agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-14 | |
SCENA IX
Paraschiva și Aglaé (Paraschiva se ridică și se aranjează la oglindă, iar Aglé își tapează cu mâinile părul.) AGLAÉ: Și nu îți era dor de el? PARASCHIVA: De cine? AGLAÉ: Cum de cine, de Iorgu?... PARASCHIVA: Ah da, vorbeam de Iorgu… Nu mai puteam de dorul lui, îl chemam în fiecare noapte : «Vino bade, nu veni, Numai poșta cu banii…» SCENA X Paraschiva, Aglaé și Amaltheia AGLAÉ: Ei?!... PARASCHIVA (așezându-se): Logodnicu-u-ul?!... AMALTHEIA: Poștașul. AGLAÉ: Ia-a-ar? PARASCHIVA: Nu iar soro, ci din nou. Ce dracu o tot dai cu iar, iar și iar, iar, iartă-mă Doamne că pomenesc numele necuratului în casa muceniței tale! (Își face semnul crucii.) AMALTHEIA: Uitase să-mi lase o factură… PARASCHIVA: Da ciudat poștaș mai aveți soro… AMALTHEIA: E, poștaș ca toți poștașii, de ce ți se pare ciudat PARASCHIVA: Păi toți poștașii întotdeauna sună de două ori, ăsta al tău odată sună, odată bate, ha-ha-ha!... E frumos?... AMALTHEIA: Cine? PARASCHIVA: Acum începi tu să faci pe niznaiu, cum cine soro, poștașul!... De ce nu l-ai invitat la o sărmăluță-ă-ă, o pălincuță-ă-ă, un Moët & Chando-o-on… cine știe… AGLAÉ: Vai dragă!... Dar cum poți… AMALTHEIA: Parcă tu nu poți… Cu ce-i mai prejos un poștaș decât un conțopist grec – hârța-scârța pi bumajca… Habar nu ai soro ce intelijență poartă un poștaș în pantaloni… AGLAÉ: Dar tu de unde?... PARASCHIVA: De unde ce?... AGLAÉ: Ști de inteligența… din pantaloni poștașului? PARASCHIVA: Ehe, păi când era Iorgu al meu plecat la Buda și Viena, cu ce crezi că-mi trimetea banii și scrisorile… cu porumbeii voiajori? Ha-ha-ha!... AMALTHEIA: Cum tu?! AGLAÉ: Va-a-ai PARASCHIVA: Ia nu mai faceți pe mironosițele cu mine, mai ales tu Aglaio! De capra asta nici nu m-aș mira de ar fi fecioară, dar tu… (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!... AMALTHEIA: Fetelor, aduc cafeaua? AGLAÉ: Mie fără zahăr și fără lapte. PARASCHIVA: Mie și cu, și cu, și cu frișcă! (Amaltheia iese) SCENA XI Paraschiva și Aglaé AGLAÉ: Despre ce vorbeam? PARASCHIVA: Despre Ferdinand? AGLAÉ: Despre cine?! PARASCHIVA: Despre Ferdinand soro, ce ai ești surdambelă?... AGLAÉ: Bine, dar cine-i Ferdinand? PARASCHIVA: Ei, asta-i bună vorbesc singură ca Moise în pustie, păi despre cine vorbeam noi mai înainte? AGLAÉ: Despre poștaș? PARASCHIVA: Exact, vorbeam de poștaș, de Ferdinad. SCENA XII Paraschiva, Aglaé și Amaltheia (intră Amaltheia ducând pe tavă trei cești) AMALTHEIA: Vai dragă, dar nici nu știam că-l cheamă Ferdinand. PARASCHIVA: Pe cine? AMALTHEIA: Cum pe cine?... Pe poștaș! PARASCHIVA: Care poștaș? AMALTHEIA: Cum care poștaș?... Poștașul care a fost mai înainte… PARASCHIVA: Nu vorbeam de poștașul tău dragă, ci de al meu, de Ferdinand! AGLAÉ: Hm, curios… PARASCHIVA: Ce-i atât de curios soro? AGLAÉ: Nimic. PARASCHIVA: Pentru nimic nu deschideai gura… AGLAÉ: Și pe poștașul nostru tot Ferdinad îl chema… PARASCHIVA: Da unde ai stat? AGLAÉ: Pe drumul gării. PARASCHIVA: Ei, noi am stat în centru, deci nu era același, ăsta al meu era ungur, ungur soro… AGLAÉ: Și vorbea stricat românește… PARASCHIVA: Ha-ha-ha! Îmi cânta mereu: (Începe să cânte): «Az a szép, Az a szép Akinek a szeme kék, Akinek a szeme kék... AGLAÉ (cântă împreună cu Paraschiva): Lám az enyém, Lám az enyém sõtek kék, Még se vagyok a babámnak elég szép Az a szép, Az a szép Akinek a szeme kék, Akinek a szeme kék...» PARASCHIVA: Și avea o mustăcioară… AGLAÉ: Răsucită în sus ca la ofițerii husari. PARASCHIVA: Și un păr negru… AGLAÉ: Cârlionțat. PARASCHIVA: Și niște ochi… AGLAÉ: Negrii ca tăciunele. PARASCHIVA: Și niște brațe… AGLAÉ: Vânjoase. PARASCHIVA: Și niște… (Se oprește brusc.) Auzi soro, dar tu despre cine vorbești? AGLAÉ: Cum despre cine, despre poștaș! PARASCHIVA: Ia vorbește tu despre poștașul tău și nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe borșul, că… AGLAÉ: Păi, eu despre poștașul meu vorbeam. PARASCHIVA: Ei despre al tău… dacă te mai amesteci în vorbele mele… Așa, și îmi plăcea de el, uitam de tot și de toate când mă lua în brațe, iar când făceam (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!... Ferdinand începea să strige… AGLAÉ: Ioi Iștenem, Iștenem! PARASCHIVA: Dar tu… AGLAÉ: Eu?! A PARASCHIVA: Tu?! AGLAÉ: Eu?! PARASCHIVA: Ia uite ce avem noi aici – o curvă!... Ha-ha-ha!... Și eu aș fi jurat că grecul a fost primul… AGLAÉ: Te rog să… că eu… PARASCHIVA: Tu?!... Ce?!... AGLAÉ: Eu-u-u! PARASCHIVA: Tu-u-u? AGLAÉ: Nu-ți permit! PARASCHIVA: Așa, și?... AGLAÉ: Am să… PARASCHIVA: Ai să?... AGLAÉ (ia un pahar cu apă și aruncă apa în ochii Paraschivei): Na! AMALTHEIA: A-a-ah! PARASCHIVA: Ha-ha-ha!... Așa soro mâncați-aș coliva ta să ți-o mănânc, acum îmi place de tine. (Se șterge cu un șervet.) Ce aristocrată bine crescută, cu profesor de pian și franceză și… cu poștașul (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!... AGLAÉ: T-te r-r-rog să-să mă ierți nu am… PARASCHIVA: Ei, lasă acum dacă tot suntem șogorițe, ce să ne mai supărăm una pe cealaltă, mai bine spune-mi care ți s-a părut mai… AGLAÉ: Nu înțeleg ce vrei să spui? PARASCHIVA: Ei nu înțelegi, ce-i de înțeles aici, care era mai… ungurul sau grecul?... AGLAÉ: Mai cum? PARASCHIVA: Ei, mai cum? Mai (Strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând.) hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia, Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia… Hă, hă, hă!... AGLAÉ: Vai, dar cum poți? PARASCHIVA: Lasă soro că ai putut și tu… Auzi mie mi se pare că oricât ar fi Ferdinand de husar, tot Apostolus e mai ... AGLAÉ: Dar tu de unde ști? PARASCHIVA: De unde știu ce? AGLAÉ: Că Apostolus e mai… PARASCHIVA: Mai cum?... AGLAÉ (strânge pumnii și îi trage spre ea, cântând): Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin… PARASCHIVA: Ha-ha-ha!... De unde știu că Apostolus… AGLAÉ: Da ! PARASCHIVA: E mai… AGLAÉ: Da ! PARASCHIVA (strînge pumnii și îi trage spre ea, cântând): Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin… AGLAÉ: Da ! PARASCHIVA: Ia auzi soro de unde știu?!... Păi grecul ha-ha-ha!... AGLAÉ: Ce?... PARASCHIVA: Moare după mine, ha-ha-ha!... AGLAÉ: Nu se poate! PARASCHIVA: Ba se poate soro, se poate… AGLAÉ: Nu cred! PARASCHIVA: Crede soro și nu cerceta. Ha-ha-ha!... AMALTHEIA: Păi e cu mult mai tânăr… PARASCHIVA: Păi tocmai de aceea moare după mine, că-i mai tânăr, ce ați vrea să moară înaintea mea?... Ha-ha-ha!... Și tu ce te-ai speriat Aglaio? Credeai că m-am... cu Apostolus al tău, cum te-ai... tu cu Ferdinand al meu?... Auzi, dar te ia, sau rămâi fată mare cu copil mic?... (Se aud bătăi în ușă.) TOATE TREI DEODATÃ: Ps-s-st, țs-s-st! (Amaltheia iese.) Va urma. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate