PERSONAJE:

Othelo O.: Patronul unei fabrici de batiste, ciorapi de damă și lenjerie intimă mixtă.

Desdemona. O.: Soția acestuia.

Jago Bogdanovici: Portar și bodyguard.

Sonia- Nonja Sunătoare: Femeie în casa lui Othelo.

Angelica Pară: Prietena Dezdemonei.

Mandolina Postolache: Prietena Dezdemonei.

Emilia Coțofană: Prietena Dezdemonei.

Giculiță Chitomache: Om de afaceri, proprietarul unei benzinării.

Puiu Finuleanu: om de afaceri la bursă și mic meșteșugar.

Dona Pantofaru- Stuberl: Prietenă de familie.

Marinică Vindilă: Proprietarul unei mezelării și al unei brutării.

Mariana- Aurică- Vindilă, acționară la firma lui Othelo, vînzătoare, soția lui Vindilă.

Costică- Carol Orășeanu: Medic primar la spitalul din cartier.

Vasilică Hozomann: Medic primar la spitalul universitar.

Silvia- Manu- Hozomann: Medic la spitalul universitar, soția lui Vasilică Hozomann.


ACTUL I

O zi obișnuită și caldă de vară. În vila lui Othelo, un cetățean înstărit și respectat al orașului este liniște.
Dezdemona croșetează, moțăind lîngă masa din sufragerie, în timp ce femeia de serviciu, Sonia Sunătoare, o tînără blondă, suplă și înaltă, îmbrăcată în uniformă englezească de subretă, cu fustă mini, trebăluiește într-un alt corp al casei.

Monologul femeii de serciciu.

Bună ziua stimată oglindă. Mă cheamă Sonia Sunătoare, dacă nu ți-ai schimbat părerea despre mine, ideile personale și memoria. Așa cum Albäcazăpada spunea odată, pe oglinzi poți să te bazezi mai bine decît pe știrile de la telejurnal.
Și ea avea o oglindă, cae-i spunea zilnic că e mai frumoasă decît multe alte fete din oraș și provincie, chiar decît mama ei vitregă, care avea sigur la purtător vreo șapre operații estetice și purta peruci neveritabile din păr de cal. Mie-mi place să apar la rampă, de aceea fac exerciții zilnice în fața acestei oglinzi, pentru că voi lucra la televiziune prin intermediul unei relații intime de gradul trei, între mine, șeful meu Ohtelo, și persoana a treia formată din trei redactori, un tehnograf, doi moderatori, un textier, patru fotografi, doi mașiniști și un perucher de la un post de televiziune unde bosul meu are relații.
Șeful meu este un om cu influiență în societate, are cunoștințe pînă și în parlament și în cîteva ministere.
O să mă dea pe post, ca moderatoare. Este adevărat că i-am sărit cam des în pat, deși este cam bătrîior, negru și foarte păros, dar pentru interes, m-aș culca și cu preafericitul potropop din oraș sau cum naiba le zice la popii ăia care sînt boși religioși.
Pînă la actul final, trebuie să mai șterg praful pe aici prin casă, că șeful nu vrea să mă piardă. Zice, că după ce o să ajung moderatoare, o să mă facă manageră la firmă cu jumătate de normă și că o pune pe bucătăreasă ca să șteargă praful. Doamna Dezdemona nu e o femeie rea, dar e tare naivă săraca. Stă toată ziua la taclale cu prietenele dumneaei în salon și beau cafea...
He, he, dacă ajung la TV, scap eu de corvoada asta, să le tot duc cafea și biscuiți cu rahat și miere pe tavă. Că pe mine nu mă lasă să particip la discuții, pentru că sînt de un rang mai de jos, nu ca ele, care, deși sînt feministe, nu vor să stea de vorbă cu femei care duc cafele și șterg praful de pe mobile. Sînt tînără, suplă, frumoasă, blondă, am 1,75, de, nu ca ele niște bondoace proaste trecute de 40 și pot ca să zic așa ca să exercit ca om al muncii, o meserie nobilă la TV, chiar cu riscul meseriei, adică de a trece prin cel puțin trei patru paturi și scaune zilnic, așa cum zice chiar șeful meu, care a fost avertizat în acest sens.
Dar, ce? Este o rușine să fii o femeie emancipată, modernă și mondenă în același timp și inopinant, și să te jertfești pe altarul artei mediilor de comunicare, făcînd-o pe vedeta în fața unei țări întregi? Fiecare meserie are riscurile ei. Dar relațiile intime parcă pot fi riscante, dacă au plăcerea lor ascunsă? Nimeni nu știe ce fac eu în culise, din moment ce la TV o să moderez îmbrăcată-n haine scumpe și moderne, eventual cu paiete și cu bijuterii de aur, că aurul mă prinde chiar mai bine decît argintul.
Hai, că mi-a mai rămas scara de șters și plec la firma șefului, să-i fac ordine în birou. După curățenie, folosim covorul pentru cinci minute, eu cu șeful, pentru exercitatea unei frumoase lupte creative corp la corp, dupa care, ne ducem la pizzreia "Centurionul" din oraș, unde vom consma "Rusticana" și vom bea vin de Odobești. Cînd ajungem noi acasă, coana Dezdemona sforăie de se zguduie geamurile.
De fapt, ea nu se sinchisește de soțul ei, ea și feministele ei înverșunate. Acum plec, s-a făcut tîrziu. "The time is money", spune șeful, adică, timpul costă bani. Are dreptate. El ia lecții de engleză, că nu mai merge altfel în buissness-ul modern al zilelor noastre. Deci, dacă asta înseamnă bani, nu trebuie să tărăngănăm și să ne jucăm cu el, să întindem coarda.


Scena 2.

Dezdemona și un grup de circa 20 de femei, în camera de zi.

Dezdemona: Și cum vă spuneam dragele mele, nu aveam decît cincprezece ani, cînd am cunoscut această brută profană, de culoare neagră, deși el zince că nu e negru, că e român, dar că are rude budiste in orientul apropiat și care mi-a sucit capul cu povești marinărești și cu căpcăuni din comoara basmelor noastre populare dar și a altor popoare și că e rudă mai îndepărtată cu Sindbbad marinarul și cu Dan căpitan de plai. Nu mă scoate niciodată în oraș, că e gelos foc pe mine, nu apucăm să ne vedem decît dimineața și seara iar acum e gelos nevoie mare pe măcelarul din colț, care ne livrează carnea la domiciliu printr-un liferant tînăr și nurliu care are motocicletă Yamaha și televizor cu plasmă. Din cauza lui, vrea să angajeze un portar, ca să știe cînd intra aici bărbați în casă.

Angelica Pară: Lasă, că dacă vrei să-l înșeli, poți să o faci și cu portarul. O femeie ca tine, poate să-și permită o aventură nevinovată, cu un bărbat chipeș și musculos. Din fața taurului, să nu te dai la o parte, spunea odată mama, care avea slăbiciune pentru boi musculoși, cu spatele lat.

Dezdemona: Pst. Taci, că l-am auzit, a urcat scara.

(Othelo intră în camera de zi și le salută politicos pe prietenele Dezdemonei.)

Ohtelo: Sărutări de mîini doamnelor. Ce mai face feminismul?

Dezdemona(supărată): Asta nu-i treaba ta. Du-te la buc ătărie să mănînci. Nu gîndi prea mult, că-ți consumi prea multă materie cenușie și-ncepi să te decolorezi. O să te albești și nu-ți va sta bine.

Othelo se uită scîrbit la ea și pleacă.

Dezdemona: De cînd m-am măritat cu creatura asta colorată, stau toată ziua în casă ca o prizonieră și tricotez macrameuri. N-am ce face, timpul mi-l petrec ascultînd șlagăre tradiționale și manele din comoara folclorului nostru, înregistrate cu drag pe un CD, precum: "Sălcioară, sălcioară", "Te-am iubit fetițo cînd salcia plîngea", "Barcagiu, mîncați-aș ochii/ Să nuți fie de diochii/ Plimbă -mă seara tîrziu, cu barca prin Cișmigiu"...Și alte cîntece frumoase de inimă și de pahar din folclorul nostru contemporan.
Pe părinții lui nu-i cunosc. Mama lui mi-a adus la nuntă statuia aia de pe comodă, cu bărbatul acela gras, care stă-n fund, cu picioarele strînse sub el, pe care-l cheamă Bulla sau Budha. Am vrrut din prima zi să o arunc la gunoi, dar mi-a zis Othelo că a adus-o mă-sa dintr-o excursie din Turcia, că burtosul aduce noroc în casă. MIe mi-a adus ghinon, dar acum nu o mai arunc, mi-a devenit indiferentă.

Scena 3.

Ohtelo vorbește la telefon.

Othelo: Forțele de munccă? Da, aici este Ohtelo Otonici. Nu, doamnă, cum să fiu șomer? Eu sînt patron. Caut la dumneavoastră un bodyguard. Cum? Da, cam așa ceva, un portar, poftim, dacă astfel se numește la voi, portar nu bodyguard. Da, timpul de lucru este de 40 de ore plus ore suplimentare. Ofer locuință și masă, gratuite. Nu, doamnă, nu trebuie să fie neapărat român, nu sînt rasist. Ce este? Bosniac? De unde? Aha, din Bosnia...Păi ce caută la noi? Da, înțeleg, războiul...Bine, o să-i fac contract de muncă. Cuum? Credeți că eu angajez persoane la negru? Te dau imediat la ziar, persoană impertinentă. Și ce dacă lucrezi la forțele de muncă? Să vezi tu, că te dau și pe post, să apari la TV. La reflector să apari, da, da! Lasă că trimit un angajat să ia formularul de la o colegă a matale. Nu te salut: Ce oameni de nimic, domnule, ce oameni.

Scena 4. Othelo, Jago.

Othelo: Cum te numești dumneata?

Jago: Jago Bogdanovici.

Othelo: Jago Bogdanovici și mai cum?

Jago: Jago Bogdanovici și atît.

Othelo: Sînteți sîrb?

Jago: Nu, bosniac..refugiat politic...

Othelo: Vorbiți bine romanește.

Jago: Sînt născut în Banatul sîrbesc.

Ohtelo: Am nevoie de un bodyguard, adică în limbajul birocratic, am nevoie de un portar.

Jago: Eu sînt omul ideal, de care aveți nevoie.

Ohtelo: Frumos motivat. Bravo! Primiți cameră separată în casă și masă gratuită. Trebuie să-mi păziți avutul și nevasta.

Jago:(uluit): Aveți femei în casă?

Othelo: Da.

Jago: Multe?

Ohtelo: Dar știi că ești din cale afară de indiscret?

Jago: Ca bodyguard trebuie să știu.

Othelo: Nevasta, bucătăreasa și camerista personală.

Jago: Tinere?

Othelo: Ascultă domnule, asta nu te privește. Vei sta mai mult pe afară decît în casă, că trebuie să urmărești fiecare persoană străină de sex masculin care intră aici și iese din vilă. Iar acum, trebuie să semnezi acest contract de muncă, dacă ești de acord cu condițiile mele.

Jago: Desigur. Sînt de acord. Vino mîine din nou. Trebuie să te trimit pentru o săptămînă la un curs științific de specializare pentru bodyguarzi si butleri. Facem totul legal și corect.

Jago. Atunci, la revedere. Mîine sînt aici la prima oră

Jago iese.

Othelo rămîne singur.


Monologul lui Othelo:

Am făcut un pas înainte! Bravo! Îmi pare bine. Nu-mi place
ca să se spună în oraș, că eu sînt un bărbat slab, care are o nevastă ușuratică. Iar acum să trecem la oile noastre: Să trecem la meserie, știință, viitor și bani.
Cred că mai am nevoie de niște diplome. Am niște surse sigure, nu-mi fac griji din cauza asta. Am obținut o diplomă de frizer, una de tehnician dentar, alta de economist. Acum mă preocupă ideea obținerii unei diplome de doctor în științe medicale, pentru patologie, interne, radiologie, chirurgie, orice, numai medicină să fie. E destul de greu, că mi se cere să învăț o carte de anatomie. Trebuie să înveți ceva...hm.... ca să pot să lovesc concurența exact unde o doare mai tare, că de aceea învăț cu sîrg engleza. MI-a promis primarul de la clinica universitară că-mi face rost de diplomă, că are relații mari în parlament, la ministerul sănătății...
Dacă plătesc suma cerută primesc garantat, că el a mai făcut rost de diplome la niște surori medicale, fetișcane tinere și nurlii de la spital și asistentei sale, secretara aia cu nasul subțire și lung care arată ca un băț de chibrit fără gămălie, care l-a amenințat, că, dacă nu-i face rost de o diplomă de doctoriță știe ea unde să-l reclame.
El săracul i-a făcut rost, dar ea a zbîrcit-o la prima operație, că n-a găsit pentru ea decît chirurgie. Ea a confundat vezica urinară cu o tumoare plină cu lichid și a scos-o afară din pacient. Colegii asistenți au rîs pe înfundate, dar nu i-au spus nimic, au lăsat-o să se descurce singură ceea ce a și făcut, adică a făcut la indicația unui coleg care leșinsase pe jumătate de rîs un trasnsplant, înlocuind vezica urinară cu un săculeț din imitație de piele, marca Red Bull, pe care l-a găsit, căutînd cu disperare o soluție rapidă și optimă, săculeț în care erau ascunse niște barbiturice, niște aspirine romanești și niște perechi de zaruri pentru plictiseală, atunci cînd nu era nici o operație și voiau unii lucrători din spital să mai joace cu un zar, ceva.
N-au dat-o afară, că i-a pus iară medicul bătrîn o pilă, dar nu o mai lasă ca să mai opereze, ci doar să se uite și să tacă chitic. Cu mine nu va fi așa, că eu am sînge rece. Păi pînă și nea Costică, primar cu experiență spune cu mîna pe inimă, că la o operație mergi cu bisturiul în mînă ca pe o autostradă națională sau ca pe un drum de țară. Importantă este operația, felul ei de a fi, dacă e mare sau mică. Important e să mergi drept pe banda de circulație și să nu te prindă vreun radar medical, să respecți viteza și semnele de circulație. Cînd ajungi la țel bagi mîna-n burtă, scoți organul bolnav sau ce are în el neobișnuit de bolnăvicios, repari, pui apoi la loc și coși frumos, ca o monogramă de batistă, din firma mea de lenjerie.

(Intră Sonia).

Sonia: Am venit să vă rog să-mi dați cheia pentru birou.

Ohtelo: Iubito, deocamdată nu doresc să fiu deranjat.

Sonia: Păi cînd vă mai fac curățenie, că e tîrziu, e trecut de ora patru.

Othelo: Azi nu trebuie să faci curățenie. Să facem totul "step by step", înțelegi? Eu învăț engeleza și folosesc destul de des un vocabular engelzesc. Dacă dorești să-ți traduc, fac asta cu cea mai mare plăcere. Nu mă supăr.

Sonia: Desigur, nu vă mai deranjez.

Othelo: Very nice.

Sonia: Pofitim?

Othelo: Spuneam că e drăguț. By, by.