agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4549 .



Icarus
scenariu [ Teatru ]
-dialog dramatic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [tempest86 ]

2010-08-22  |     | 



Partea I

ICARUS EGO
O, cruntă soartă mi-a fost dat să am
În a fi exilat cu tatăl meu în Creta.
Pedeapsă blestemată. Tâmplaru-atenian
Să fie-închis de Minos. Ce tristă e sceneta.

ICARUS SINE
Nu e de plâns și nici spre cer să strigi,
Nu blestema de pe acum cumplita-ți soartă.
Căci uiți de Daedalus. Cu el ai să câștigi.
El are să te scoată de aici, dar nu pe poartă,
Ci pe deasupra-n zbor, veți izbuti să părăsiți
Blestemul strâmtei închisori ce este Creta pentru-atenieni.
Precum doi pescăruși în cerul argintiu zbura-veți voi grăbiți
Și tot ca două păsări, acas’ vă veți întoarce, ca liberi cetățeni.

ICARUS EGO
Să mă încred în tata și în al său talent,
C-a izbutit a desluși scăparea dintr-un mai mare labirint
Decât a construit chiar pentru-a-ncătușa pe bruta
Care pe rege l-a amenințat? Să cred cu toată viața?
Pot, oare, eu să am așa curaj încâ, fără a șovăi,
Să sar de pe un zid sperând că a zbura voi izbuti?
Nu-i, oare, contra legii zeilor ca noi, doar oameni, să zburăm?

ICARUS SINE
Fost-a vreodată voia zeilor ca focul să-nșfăcăm?
Dar iată-ne! Îl folosim. Un început vor avea în toate,
Iar noi, Icar, și Daedalus vom fi ai lumii dintâi înaripați eroi.

ICARUS EGO
Tata a spus că mare grijă va trebui s-avem. Nu ne putem abate
De la un drum cu mari primejdii, ori, altfel, amândoi
Putem pieri de mâinile lui Poseidon.

ICARUS SINE
Sau chiar de-ale lui Helios, ori de copita-n flăcări
A mândrilor săi armăsari. Dar ca eroi va trebui să-nvingem
Orice temeri. Iată-l pe tata! Sunt pregătit? Nu mai suport acum abateri!

ICARUS EGO
Sunt pregătit! Îl văd pe Daedalus. Da, în curând ajungem
Pe zidurile Cretei, iar de-acolo în gol mă voi fi năpustit!

ICARUS EGO
Sunt pregătit!

ICARUS SINE
Sunt pregătit!

Partea II

ICARUS EGO
Zbor!

ICARUS SINE
Zbor!

ICARUS EGO
În urma mea – cetatea Cretei, iar înaintea-mi apă, doar, și cer.
Iar eu plutind la mijlocul distanței dintre ele.
Dar ce senzație de împlinire m-a cuprins! Aș vrea să mă ofer
Cu totul zborului - să văd de-i cu putință să ajung la stele…

ICARUS SINE
De ce să tângui ca un rob smintit după-un vis cu stele,
Când în mine stă acum puterea să zbor în goană către ele?
Am frâiele în mână. Apollo cald ce-n goană izvorăști,
Dă-mi voie de îndat’ în tine să mă scald.

ICARUS EGO
Nu-i cu putință în soare să mă-mbăt! Oricât ar fi de primitor și cald.
Daedalus, tata, m-a avertizat!
Dacă doresc ca viu s-ajung din nou pe Terra, de la ăst curs nu am să mă abat!
Dacă i-am dat crezare c-am să zbor, am să mă-ncred și vorba asta.

ICARUS SINE
Nu am să las în acest glorios moment năpasta să-mi taie-avântul înspre cer cu legi!
Sunt liber! Zbor și n-am păsare de reguli reci
Menite pentru oameni.
Sunt zeu acum. Temere n-am de nici un tată omenesc, nici chiar de demoni.

ICARUS EGO
Un zeu? E oare cu putință?
Să devii din ceară și din pene asemenea ființă?

ICARUS SINE
Nu! Nu mintea lui Daedalus e creator de zei.
E voia cerului. Privește! Mă cheamă către ei!

Partea III

ICARUS EGO
Sunt orb! Nu văd decât lumină! Nu-i nici un zeu, Icare!
Este cerul! Nu trebuie să ne apropiem de soare!

ICARUS SINE
E Helios! Mă cheamă către el! Vin, frate zeu, în zbor spre-a ta trăsură.

DAEDALUS
Întoarce-te, Icare!
Ferește-te de-a soarelui arsură!
Revino, fiule, căci vei pieri!

(Cei doi Icari, tatălui lor, însă,
n-au vrut să-i dea crezare!
Iar ceara de pe aripi se topi.
Icarus a căzut spre ape
Și nimicit a fost de Poseidon.
Daedalus, ajungând la mal,
Plângea un fiu ce n-avea să-l îngroape
Și blestema al Cretei abandon.)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!