agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5199 .



Interogatoriul
scenariu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [inhuan ]

2007-11-10  |     | 



(Un birou auster. Față în față, un bărbat în uniformă, trecut de 50 de ani, și un bărbat de vreo 40. Pe chip i se citește concentrarea și o oarecare oboseală. Răspunde la întrebări calm. Omul în uniformă își stinge brusc țigara și ordonă celor care flanchează ușa să iasă.)

Comisarul: De ce predici? De ce te-ai întors?
Străinul: Nu predic. Le vorbesc despre Patria mea. Cea fără mormânt.
Comisarul: Ești nebun. De ce tu? Cine ești tu să faci asta?
Străinul: Unul din cei rămași.
Comisarul: Un exaltat. Mâine te vom arde pe rug.
Străinul: Mă puteți arde în fiecare din ceilalți? O veți face când va voi El. Când nu va mai conta.
Comisarul: Ce le vei spune oamenilor tăi?
Străinul: Adevărul.
Comisarul: Nu te vor crede. Ei nu au văzut nimic și nu au nevoie de cuvintele tale. De ce să te ardem? Îi vom ajuta să te creadă nebun.
(Ceasul din perete se oprește brusc. Omul în uniformă își coboară privirea spre ceasul de la mână și observă că și acesta a stat. Încearcă să-și rețină neliniștea. Reia după un timp)
Eu nu te cunosc. Dacă aș crede în tine, dacă totul ar fi cum spui, ce ar urma?
Străinul: Aproape nimic. Dar ar fi altfel. Ai trăi împăcat.
Comisarul:(brusc nervos) Conduci o armată de fantome! Tu însuți ești o fantomă! De ce v-ați întors? Să ridicați o alta armata? Cine sunteți voi? Răspunde!
(Străinul privise cerul prin fereastra zăbrelită. Se întoarce și îl privește în față pe acest comisar)
Străinul: Vorbești de o altă armată. Dar ați pierdut demult bătălia cu inimile lor. Într-o zi se vor recunoaște singuri. Noi suntem învingători pentru că existăm.
Comisarul: (cu un calm aparent, privind spre masă)
De unde ai drapelul ăsta ciudat și ce este cusut pe el? Oamenii mei l-au atins și li s-au înnegrit palmele. Și-au pus mânuși și li s-au înnegrit palmele din nou.
(Se plimbă agitat, aprinzându-și o altă țigară. Pentru prima dată își dă seama că pentru omul acesta prezența lui nu înseamnă aproape nimic. Se întoarce și observă scaunul gol. La fel și masa. Este singur în cameră. Izbucnește cu o voce guturală, apoi într-un strigăt.)
Generale, unde ești? Răspunde! Generale!
(pe ușă năvălesc oameni în uniformă)


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!