agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4871 .



Plânset la Derventul lui Andrei
scenariu [ Teatru ]
Arcana Spânzuratului în jos

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2010-04-09  |     | 



- Cum de n-am anticipat că nu va ploua? Ne-au dat fâșuri.
- Ziceau superiorii c-o să plouă după-amiaza în toată țara.
- Lumea s-a-nvățat. Fără umbrele. Dar și fără îmbulzeli.
- Ce liniște. Și noi formăm degeaba cordonul acesta lung.
- Nu chiar degeaba. Mai luăm din apa sfântă.
- Tu crezi, răcane, despre ce se spune? Despre cruci?
- Sunt de pe-aici doar. Au ieșit singure. Precum ciupercile.
- Bănuiesc că au fost mici, precum hribii și bureții la-nceput.
- Dumnezeu știe. N-au fost pe-aici acum două milenii geologi, să ciocănească.
- S-or fi hrănit cu sângele misionarilor. Deștepte pietre!

(Își aprind câte o țigară. Oricum nu prea au ce face. Se uită.)

- Da. Pe-aici au pătimit ucenicii lui Andrei.
- Poate o fi fost sub Dunăre mare genocid.
- Le-o fi fost frică celor de la Roma de creștini.
- Și-au zis: ăști fac prozeliți, îi prostesc pe daci.
- Romanii pofteau la aurul carpatic. Pierdeau vaci de muls.
- Jinduiau femeile neprețuite. Mai dădeau câte un raid sus.
- Nu le mai plăceau sabinele lor. Prea toante. Au poftit la dace.
- Oricum, simțeau că li se cam acrise tot prin Orient, Gallia, Goția, Africa…
- Au avut prima tresărire de orgoliu coloniștii și soldații.
- Avuseseră într-o sută de ani mai mult copii levantini. Chiar mulatri.
- Oare li s-au părut creștinii lui Andrei chiar adversari?
- Ei bine, da și nu! Se pare că scitanii au fost primii eremiți ai lumii.
- Cum vine asta? Auzisem de Pahomie, de Antonie cel Mare. Alexandria.
- Păi și pustia aia, cum o fi chemat-o, din Egipt… A, parcă tot scitică-i zicea!
- Nu știam. Și zi. Au venit legionarii, însuși guvernatorul Moesiei și…
- Or fi venit să golească Durostorumul de creștini. Tăiau sfinții. I-au prins.
- Am auzit și eu aceste legende spuse de ostrovenii de pe-aici, de la ăi vechi.
- La întorsura vijelioasă a Dunării au fost aruncate atâtea trupuri decapitate.
- Voiau să zdrobească centrul de greutate al creștinismului în Europa.
- Și, gândeau soldații, toți ofițerii: „Pecinginea Spânzuratului să crească?”

(Mănâncă și ei, golind ranițele, precum animalele de povoră – din picoare)

- „Capul răutății”, „lupul cel bătrân”, Andrei, fusese atârnat cu susul în jos.
- Cred că-l scoseseră din bârlog, din Peștera. Ca să defileze cu lupul ostatic.
- Cap pletos, de lup și dragon dac! Cum le mai vorbea în limbi, să creadă!
- De l-ar mai fi lăsat, cu ai săi ar fi făcut prima teocrație, pănă-n Urali.
- Câte nu i-au fost date să îndure, trecând de Haemus și Rodopi, spre Corint.
- Iar el. marele Andrei, i-a rugat mult, să nu fie cinstit la moarte ca Hristos.
- Da. Să-l pună pe alt semn. Pe cel din codul rutier: linie ferată! – barieră !
- Gândul său era să-l aibă și Grecii, pe unde nu trecuse, patron spiritual.
- Și să privească deplin bolta, unde avea să curgă din trupul său sângele!
- Ce viziune i-a mai fost dată, când se înneca de frumusețea Raiului!
- Își vedea misionarii târâți la călăi, sau luați robi, trimiși departe…
- Puși de vii nu doar în fiare, ci și-n boturile tigrilor, parzilor, în Colosseum.
- Ori răstigniți după moartea sa. Precum oamenii bravi ai lui Spartacus.
- Cerului de primăvară i-a venit atunci să nu se oprească din plâns o lună.
- Văzând așa, localnicii și stăpânitorii s-au rugat. Unii în biserici. Alții la zei.
- Până la urmă cerul s-a îmbunat. A dat Blajinilor plâns. S-a mutat în pietre.
- Ia uită-te, pietrele acestea chiar asudă. Plâng crucile. Oamenii se vindecă!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!