Povestea este un mixaj între nume și fapte reale din mitologia greacă, îndeosebi, dar și nume și fapte imaginare.

ACTUL 1
Prezentarea personajelor principale, fiecare făcând un scurt expozeu, legat de relația sa cu realitatea, dar și cu ceilalți din scenă.

Scena 1
Apollon, Domnul, Alcor

Apollon
(în biroul său de lucru, stând în fotoliu, cu pipa în mână și fumegând pe nas, asemenea unei locomotive din zilele noastre)

Venit-am pe Pământ demult
N-am tihnă și nici pace în suflet.
O fi viața aceasta neprielnică, cu tumult
Sau lipsa mea de simțăminte și de cumpăt.
Sunt singur de o viață
Nu mai am nicio speranță
Femeie-soață nu am avut
Femeie de suflet nu am cunoscut
Copiii sunt o necunoscută pentru mine
Prietenii, deși puțini
Au plecat treptat de lângă mine.
Îmi plâng singurătatea
Îmi plâng nedemnitatea.
Am fost copilul Domnului
Am băut vin ca și Tine Doamne
Am fost hrănit cu Tine Doamne
Dar hrana a fost bună
La a crea cunună
Peste fruntea vieții mele
Peste minte și gânduri grele.
Acum am rămas cu Tine
La rău și la bine
Nimeni nu știe
Ce luptă e în mine
Ce tristă e clipa acum la bătrânețe
Când vrea ea soarta să-mi facă fețe-fețe.
Cred în Tine Doamne, dar
Deși am fost un om respectat, iar
Har am avut îndeajuns încât
Să ajung în fruntea celor de-o seamă, am vrut
Să pot a crea, precum cei din jur își doreau
Pentru ei și toți ai lor, când toți sfinții îi ajutau.
Am starea de neîmplinire
Aștept clipa de lămurire
Că va fi bună, mă tem
Că este ca tot de până acum, va fi un semn.
M-am săturat de singurătate
M-am săturat de virtuțile deșarte
Nu mai pot a trăi anost
Totul în jurul meu e și a fost
Fără viață, fără suflet
Fără niciun zâmbet
Doar muncă și trudă
O viață prea nudă.

Domnul
(apărând de după un nor și coborând în preajma lui Apollon)

Oare nu vezi tu, Apollon
Că viața îți este stâlp de societate?
Stâlp de credință și de libertate?
Tu, omule, nu ai niciun dor?
Nu vezi tu om de vază
Că ești respectat, și mai mult
Ești reperul lor în acest tumult?
Omule, tu ești omul lor de bază
Cată-ți de păstrează-ți starea ta
Libertatea și menirea ta
Căci altfel la colț stă cel rău
Și viața ta iad poate să o facă, zău.
Crede în Mine, în continuare
Căci așa vei avea înclinare
Pace în suflet și binețe
Altfel, sufletul tău va fi numai zdrențe.

Alcor
(stând într-un colț al grădinii regale, a regelui Priam, și gândind cu o voce slabă, dar perceptibilă)

Frumos sunt, mon cher
Am și școala vieții
Ce mai pot face eu?
E binele aparent al sorții
Piei tu drace!
Coborât sunt din cer
Chiar dintre îngeri am venit
Căci slava Domnului am nesocotit.
Nu mă pot dezice de a face rău
Fie chiar și de dragul de rău
Doar așa eu liniște pot avea
Vai viața ta, vai viața mea.
Să îmi aleg eu „prietenii” ?
Sau mă vor alege ei pe mine?
Cine știe, căci pretutindeni
Sunt dezamăgiri și tristeți
Sunt oameni lipsiți de puteri și de vieți
Ce mai au o singură dorință
Moartea, că-i eliberarea cu putință.
Viața lor nu mai are rost
Totul a căpătat un ritm tare anost.

Corul
(se aude pe fundalul grădinii regale, a regelui Priam)

Slăvit să fie Domnul
Căci el ne ține isonul
Dispari dar drace
Când coada el și-o face
Mijloc de uneltire
În păcat face zidire
Viața lui e creată
Să zdruncine suflete ce altădată
Aveau doar credință pură în Domnul
Erau în mâna Lui cu trupul și somnul.

P.S. Tragedia are 5 Acte, fiecare cu un număr anume de Scene. La fiecare apariție, în continuare, voi prezenta câte o scenă.