Scena I.

Othelo (telefonează)

- Nici o para mai mult! Ãsta-i ultimul preț. Vrei sau nu vrei? Am avut un Audi, und Mercedes, und Ford și trei Dacia 100 dacă vrei să știi!...Asta înseamnă că nu sînt un naiv în materie de mașini. Lasă, că vă știu eu pe voi, afaceriștii ăștia de mașini. Crezi că nu știu să jonglez, dacă nu știu să prind mingi și n-am nas roșu de scamator de la circ? Lasă, lasă, că știu eu de ce spun asta, că doar cunosc lumea circului destul de bine, că mergeam foarte des la circul de stat cînd eram copil și aveam o atenție distributivă ieșită din comun: nu urmărem numai elefanți și maimuțe cu privirea. Am văzut vorba ceea și jonglerie și iluzionism, am văzut cum se scot iepurași din batiste și ceasuri din flori, din care iese apă. Hai să lăsăm iluzionismul în pălărie, deși prețul pe care-l pretinzi este într-adevăr din lumea minunată a circului și a iluzionismului...Bine, bine, 20 % parcă sună mai bine, așa te vreau meștere, ce naiba, că doar sîntem prieteni, mister Gică. Bine, un balot de lenjerie și trei seturi de batiste pentru nevastă cu douăzeci la sută mai puțin ca între prieteni, iar tu lași așa cum am vorbit ieri la preț pentru limuzină. Așa da, așa te vreau, mister Giculeț, ce dracu? Unde vrei dumneata, la ora cinci și trei sferturi. Vezi că aduc banii cu mine, că de la mine primești banu' cinstit, lichid, cum se spune în limbaj fiziolog.
Intră Jago.

Jago: Dom'șef ?

Othelo: Ce-i Jago? Nu ți-am spus de atîtea ori, că nu vreau să fiu deranjat, atunci cînd vorbesc la telefon?

Jago: Mi-am pierdut toată noaptea orbecăind ca prostu' prin beznă, dom' șef, de parcă nu aveți un bec în toată casa asta mare! Trebuie neapărat un bec în fața casei, că nuci pe stradă nu arde aici vreun felinar, că pe ultimul l-a spart un bețiv care-njura de mamă partidul conducător.

Othelo: Dumneata ești bodyguard, nu femeie. Eu te plătesc să-mi păzești casa, de aceea trebuie să te supui pentru suma generoasă pe care o primești lunar de la mine, ca parale salariale cu drepturi și îndatoriri, carte de muncă, asigurare de boală și carte de sănătate, la orice pericol extern și intern, în care datoria te împinge inopinant și obligatoriu, să stai noaptea pe redute, ca să mă păzești. Dacă nu-ți convine, dă-ți demisia, dar spune-midin timp, ca să pot să găsesc un alt bodyguard, că sînt destui ca tine, care vor să cîștige bani, păzind o poartă. Noaptea este importantă, de aceea te-am angajat.

Jago: De ce?

Othelo: Pentru ca să păzești femeile casei, ca să nu mi se necinstească cinstea mea de om de vază al orașului București și de cetățean al României, patria mamă.

Jago: Păi de ce să nu stau ziua pe afară și noaptea în casă ca tot omul, dom' șef? Credeți că hoții sînt ca oamenii păianjen pe care i-am văzut la televizor sau ca Superman?
Toți intră pe ușă ca să nu facă mult zgomot din cauza polițiștilor din zonă, că e multe ambasade prin apropiere și e fine urechile de polițist.

Othelo: Pentru că în timpul zilei, sînt aici membrele clubului feministelor, iar acest club nu are ca membri decît persoane înrăite, pătimașe și nervoase, care-i urăsc tot ceea ce înseamnă masculin.

Jago: De ce le primiți aici, dacă sînt împotriva bărbaților?

Othelo (foarte nervos): Ca să nu mă stînjenească în viața privată și în afaceri. Le las să trăncănească, pentru că, mai mult de atîta nu știu să facă. ia acum, dispari te rog.
Te rog să telefonezi la taxi. Comandă-l pentru ora 17.30. Trebuie să ies în oraș fără mașină, că aduc o limuzină nouă pentru garaj.

Jago: (strănută).

Othelo: Ia stai puțin! De unde ai batista aia cu monograma familiei mele?

Jago: Am găsit-o într-un sertar, în dulapul de pe hol. NU vedeți că sînt răcit?

Othelo: Dacă ești răcit, nu folosești batiste, cu monograma familiei mele. cumpără-ți șervețele din supermarket, cap sec. Dacă te mai prind că-ți mai bagi nasul prin sertare, te concediez și nu primești nici banii de concediu și nici ajutor de șomaj. Ai dispărut?

Jago iese.

Othelo: Cît de idioți sînt sîrbii ăștia. Oricît te-ai purta de drăguț cu ei, tot te fură, pînă și la batiste.

Scena II

Jago (singur).

Jago: C
ît de dobitoci sînt patronii ăștia, care nu sînt singuri în stare să-și păzească nevestele și amantele. Păi cine dracu s-ar uita la pocitania aia guralivă, care se plînge cît e ziua de mare că s-a măritat la cincisprezece ani cu un cioroi ca șefu', care a atras pe lîngă ea niște gospodine cătrănite și acre ca ea și niște fete bătrîne la care nu s-ar mai uita nici Iehova, ca să le ia la el, să nu se mai plictisească-n cer? Bărbații acestor fețe simandicoase și zbîrcite cu cît sînt mai bogați, pe atît de mult sînt de zgîrciți. Și unde mai pui, că aici nici măcar o batistă nu poți să furi. La fostul patron mai furai unnghiul, o brățară de damă, un set de farfurii de porțelan...Stătea toată ziua la televizor săracu, că era bătrîn și puțin paralizat și aveam și timp liber berechet, puteam lua din casă ce voiam și mă plimbam ca la mine acasă, ca un domn bine, la costum și cravată. Închidea ochii bătrînul, că-i aduceam niște sîrboaice clasa-ntîi, mai bătrîioare, dar bune, ca să se distreze și el săracu un pic, că viața-i tare scurtă. Era puțin paralizat, dar era în rest întreg și se simțea chiar bărbat cîteodată, mai ales cînd bea cu Dragica și ea dormea cu el peste noapte. Deși ea jura pe viața ei, că el nu putea face nimic, eu pot să fiu sigur, că au avut ceva împreună, că i-am prins într-o dimineață-n pat dezbrăcați, cu trei sticle goale de vin lîngăn ei.
A murit, săracu, era om bun. A murit tot cu ea-n pat, că-l cam uza, cred eu, cerea ceva ce el dădea greu, că era bolnav, dar cînd era vorba de Dragica lăsa și uita totul, pînă și boala. Dragica aia scula și morții din morminte. După ce dădea de trei ori cu mătura prin casă, se ducea după vin, apoi nu se mai dădea jos din patul lui. În doi ani l-a dat gata, dar oricît era ea de descurcăreață, nu a putut să-l convingă să-i lase casa prin testament.
Deși era suferind, era mare amator de jocuri erotice, dar niciodată nu uita în toiul jocurilor erotice, să se ferească de ispitele schimbării testamentului, în favoarea cumetrei Dragica. Aici nu pot să aduc femei. Nici măcar de bucătăreasa aia grasă nu mă lasă să mă apropii.
Mă duc să chem taxiul. La ce i-or fi trbuind atîtea mașini, că n-au nici măcar copii, iar în mormînt nu le poate lua cu el.

ScenaIII

Dezdemona și membrele clubului feministelor.

Dezdemona: Și cum vă spuneam, drasgele mele, m-a împins cel rău și viclean să mă leg la numai cincisprezece anișori de caricatura asta neagră.

Manolina: Te rog, nu începe din nou cu povestea asta tragică și simplă specifică tragicului feminin universal. De ce nu-ți cauți un amant, cum fac eu?

Dezdemona: Pentru că nu am un venit al meu. Un gigolo costă bani, că vrea să fie întreținut. Și apoi, Jago urmărește fiecare gest al meu. Abia pot să-mi permit să posed acest club, al feministelor.

Angelica: De, eu sînt divorțată și e mai bine așa.

Dezdemona: Da, dar eu sînt obișnuită să trăiesc în lux. nu pot deveni independentă din cauza confortului.

Mandolina: Eu am acum un amant culturist.

Emilia: Din ce domenui cultural?

Mandolina: Din domeniul muscular. Este atlet, are sală proprie, police și aparatură unde se antrenează. Vrea să fie tare, ca Schwarzenegger.

Dezdemona: Care Schwarzeneger?

Mandolina: Un austriac, care s-a f

ăcut american și care joacă-n filme de bătaie cu pumnul.
A jucat într-un film de-i zice "Terminatul".

Emilia: Ba, parcă, "Treminatorul".

Mandolina (supărată): Tu nu ai cultură filmologiă, se spune Terminatul și basta, că știu de la culturistul meu.

Dezdemona: Cîți ani are culturistul tău?

Mandolina: Nu știu, că nu l-am întrebat, cred că douăzeci și cinci.

Dezdemona: Și tu cîți ani ai?

Mansolina: Nici n-am împlinit 29.

Emilia: Și acum 15 ani, tot 29 aveai.

Dezdemona: Fetelor, vă rog, fără certuri. Scopul clubului nostru este pacea, prietenia și drepturile femeii, de a fi egală cu bărbatul. Femeia a fost de pe vremea lui Ștefan cel mare și a lui Matei Basarab o scalvă a bărbatului, pentru că ea nu a avut dreptul de a lupta pe cîmp, cu arma în mînă, cînd patria mamă a fost la nevoie, ea a stat acasă și a suferit lîngă cuptor. Pînă și eroina de la Jiu, brava Ecaterina Teodoroiu a fost nevoită să-și taie părul, să îmbrace haine de luptă bărbătești și să meargă la doctorul de circă, pentru ca să-i prescrie rețetă pentru ochelari de vedere, ca să-i dea o notă cît de masculină cu putință. Altfel, nu ar fi fost luată pe front.

Marina- Aurica: Femeia este o ființă gingașă: De ce trebuie să lupte pe cîmp? Nu crezi că în spionaj este mult mai potrivită? Gîndește-te la minunata Mata- Hari, femeia care a jucat rol dublu în spionajul universal și internațional de mari proporții vastice. Ea rîdea mult și se culca cu ofițeri tineri din plăcere și cu bătrîni din neplăcere, că iubea banii și vindea informații pe care le scotea de la ei, în pat.

Mandolina: Aha, da, și eu aș vrea să fiu o spioană, să mă joc cu niște buișori, cu niște vițeluși, cu niște tăuirași din compania de ofițeri juniori și să vînd informații boilor ăia bătrîni de la marele stat major de partid și de republică sau cum dracu le-o fi chemînd pe statele alea de la centrele militare.
Emilia: Mie mi-ar place să fiu o femeie care face carieră.

M-aș plimba în largul meu, m-aș întîlni cu oameni de afaceri cu care aș mînca în oraș și aș bea șampanie framțuzească.

Dezdemona: Fetelor, duminică sper că veniți la cazino. Othelo a invitat lume bună și au primit de curînd popice.

Mandolina: La ce oră, că nu-mi place să fiu mereu prima.

Dezdemona: Pe la opt. ´Vin și niște doctori și un profesor de canto cu care ia lecții Ohtelo, unul pe care-l cheama Zaharide Costică.

Mandolina: Se face și cîntăreț?

Dezdemona: da, dar nu știu de care, că nu mă pricep la voci. El zice că depinde de diplomă, nu de voce, că dacă face rost de diplomă folosind vocea unui tenor, se face tenor, dacă face rost de una de bas, atunci se face bas.

Mandolina: Și dacă e de femeie se castrează?

Dezdemona: Din partea mea, să facă și asta. Deci, pe curînd, fetelor, acum trebuie să apară maurul, nu vreau să vă mai găsească aici, că iară-mi scoate ochii, că stați pe capul lui de la 10 dimineața.

Scena IV:
Othelo, Daotorul Vasilache.

Othelo: Nu se poate! Cum puteți să-mi faceți mie așa ceva? Ce, nu am dat destui bani?

Doctorul V. Nu se mai poate, imi pare tre rău. Sursa mea a făcut rost de diplome de medic chirurg, dar a avut prea multe ghinioane, din cauze multiple. A fost comprimisă persoana aceea din cauza unor elemente iraționale, care au făcut greșeli grave în sala de operație, unele dintre ele provocînd fără voia lor accidente mortale.

Othelo: Credeți că eu sînt iresponsabil ca acele persoane?

Doctorul V. Nu pot decît să vă rog să acceptați diploma de dedic psihiatru.

Othelo:Psihiatru? Ce este un psihiatru?

Doctorul V. Un psihiatru vindecă sufletul și nu trebuie să facă operații.

Ohtelo: Și ce mult mi-ar fi plăcut chirurgia: Tji, păcat. Ce trebuie să fac, dacă sînt pisihiatru?

Doctorul V. Nu se spune pisihiatru ci psihiatru. Nu trebuie să operați, trebuie să ascultați cu răbdare plîngerile pacienților, să dați din cap, să spuneți din cînd în cînd da, iar dacă e nevoie să dați sfaturi care nu folosesc nimănui, din politețe.

Othelo: Se cîștigăn bine? Merită să bag așa mulți bani în ea?

Doctorul V.: Cum să nu? La fel de mult, poate chiar mai mult decît în chirurgie.

Othelo: Așa deci: Și ce să vorbesc cu pacienții?

Doctorul V: Păi ce doriți. Puteți descuta despre anotimpuri, despre familie, despre fotbal, despre orice.

Othelo: Aha, înțeleg.

Doctorul V: Apoi o să vă învăț cum puteți obține informații importante prin hipnoză, de la oameni mari, fără să vă coste ceva. O să începem cu pendulul, apoi cu ceasul apoi cu privirea fixă.

Ohtelo: E foarte interesant.

Doctorul V. Aha, să nu uit, trebuie să vă alegeți un pseudonim.

Ohtelo: Aoleo, nu scrie numele meu pe diplomă?

Doctorul V. Nu. Nici un psihiatru nu are scris pe ușă sau pe diplomă numele lui real. Aveți o propunere preferată?

Ohtelo: Cred că Orășeanu sună binișor.

Doctorul V. Dar și Negriciosu sau Mustăcioară, Spînu sau Harceaparcea sună interesant. Dar dacă preferați numele de Orășeanu, accept cu plăcere. Orășeanu și mai cum? Că nici prenumele nu-l puteți folosi.

Ohtelo: Norocel, ar fi frumos.

Doctorul V. Nu, mai bine Felician. Iar în loc de Orășeanu, putem folosi, Urban, sau Urbănescu. Și pe lîngă numele principal vă trebuie și un nume secundar, ca să demonstrați că nu discriminați homosexualii pasivi.

Othelo: Mie întotdeauna mi-a plăcut de ei.

Doctorul V.: Bine, deci să spunem: Bucurică Urban- Vitanu.

Othelo: Nu vreau bucurică ci Norocel, iar Vitanu nu-mi place.

Doctorul V. Păi nu locuiți în Vitan?

Ohtelo: Nu, stau pe Primăverii.

Doctorul V.: Păi nu pot să vă pun numele de Primăvăreanu, că nu sună bine. Mai dați ceva în plus și scriu Regescu.

Othelo: Bine, dar cu Norocel în față. Nici Bucurică, nici Felician, Norocel e mai românesc.

Doctorul Vasile: Săptămîna vitoare, joi, e gata.

Ohtelo: Vă salut.

Doctorul Vasile: Și nu uitați, premioara promisă pentru Norocel și pentru Regescu. Nu orice medic are numele unui rege.

Ohtelo: da, vă salut.

Othelo (singur, în timp ce încearcă să-și pornească mașina).

Vineri primesc diploma de medic psihiatru. Trebuie să-mi deschid cabinet acasă. Cînd dau consultații, trebuie să port o perucă și ohcelari cu rame groase, negre.
Domnul Doctor Norocel Urban- Regescu, ce frumos sună. regescu sună nobil, de parcă aș fi rege, cu sămînță de domnitor pămîntean. Ce mîndră o să fie sonia de mine. Ba chiar și Dezdemona. Nu mă despart de nevastă pentru amantă pentru că sînt un om de vază, respectat în oraș. N-avem copii din cauza ei, că zice că-i e frică să nu iasă mulatri.
eu i-am spus mereu că provin din cartierul Chibrit, dar nu mă crede. Eh, femei, femei, capricioase precum mașinile.
se mai strică ele, le mai înlocium, dar cînd iubim o mașină, nu o uităm nici cînd ajunge la cimitirul de mașini al orașului. Cele mai bune sînt cele cu kilometraj redus, dar și cele vechi sînt bunde, că poți să cari marfă cu ele, cartofi de la piață, varză pentru murături sau mobilă ușoară. Cu limuzina poti să mergi în concediu sau să dormi în ea vara, cînd e prea multă zăpușeală-n casă...Femei, femei...