Că, vădit deranjată de insistența cu care Ocultul Sion încearcă să bifeze puncte în Marele său Plan, Germania se instalase temeinic la timona bătrânului continent. Rusia, stânjenită de sporirea continuă a influienței Chinei în lume, făcea eforturi serioase pentru o altă alianță geopolitică cu urmașii lui Bismark ori Ribbentrop în cadrul unei configurații euroasiatice. Marea Britanie, amenințată de izolare, căuta să reintre, neapărat, și ea în joc. În acest scop primul ministru englez se întâlnește la o cină de lucru cu șeful de la M15.
În Piața Universității și în mai toate marile orașe ale țării manifestau, cu aceleași drapele găurite, grupuri de protestatari formate din revoluționari de profesie (bine remunerați încă din Decembrie '89) care scandau lozinci împotriva guvernanților, a principalelor partide politice și liderilor lor corupți. În jurul demonstranților se adunau oameni disperați, precum și naivi și creduli încât masa protestatarilor creștea într-o zi aproape cât putea fura Făt Frumos într-o lună, amenințând să atingă nivelul critic. Pentru că Puterea și Opoziția se rromeau ca la ușa cortului, Făt a decis să se facă alegeri anticipate. Nu apucase, însă, să se mai con-sfătuiască cu Ileana Cosânzeana care, nefericită coincidență, tocmai atunci era plecată la Londra să-i plătească prințului Charles serviciile în promovarea turismului românesc. De aia, nu se știe cum, pe fiecare buletin de vot, pe lângă numele candidaților independenți de partidele lor, a mai fost scris cu majuscule într-un pătrățel minuscul „NIMENI”.
Lozinca “Haideți să votăm cu toții / Să schimbăm hoții cu hoții!”, scandată săptămâni întregi în piețe publice și pe străzi, și-a făcut efectul. Poporul nemulțumit a ieșit masiv la urne și, într-un entuziasm de nedescris, a votat, cu majoritate zdrobitoare, „NIMENI”. Parlamentul se autodizolvă. Ca prin farmec, puhoaie de oameni în delir, perfect încolonați, au început să defileze, fluturându-și drapelele cu o stemă multora necunoscută, prin toate localitățile patriei și scandând „Pentru că ne-ați înșelat / Vrem România regat!”. La unele posturi de radio și TV se auzea Marcel Pavel interpretând, cu măiestria-i cunoscută, minunatul nostru imn regal. Înspăimântat, Făt îl sună undeva într-o mare capitală pe Marcel Shapira, șeful Ordinului Masonic Român să îl întrebe ce-i de făcut.
Nu se știe dacă acesta i-a răspuns dar, în țară, guvernul politic e înlocuit cu un altul de tehnocrați care să pregătească noi alegeri. Acesta organizează referendum național privind forma de guvernământ și populația optează pentru monarhie. Se elaborează o nouă lege electorală prin care (punctul 8) li se interzice să mai candideze tuturor foștilor demnitari din ultimii douăzeci și doi de ani. Au loc congrese extraordinare ale tuturor partidelor politice, în urma cărora acestea se reformează radical. Nu mai știu ce s-a întâmplat mai departe pentru că tocmai când prințul Charles venise să-și pregătească pentru primăvară domeniul m-am trezit.