da, dar eu am un nume foarte cunoscut.
TAUS: Mă bucur. Am să vă spun "domnule".
KLAUS: E prea scurt.
TAUS: Mă rog...
KLAUS: Stați, că am cartea de vizită. (Îi dă o carte de vizită.)
TAUS (citește): Klaus, arhitect. Încântat, domnule. Cu ce vă pot fi de folos?
KLAUS: Mi-ați fost recomandat. (Îi dă ceasul.)
TAUS (examinând ceasul): Are avans?
KLAUS: Nu.
TAUS: Rămâne în urmă?
KLAUS: Nu. (Necăjit.) Merge exact.
TAUS: Să-l fac să meargă puțin înainte. Sau să rămână puțin în urmă.
KLAUS: Totuna...
TAUS: Sigur... E o nimica toată. O simplă mișcare. Puteți să o faceți și singur.
KLAUS: A, nu!
TAUS: Aveți dreptate. E cu totul altceva...
KLAUS: Cu totul altceva...
TAUS: Atunci, să-l fac să meargă mai încet.
KLAUS: Până la o vârstă.
TAUS: E mai odihnitor. Mai încet, e mai odihnitor.
KLAUS: Nu s-ar putea să meargă când mai repede, când mai încet?
TAUS: Ar fi și mai vesel.
KLAUS: Sau să-l faceți să stea, definitiv?
TAUS: Fără ca el să observe...
KLAUS: Să-l faceți să meargă pătrat.
TAUS: Greu... Ceasurile merg rotund.
KLAUS: Atunci să meargă rotund, dar cu timp pătrat.
TAUS: E greu la colțuri...
KLAUS: Și să-i puneți inițiale pe cadran.
TAUS: Sau o marcă.
KLAUS: Nu. Eu vreau inițiale. Inițialele mele.
TAUS: Dumneavoastră le ziceți inițiale, eu le zic marcă, lor le e totuna.
KLAUS: Și nouă la fel.
TAUS: Așa e...

(Intră Papus și se apropie de ei.)

TAUS (către Papus): Domnul?
PAPUS (se înclină): Papus... (Le întinde o colecție de poze.) Luați goale?
TAUS: Aici e ceasornicărie, domnule.
KLAUS (în apărarea lui Taus): Dumnealui mi-a fost recomandat...
PAPUS: Și ce-i dacă? (Furios.) Ceasornicăriile nu sunt oameni?
TAUS: Nu-i prea sigur.
PAPUS: Păi atunci? (Tot mai furios.) Dacă nu e sigur, de ce nu mă lăsați să-mi câștig și eu bucățica mea de goale?
KLAUS: Se cam bâlbâie. Încurcă cuvintele.
TAUS: Numai cuvintele...
PAPUS (sufocându-se): N-are a Papus! Faptele tot goale rămân. Vă cumpărați?
KLAUS (arătând spre Taus): Îmi pare foarte rău, dar dumnealui are un nume cunoscut.
TAUS (arătând spre Klaus): Și dumnealui mi-a fost recomandat...
PAPUS: Bine, bine... (Iese, bombănind.)
KLAUS (revenind la convorbirea întreruptă): Îi punem inițialele P.G.
TAUS: Adică?
KLAUS: P. de la Papus, G. de la Goale.
TAUS: Grozav!
KLAUS: N-o să știe nimeni...

(Râd amândoi, ca de o glumă bună.)

TAUS: Sunteți foarte simpatic.
KLAUS: Mă simt bine aici. E plăcut. E vesel.

(...)