agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6213 .



E noir
scenariu [ Film ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tezeu ]

2007-10-18  |     | 



Scena 1
Necunoscutul

Strazile unui oras intr-o seara ploioasa. Necunoscutul, imbracat in sarafan, cu capul in pamant, se vede umbland incet. Ajunge la un bar. Se uita la usa.
(Cadru strazi. Cadrul il prinde pe Necunoscutul si-l urmareste. Necunoscutul se uita spre usa dar cadrul ramane indepartat si nu focalizeaza.)
Narator: Era o noapte umeda de octombrie. Cerul spala strazile murdarite de atatea fapte rele cu lacrimile grele ce-I curgeau din norii intunecati.

Scena 2
Barman
Femeia in rosu

Barul. Femeia in rosu sta si-si soarbe cocktailul la bar, in partea opusa geamului. Barmanul sterge paharele.
(Cadru panoramic, de langa usa.)
Narator: Barul era pustiit de ploaie. (Cadru cu tejgheaua si personajele lui dinspre geam spre interior.) Femeia in rosu, asezata comod, isi sorbea alcoolul de fiecare seara iar sticlele pline cu elixirele uitarii asteptau, melancolice, sa fie golite.

Scena 3
Necunoscutul
Barman
Femeia in rosu

Usa se deschide. Necunoscutul intra, cu privirea in pamant. Se indreapta spre tejghea lasand urme de talpi ude in urma lui. Picuri de ploaie pateaza podeaua barului. Umbla ca un om jumatate mort. Isii aseaza mana pe tejghea, parca si-o arunca acolo.
Barmanul il priveste, atunci cand intra, cu coada ochiului, dar continua sa-si stearga paharele.
Femeia in rosu nu-l baga in seama. Face cercuri molcome cu degetul in jurul buzei paharului.
(Cadre intercalate. Usa cu Necunoscutul care intra. Barmanul care trage cu ochiul. Femeia in rosu, indiferenta. Cadru de jos cu pasii Necunoscutului ce se indeparteaza lasand balti si picuri de ploaie in urma lui. Cadru cu Necunoscutul care se aseaza la bar.)
Narator: Atunci a aparut si el, ud din cap pana-n picioare. Nu-l mai vazusem pana atunci dar ceva din fiinta lui trada o suferinta aparte. S-a asezat la bar, parca mai mult mort decat viu.

Scena 4
Barmanul
Necunoscutul

Barmanul se opreste din sters pahare, se uita atent spre Necunoscutul. Necunoscutul se uita undeva in jos.
(Cadru cu barmanul care-l priveste pe Necunoscutul.)
Barmanul: Alege-ti otrava, prietene.
(Cadru cu chipul lui Necunoscutul, sa se vada umarul barmanului. Necunoscutul se uita spre barman cu ochi pierduti… DUH!!!))
Narator: Am spus. El s-a uitat la mine cu niste ochi pierduti intr-un trecut necunoscut mie si a soptit…
Necunoscutul: (Un Mountain Dew… dublu. Si niste chipsuri. Glumesc :p ) Un gin dublu… sec.
(Cadru lateral cu tejgheaua, dinspre geam spre interiorul barului, bratul lui Necunoscutul si picuri de apa cazand pe bar din palaria Necunoscutului. Necunoscutul isi duce privirea spre picurii ce se scurg pe tejghea... DUH!!!)
Naratorul: Si-a asezat privirea in jos, spre propria nenorocire.

Scena 5
Barmanul
Necunoscutul
Femeia in rosu

(Cadru larg, de langa usa de sus de undeva. Urcam camera cu scara :p Barmanul umbland dupa sticla de gin, Necunoscutul privind in tejghea si femeia in rosu indiferenta.)
Barmanul: Orice sa incalzeasca atmosfera.
Barmanul se uita spre femeia in rosu. Ii asaza lui Necunoscutul un pahar in fata si-I toarna gin pana cand paharul se umple pe jumatate. Necunoscutul il ia si bea o gura apoi il asaza pe tejghea.(Ar fi frumos un cadru cu paharul care se umple apoi cu mana Necunoscutului care sa-l ia iar cadrul sa se miste dupa pahar pana ajunge inapoi pe tejghea.)

Scena 6
Necunoscutul
Barmanul

(Cadru cu Necunoscutul. Se vede paharul de undeva de deasupra umarului Necunoscutului.)
Necunoscutul isi da jos palaria si o aseaza pe un scaun de langa el. Apoi incepe sa invarte paharul in jurul propriului ax. Incet. In tot acest timp el nu pierde din ochi paharul. Are parca toata atentia concentrata asupra paharului.
Necunoscutul: Stii… femeile astea… in rosu.
Barmanul: Da…
Necunoscutul: Femeile pentru care esti in stare sa-ti vinzi sufletul, le stii?

Scena 7
Necunoscutul
Barmanul
Femeia in rosu

Liniste. (Cadru larg cu intreg barul, de langa usa, de sus. Se aude ploaia.)
Barmanul: Prea bine.

Scena 8
Necunoscutul
Barmanul

(Cadru cu Necunoscutul si barmanul care-l asculta. Dinspre femeia in rosu spre geam. Afara ploua. E noapte. Necunoscutul isi duce parul pe dupa ureche.)
Necunoscutul se uita tot spre pahar, atent. Il invarte.
Necunoscutul: Eu nu le intalnisem. Nu sti cand vine ceasul. Nu te anunta nimeni. Iar atunci… (suspin). Atunci realizezi ca intreaga ta viata a fost o cautare inutila. Atunci realizezi ca nu valorezi nici cat negrul de sub unghie. Atunci te poti lua la tranta cu ingerii si demonii deopotriva.
Barmanul se reazama de rafturile din spate si-si pune mainile in san.
Barmanul: Orice pentru iubire.
Necunoscutul: Stii, chiar am iubit-o. (Cadru portret cu Necunoscutul. Isi ia ochii din pahar, il priveste pe barman si rade isteric apoi redevine serios si privirea i se prelinge spre geam.) O iubesc si acum. Daca ar intra acum pe usa aia… (Cadrul se muta spre usa, prinzand profilul si mana atintita a Necunoscutului. Necunoscutul se intoarce putin si priveste perseverent spre usa, aratand cu mana.), mi-as infinge mainile in piept si mi-as scoate inima. I-as da-o ei. Sa o pastreze. (Isi face amandoua mainile vas, ca si cum ar da ceva. Cadrul arata mainile Necunoscutului si fata pierduta.) Sa o azvarle de pamant. Sa o calce in picioare…
Barmanul: Inteleg. Durerea insa trece…
(Cadru de undeva dinspre barman spre Necunoscutul) Necunoscutul se intoarce si-l priveste pe barman.
Necunoscutul: Oare? Oare chiar trece? Oare se va vindeca vreodata sufletul meu ce plange acum cu picuri de ploaie? Nu cred ca stii ce vorbesti…
(Cadrul dinspre femeia in rosu spre geam. De undeva de mai sus. Se vede Necunoscutul si barmanul.)
Barmanul il bate pe umar si apoi incearca sa se intoarca la stersul paharelor. Necunoscutul insa ii prinde mana si se uita cu ochi dementi spre el.
(Cadru cu Necunoscutul de dupa umarul barmanului.)
Necunoscutul: Chiar crezi ca va trece? Ma simt rupt in mii de bucati. Parca as fi explodat si nu mai pot simti acum decat durere. M-ai bine m-ar fi omorat.(Cadrul dinspre femeia in rosu spre geam. De undeva de mai sus. Se vede Necunoscutul si barmanul.) Chiar o iubesc. Nu intelegi…? (Necunoscutul isi pironeste din nou privirea in pahar.)
Barmanul: Da, si eu am iubit-o.
Barmanul ii ia mana lui Necunoscutul de pe mana lui si i-o asaza incet pe tejghea.
(Cadru larg cu Necunoscutul si tejgheaua dinspre barman spre usa.)
Necunoscutul: Ce e de facut? Parca ma sufoc. (Isi pune mana la piept uitandu-se spre ea. Isi strange hainele cu pumnul. Tremura.) Nu pot respira fara prezenta ei. Fara mirosul parului ei. Buzele ei moi. Ochii ei clari, privirea ce ma mangaia. Degetele ce si le trecea prin parul meu lasandu-ma fara aparare, ca un cretin, ca un nebun.
Liniste.
(Cadru cu Necunoscutul si barmanul care-l asculta. Dinspre femeia in rosu spre geam. Afara ploua. E noapte. Necunoscutul isi duce parul pe dupa ureche.)
Barmanul: Ce s-a intamplat cu ea?
Necunoscutul: M-a parasit. M-a alungat din viata ei. Am ajuns acum doua seri acasa si ea nu mai era. Mi-a lasat un bilet pe masa. (Necunoscutul scoate o hartie uda din buzunar si-o pune pe masa, impingand-o spre barman. Cand ajunge hartia pe bar cadrul se schimba, de undeva de sus, cam de unde priveste Necunoscutul barul. Cadrul urmareste hartia in timp ce este luata de barman, ramanand acelasi cat barmanul citeste in gand. In timp ce barmanul o citeste in gand Necunoscutul o recita cu voce tare.) “Nu te mai iubesc. Nu te mai pot suferi. Am gasit pe altcineva.”
Barmanul: (Cadru cu Necunoscutul si barmanul. Dinspre femeia in rosu spre geam. Afara ploua. E noapte. Barmanul lasa biletul pe bar.) Asa-s femeile, isi schimba sentimentele dupa cum bate vantul. Pari un barbat in toata firea… ar trebui sa fii obisnuit.
Necunoscutul: Sa ma obisnuiesc cu asa ceva? Un om nu poate iubi decat o singura data cu adevarat… nu de doua ori, nu de zece. Dar oare ce mai ramane dintr-un om care nu mai poate iubi?
Barmanul: Restul…
Necunoscutul: Ce rest? Esti nebun?
Barmanul: Ea stie in ce stare esti?
Necunoscutul: De ce sa stie? Sa se intoarca la mine din mila? Sa plece cand va crede ca mi-e mai bine? Sa ma urasca si mai mult pentru ca trebuie sa stea alaturi de mine pentru ca eu as muri fara ea? Nu… nu. Trebuie sa plec. (Lasa multi bani pe tejghea si pleaca grabit. Isi ia si palaria. Cadru cu Necunoscutul care pleaca grabit. De vreo 5 replici nu mai am idei de cadre, poti sa ma castrezi.)
(Cadru cu barmanul. Ori din spatele lui, ca sa se vada Necunoscutul cum pleaca. Ori de pe langa usa, ca sa se vada si barmanul si Necunoscutul din fata.)
Barmanul se uita prea putin mirat spre Necunoscutul care iese. Ia banii si-I baga in tejghea. Ia si paharul golit.

Scena 9
Femeia in Rosu
Barmanul

(Cadru dinspre Barman spre femeia in rosu. Eventual de dupa umarul lui.)
Femeia in rosu: Oare ce se va intampla cu el? (Femeia in rosu se opreste din facut cerculete :p si il priveste pe barman cu o feminitate uimitoare. Cu sclipiciri pe langa chip, ca in animeuri :p)
Barmanul: Daca va avea curajul… isi va zbura creierii.
Femeia in rosu: Iubirea asta… (Priveste spre paharul gol apoi din nou spre barman.) Deci, imi dai paharul oferit mai devreme? (Zambeste gratios.)
Barmanul: (Se schimba cadrul, sa se vada si femeia si barmanul din profil. Dinspre interiorul barului spre geam. Zambeste si el, se apropie de femeie, rezemandu-se in maini de tejghea, fix in fata ei.) De ce? Vrei sa ajung ca el? Si in plus… (Se ridica si sta drept.) eu nu mai am ce suflet sa zdrobesti.
Femeia in rosu: (Da din umeri.) Fie… (Se ridica de pe scaun si pleaca. Camera o urmareste.)
(Cadrul cu usa goala, dupa ce a inchis-o femeia.)
Naratorul: De atunci nu i-am mai vazut niciodata…

SFARSIT

SAU!!!

Dupa ce usa se inchide se face intuneric. Se aude in continuare ploaia si o impuscatura.

SFARSIT (din nou :p)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!