Exploatând în special comicul de situație și în parte pe cel de limbaj, sceneta se adresează capacitaților interpretative ale elevilor de la sfarsitul ciclului gimnazial. Si parintilor acestora, evident. Este asadar absolut necesara o doza suplimentara de subiectivism in aprecierea acestui "produs" si nu emit in acest caz pretentia unor veleitati artistice deosebite sau macar de invidiat. Complet marginalizat de catre majoritatea scriitorilor, segmentul de varsta vizat de mine (12-14 ani)poate totusi sa interpreteze cu destula acuratete subtilitati de care nu l-am crede capabil. Acest scenariu s-a nascut deci din pura necesitate si ar fi, cred, extraordinar daca ar primi macar nota de trecere in urma analizei la care va fi supus.

Ars gratia...

Capra cu trei iezi
Actul I (Cinci personaje in mijlocul scenei, o masa, un scaun, o geanta mare plina cu ceva)

P1: Ai adus?
P2: Da, uite aici!
P3: Si daca nu vine?
P4: Cum sa nu vina?! Tre’ sa vina!
P5: Vad o foame… N-am mancat nimic de ieri, ca sa fiu mai suplu, stii, sa ma misc mai usor…
P1: Apropo de asta… Ce-i spunem ca am mai jucat?
P2: Pai n-am mai jucat nimic! Ce facem?
P3: Ce sa facem? Ne descurcam noi cumva… Facem si noi cum fac altii… Robert de Niro, Brad Pitt, Al Pacino, Van Damme… astia…
P4: Nu merge! Trebuia sa repetam si noi ceva… Eu zic sa plecam, ca tot a intarziat si…
P5: Prea tarziu! Uite-l ca vine! Ia tu geanta ca esti mai… asa, stii!

Actul al II-lea ( Intra un tip bine imbracat , cu o atitudine distanta si gesturi care sugereaza… lehamite. Cei cinci se reped sa-l intampine…Din geanta se aud zgomote infioratoare, metalice…)

Cei cinci (in cor): Buna ziua , domnu’ Carliontescovici!
R: ‘na ziua! Mda… Voi sunteti?
P1: Noi suntem dom’ regizor, adica maestre. Noi suntem…
P2: Si ne-am gandit sa venim si noi cu o mica atentie, asa, pentru ca v-ati deranjat pentru noi… (Se intoarce catre cel cu geanta.) Vino, ma, incoa’ cu ea!
(Geanta zornaie iarasi ingrozitor, facandu-l pe regizor sa se dea un pas inapoi)
R: Las’ ca nu trebuie! Mai bine pune-o undeva… mai departe… Noi sa trecem la ale noastre. Sa stiti ca nu prea am timp asa ca dati-i repede drumul sa vad de ce sunteti in stare. Ce vreti sa-mi aratati?
(Cei patru se uita mirati unii la altii si ridica incurcati din umeri.)
P3: Stiti, noi n-am avut timp sa… adica am vrut dar… cand am… n-am…de fapt noi…abia acum ne-am…
R: (Incruntat, vizibil iritat din cauza situatiei) Adica nu ati pregatit nimic! Ma faceti sa-mi pierd timpul de pomana… Hai, improvizati ceva, sa vad cum v-ati misca pe scena!
(Pauza…Cei cinci se uita unii la altii, apoi la regizor)
R: Ei, fir-ar sa fie! Jucati… “Capra cu trei iezi”, na! Nu conteaza ce, eu o sa-mi dau seama cum stau lucrurile… Deja… (Nu mai continua si se aseaza pe scaun, scotandu-si o tigara pe care o pune in coltul buzelor.)

Actul al III-lea (Cei cinci se organizeaza rapid, impartindu-si personajele. P1, cel care pare a fi liderul grupului, le da cateva indicatii)
P1: Tu esti capra, tu esti iedul mic, tu al mijlociu si tu ala mare.Eu sunt lupul.

Capra: Dragii mei iezisori! Eu trebuie sa plec dupa de-ale gurii, dar voi sa stati cuminti acasa si sa nu deschideti nimanui usa! Ati inteles?
Iezii (in cor): Da mamuca!
Iedul cel mic: Da’ cum o sa stim, mamuca, daca esti dumneata sau lupul cel rau?
Capra: Dragii mei, eu am sa va cant incetisor un cantec, iac-asa: “Trei iezi, cucuieti,/ Usa mamei descuieti/ Ca mama v-aduce voua/ Lapte, carne, branza, oua…” Acum ati inteles?
Iezii (in cor): Daaa mamucaaa!
(Iezii incep sa se joace cand, deodata, apare lupul. Acesta ramane in dreptul mesei care marcheaza intrarea in camera. Bate cu putere.)
Iedul cel mare: A venit mamuca!
Iedul cel mic: Ba nu e ea, ca are vocea prea groasa!
Iedul mijlociu: Daca esti mamuca noastra canta-ne ceva!
Lupul (cu voce baritonala): “Trei iezi, cucuieti’/ Usa mamei descuieti/ Ca mama v-aduce voua/ Nu-stiu-ce cu branza, oua…”
Iedul cel mic: V-am spus eu ca nu-i mamuca! Asta-i lupul cel rau! N-auziti ce voce groasa are?
R (Ridicandu-se brusc in picioare si gesticuland enervat): STOP! Ce-i asta, oameni buni? Ar adormi pana si copiii in scaune de plictiseala! Mai cu viata! Trebuie sa-i faceti pe copii sa rada si sa bata din palme! Hai, de la capat!
(Actorii isi reiau locurile, iar regizorul se aseaza din nou pe scaun, picior peste picior, asteptand)

Actul al IV-lea

Capra (Razand): Ia veniti voi la mamicuta voastra! Uite, eu trebuie sa plec sa aduc niste papica buuuun, iar voi trebuie sa stati acasa si sa nu spargeti geamurile. Sa nu va mai zgariati pe ochi ca data trecuta si sa nu va mai jucati cu butelia, bine?
Iedul mijlociu: Da’ sa ne ungem cu miere si sa ne tavalim prin fulgi putem? Putem, mami? Putem? Hai, putem???
Capra: Puteti, cum sa nu, dar pe urma va alerg in jurul casei pana vine Protectia Animalelor sa va salveze…Eu o sa intarzii, ca trec si pe la coafor, dar voi sa nu deschideti usa la nimeni! Mai ales lupului!
Iedul cel mare: Si cum o sa te recunoastem, mami? Dupa amprente?
(Iezii chicotesc cu totii)
Capra: Nu, mai desteptule! O sa bag una de-aia de pe la noi: “Trei iezi de nu-i vezi/ Umbla noaptea prin livezi/ Si nu fura, dar aduna/ Cate-un mar si cate- pruna…” Ati bagat la cap?
Iedul cel mic: Unde??
Iezii (In cor, scandand, cu mainile ridicate): Lasa-neeeee! Lasa-neeee!
(Apare din nou lupul, bate la usa si incepe sa cante cu voce prefacuta, foarte subtire)
Lupul (dansand usor): Da’ deschideti, draga, usa ca nu mai pot de frig! Uite, acum va si cant, numai dati-mi o tara drumu’ inauntru. Numai o tara… “Trei iezi, sa nu crezi,/ Au dat iama prin livezi,/ Umbla ca nebunii,/ Au sutit si prunii…”
Iedul mijlociu: Ura! A venit mama si ne-a adus guma de mestecat!
Iedul cel mare: Si bomboane!
Iedul cel mic: Ce fraieri sunteti! Ha! Ha! Ha! Pai ce? Mama are vocea asa de subtire? Asta e lupul.
Iedul cel mijlociu: Are dreptate. Hai sa facem misto de el! (Catre usa) Auzi, lupule!
Lupul: Da, dragutilor!
Iezii (in cor, scandand): Lasa-neeeee! Lasa-neeeee!
R: (Sare din nou in picioare, nemaiputand rabda): STOOOP! V-ati batut joc de poveste! Imi vine sa plang, nu alta! Si asta este dovada de educatie? Ce invata copiii de la voi? Asa trebuie sa se poarte o mama? Ii lasa sa li se urce in cap? O mama trebuie sa fie mai ferma! Sa-i puna la punct! Hai, dati-i drumul inca o data! Nu uitati: mai serios, mai dur!
(Se aseaza din nou, cu barbia sprijinita in pumn, incruntat)


Actul al V-lea (Capra se aseaza in mijlocul incaperii in care iezii isi trag ghionturi si palme…)

Capra (strigand militareste): DREPTI! Asculta comanda la mine! Eu trebuie sa plec, nu e treaba voastra unde! Cand ma intorc, vreau sa gasesc casa luna!!! CLAR??? Va faceti temele pentru maine, iar daca le terminati, le faceti si p-ale de poimaine!
Iedul cel mare (timid): Da’ poimaine e sambata… N-avem teme…
Capra: GURA!! Comentezi??? (Ii arde iedului o palma dupa ceafa) Si sa nu dea sfantul sa deschideti cuiva usa pana n-oti auzi cantecul meu! S-A INTELES???
Iedul mijlociu: Ce cantec ne canti mamica?
Capra: TI-AM DAT VOIE SA VORBESTI??? (Ii arde si lui o palma dupa ceafa) Niciun cantec! Nu pot sa cant c-am ragusit tipand la voi! Hai, EXECUTAREA!!! Treceti la treaba!
(Capra iese furioasa, cu pasi mari si apasati. In urma ei apare lupul, cu o sticla aproape goala in mana, cu camasa deranjata. E furios. Si beat…)
Lupul (batand cu putere in usa): Deschideti usa!! USAAA! Nu s-aude??
(Iedul cel mic se duce la usa si o deschide. Pune mainile in solduri si intreaba rastit:)
Iedul cel mic: De ce dai, ma, cu picioru-n usa? Ha? Daca esti beat du-te acasa!!!
Lupul: (Ii da o palma dupa ceafa iedului ) De ce-ai deschis,ma, usa?
Iedul cel mare: (Ii da si el o palma dupa ceafa iedului cel mic) De ce, ma?
(Lucrurile se precipita. Nimeni nu se mai gandeste la piesa. Se uita amenintator unii la altii. Situatia este pe cale sa degenereze intr-o incaierare generala…)
R: STOOOP! STOOOP!! STOOP!!! (Cu mainile in solduri , se apropie de actori.)
Lupul: Si tu ce mai vrei?
Iedul mijlociu: Asta isi bate joc de noi…
(Se apropie cu totii de regizor, amenintatori. Regizorul se retrage incet, cu spatele si iese in fuga. Cei cinci raman cateva clipe nemiscati, apoi isi revin parca dintr-o transa…)

Actul al VI-lea

P1: E greu, ma, sa fii actor. Nu-i de noi!
P2: Fugi de-aici! ALA nu era bun de regizor!
P3: Si acum, ce facem?
P4: Nu stiu. Poate ne angajam ca salvamari…
P5: Pai acum e iarna, nu e nimeni la mare…
P1: Nu-i nimic, inseamna ca avem timp sa repetam