- continuare -

ACTUL 4
Iubirea dintre Apollon și Cassandra, iubire împlinită, binecuvântată de zei, cu doi gemeni.

Scena 1
Apollon, Alcor, Cassandra, Priam, Hecuba, Medeea

(totul se întâmplă în preziua marii petreceri pe care regele Priam o pregătește în cinstea anunțării împreunării fiicei sale Cassandra cu zeul Apollo)

(Apollon se află în biroul său de lucru, stând în fotoliu,
cu pipa în mână)

Alcor
(ajuns la Apollon acasă)

Prea bunul meu prieten
Cred că a sosit momentul
Când viața ta se schimbă, în tot conosamentul
Și vei avea catren
Pe care-l vei cânta
Va fi el chiar peren
Va fi doar viața ta
În contra la infern.

Apollon
(privindu-l tulburat, neînțelegând exact ce vrea să spună „amicul” său cel negru)

Ce vrei să spui tu drace
Ce ai mai pus la cale
Încerci a îmi desface
Ceea ce spui cu bale?
Nu înțeleg nimic
Nu vrei a ști exact
Sau te gândești un pic
Cum să îmi vii de hac?

Alcor
(concentrându-se pe cuvintele pe care le rostea)

Au nu știi tu Victor, cât eu țin la tine
Aș presăra și lacrimi, dar parcă nu îmi vine.
Dar revenind la fapte:
Măritul rege Priam, pe loc el s-a decis
Să dea mare petrecere, să fie ca de vis
În care să anunțe, cum prea frumoasa fată
Cu nume de prințesă și mândră este toată
Va fi aleasa lui, a zeului Apollo
Și vor avea o viață, pe care doar încolo
În timpul viitor, cât vor fi pe cer stele
Ei să fie-n viață, să fie de mărgele
Clipele ce le vor trăi alăturea de ele.
Acestea fiind spuse, de măritul împărat
Pe loc m-am decis, că este momentul dat
Să poți a cunoaște, ce ți-e pregătit în dar
Pe ea Cassandra jună, s-o poți sorbi-n pahar
Cum mâine e festinul, pe loc eu am decis
Să îți reduc dar chinul și să pornim în vis
Vom fi deci la paradă, vei fi ales de ea
Te vei simți bărbat, apoi vom mai vedea.

Apollon
(privindu-l neîncrezător pe Alcor)

Crezi tu oare, prieten pe vecie
Că ea Cassandra-i gata, să-mi dea inima mie?
Sau te-ai gândit cumva, la ceva vicleșug
În care să obții și focul de pe rug?

Alcor
(cu o privire dojenitoare, dar prietenească)

Tu nu te-ncrezi în mine, de vei fi dezamăgit
Pe loc te las să-mi faci, orice tu te-ai gândit
Dar de va fi ca mine și te vei simți bine
Va trebui să-mi dai, un nou suflet din rai
Pe care să îl pot, fraterniza cu mine
Așa cum tu o știi, mai bine ca oricine.

Apollon
(privindu-l nervos pe Alcor)

Dar de nu vreau, sau de nu pot
Tu bestie cu cap de mort
Ce poți a-mi face, spune tot?

Alcor
(cu o privire dojenitoare, dar prietenească)

Îți spun acum așa cum pot:
De nu vei primi iubirea, Cassandra îți e fericirea
Iar de o vei primi, îndată ea te va părăsi.
Acum de nu-mi vei da în dar, suflet nobil și cu har
Vei primi pedeapsa vieții, îți voi dubla anii bătrâneții
Ce ai fost, dar ce vei ajunge
Va fi vai și amar amice
Te vei târâ ca Hidra
Și vei urla ca hiena
Vei sorbi sânge-nchegat
Vei fi femeie și nu bărbat
Vei muri, cu stropi de foc
Împresurat la mijloc
Iar de gât îți va atârna
O tăbliță pe care va sta scris așa:
A fost al Tău, dar s-a vândut
Pentru o viață cu tumult
Acum e al meu pe veci și n-are
Decât un drac la cap, trup și picioare.

(până la urmă s-au înțeles și au convenit, după ce au mai discutat unele detalii, să se întâlnească în ziua următoare, pe la orele 16,00 la intrarea în Palatul regelui Priam)

(între timp, pregătirile sunt în toi, iar în Palat e zarvă mare)

Priam
(administrând ca un rege ce este, cele ce se petrec în Palat)

Mai este mult, că timpu-i gata
Nu mai e loc pentru o alta
Ce ar mai putea aici aduce
Avem și vin, avem și cruce.
Dar cel mai înțelept ar fi
Să facem mâine ca de-o fi
Cu bine ziua să sfârșească
Să ospețim și plebea cea regească
Încât tot omul să tot știe
Că e sărbătoare mare în împărăție.

Hecuba
(vrând să îi facă pe plac împăratului și totodată soțului ei)

Așa să fie precum spui, mărite împărat al orișicui
Să afle toată lumea că acum, va fi onoare și parfum
La poarta noastră pe vecie, mulțam` dar ție
Preamărit să fie, numele tău peste zări și peste glie.

Medeea
(Cassandra se află în camera ei, alături de Medeea, ce o ajută la cele trebuincioase, alături de fetele din suita sa)

Ce minunată ești Cassandra
Mă simt umbrită de infern
Mă las purtată în etern
Cu gândul, mintea și ofranda.
Ești mai frumoasă ca oricând
Slăvită-ți fie clipa-n care
Tu ai uitat de dor, de când
Iubirea-ți e cea mare.

Cassandra

De tu spui așa Medee
Eu voiesc chiar a te crede
Căci e mai important a vede
Ce a adus Calea Lactee.
E-un dar neprețuit, aș spune,
Și știu că nu greșesc
Să am noroc un car, pe lume
E tot ce îmi doresc.

(totul, în continuare, se întâmplă în ziua cea mare a petreceri pe care regele Priam o dă în cinstea anunțării împreunării fiicei sale Cassandra cu zeul Apollo)

- va urma -