Personajele:

Cetățeanul
Grădinar 1
Grădinar 2

O statie de tramvai. In fundal o alee care duce spre o gradina superba plina de pomi si plante! Doi gradinari stau si culeg mere.

Grădinar 1: Bai, tu ala!
Cetățeanul: Cine eu?
Grădinar 1: Da, da, tu!
Grădinar 2: Lasa-l, asta e micuț!
Grădinar 1: Nu, nu! Tu. Spune-mi! ce e viața?
Cetățeanul: Poftim?
Grădinar 1: M-ai auzit!Vreau sa-mi spui ce e viața!
Cetățeanul: Pentru mine?
Grădinar 2: Lasă-l, uită-te și tu la el! nu-l vezi ca e speriat?
Cetățeanul: Da nu sunt speriat!
Grădinar 1: Ei, o sa incercam!
Grădinar 2: Pai totusi, nu crezi ca e prea tanar?
Grădinar 1: Nu! Nu esti niciodata prea tanar sa stii ce e viata! Viata ta e atunci! Si atunci stii ce e!
Cetățeanul: Am 28 de ani!
Grădinar 2: Da` nu-l vezi si tu? E salabanog!
Grădinar 1: Si? Au si slabanogii o opinie!
Grădinar 2: Eu nu tin cont de ea!
Cetățeanul: Am 70 de kile!
Grădinar 1: Bai, ne lasi?
Cetățeanul: Pai da el vroia...
Grădinar 1: Pai da! Acum inteleg!
Grădinar 2: Crezi ca e grav!
Grădinar 1: Ohooo....!
Cetățeanul: Ce sa fie grav!
Grădinar 2: Dom’le tu chiar nu intelegi!
Cetățeanul: Eu?
Grădinar 2: Asta face pe prostu`!
Grădinar 1: Dom’le stii ce e viata sau nu?
Grădinar 2: Ne pierdem vremea de pomana...
Cetățeanul: Stiu!
Grădinar 1: :`cica stie! L-ai auzit?
Grădinar 2: L-am auzit! A zis ca stie!
Grădinar 1: L-am auzit! Auzi la el.. stie!
Cetățeanul: Stiu!
Grădinar 1: Ce stii?
Cetățeanul: Stiu ce e viata!
Grădinar 2: Taci!
Grădinar 1: era gata sa spuna!
Grădinar 2: Si cand te gandesti cate am facut pentru el!
Grădinar 1: dom’le, dumneata vrei sa ne bagi in probleme?
Cetățeanul: poftim?
Grădinar 2: bai, nu ti-am spus sa taci?
Grădinar 1: Asta e culmea!
Grădinar 2: Esti primul om pe ziua de azi si uite... uite ce faci! Daca o tinem asa toata ziua, s-a dus si afacerea noastra!
Cetățeanul: dar nu faceam decat sa-i raspund dansului!
Grădinar 1: sa-mi raspunzi? Auzi, vrea sa-mi raspunda!
Grădinar 2: Vrea sa-ti raspunda...
Grădinar 1: Da... auzi la el! sa-mi raspunda!
Grădinar 2: Da, da... auzi la el!
Grădinar 1: Auzi!
Cetățeanul: Vreti sa stiti sau nu!
Grădinar 1: Ce sa stim, ma?
Cetățeanul: Ce e viata!
Grădinar 2: Taci!
Grădinar 1: Asta nu e normal!
Grădinar 2: e chiar prost!
Grădinar 1: dom’le, tu nu intelegi?
Cetățeanul: ce sa inteleg?
Grădinar 2: E, acum face pe prostul!
Grădinar 1: Intelegi sau nu?
Grădinar 2: nu intelege!
Grădinar 1: pai da! De unde sa-nteleaga? De unde? Spune si tu!
Grădinar 2: De unde?
Grădinar 1: Pai da, de unde?
Grădinar 2: N-are de unde!
Grădinar 1: N-are!
Grădinar 2: E vai si-amar!
Grădinar 1: E vai si-amar! Vai si-amar!
Grădinar 2: Da, e!
Grădinar 1: Sa stii!
Grădinar 2: E foarte....
Grădinar 1: E...
Grădinar 2: Vai si-amar!
Grădinar 1: ‘de capu` lui!
Grădinar 2: `de capu’ tau, ma!
Cetățeanul: Nu cumva va incurc!
Grădinar 1: Tu sa taci!
Grădinar 2: Exact! Ai face bine sa taci!
Cetățeanul: Stiti ce? E a treia oara cand imi spuneti sa tac!
Grădinar 1: E a patra!
Cetățeanul: Nu, ma scuzati, dar e atreia oara cand imi spuneti sa tac!
Grădinar 1: Nu vrei sa intelegi ca e a patra!
Grădinar 2: Nu vrea!
Grădinar 1: Iar nu vrea sa-nteleaga!
Grădinar 2: Nicicum nu vrea!
Cetățeanul: Gata! E a treia oara si gata!
Grădinar 2: A treia oara?
Cetățeanul: Da. De trei ori mi-ati spus sa tac pana acum!
Grădinar 1: Eu zic ca de patru!
Cetățeanul: Ba eu te contrazic!
Grădinar 1: Auzi... ma contrazice....
Cetățeanul: Exac...
Grădinar 1: Taci!
Grădinar 2: Poftim!
Grădinar 1: Vezi, ma? Acu` numara-le!
Cetățeanul: O zi buna va doresc!
Grădinar 2: Unde pleci?
Cetățeanul: Conteaza? Plec si gata!
Grădinar 1: Ne, ne ,ne! pai nu poti sa pleci asa!
Cetățeanul: Cum sa nu pot? Uite... plec!
Grădinar 2: Treci aici!
Grădinar 1: Te mai intreb o data!
Grădinar 2: Intreaba-l!
Grădinar 1: Stii sau nu ce e aia viata?
Cetățeanul: Da!
Grădinar 1: (il plesneste)
Cetățeanul: da ce-aveti, ma?
Grădinar 1: Ce avem?
Grădinar 2: Auzi, vrea sa stie ce avem!
Grădinar 1: Vrei sa stii ce avem!
Grădinar 2: Da, vrea!
Grădinar 1: Vrei, ma?
Grădinar 2: Categoric vrea!
Grădinar 1: Vrei?
Grădinar 2: O, cat vrea!
Grădinar 1: Pai vrei!
Grădinar 2: Vrea vrea!
Grădinar 1: Pai sa vrea!
Grădinar 2: Sa vrea... sa vrea mult si bine!
Grădinar 1: Asa sa vrea!
Grădinar 2: Da... asa! Ce vrea el?
Grădinar 1: Nu stiu... ce vrei?
Cetățeanul: Poftim?
Grădinar 1: Ce vrei tu, ma?
Cetățeanul: Ce sa vreau?
Grădinar 1: Pai eu stiu.... mi se pare mie ca vroaia ceva...
Grădinar 2: Ce vroia tu?
Cetățeanul: Inainte?
Grădinar 1: Da... inainte!
Grădinar 2: Stiu precis ca vroia ceva....
Grădinar 1: Cam ce vroiai tu, a? ia zi!
Cetățeanul: Vroiam sa stiu ce aveti cu mine!
Grădinar 2: Pai avem!
Grădinar 1: Ohooo... si ce avem!
Grădinar 2: Si cat avem!
Grădinar 1: Avem!
Grădinar 2: Da!
Cetățeanul: Sunteti nebuni!
Grădinar 1: Deloc!
Grădinar 2: Nici vorba!
Grădinar 1: De ce? S-a plas cineva?
Cetățeanul: Cine sa se planga?
Grădinar 1: Eu stiu... nimeni. Ziceam si eu...
Grădinar 2: Doar nu crezi ca....
Grădinar 1: Nu.... da de unde....
Cetățeanul: Totusi de ce m-ati lovit?
Grădinar 1: Pentru ca meriti!
Grădinar 2: Exact! Meriti!
Cetățeanul: Da ce-am facut?
Grădinar 1: Ce-ai facut.... vrei sa stii ce-ai facut?
Cetățeanul: Da!
Grădinar 2: Ha! Ai... ăăă.... ai... Ce-a făcut ăsta, mă?
Grădinar 1: Ce-ai facut iara, ma?
Cetățeanul: Nimic! Asta va intrebam pe voi! De ce credeti voi ca eu as fi facut ceva!
Grădinar 1: Pai noi nu credem!
Grădinar 2: Nu!
Grădinar 1: Noi nu.... credem!
Grădinar 2: Nu!
Grădinar 1: Noi...
Grădinar 2: Noi...
Grădinar 1: Noi stim!
Grădinar 2: Exact! Noi stim!
Grădinar 1: Stim tot!
Cetățeanul: Voi stiti tot... ?
Grădinar 2: Exact! Noi suntem aia la care vii cand nu stii ceva!
Grădinar 1: Si toata lumea vine la noi!
Grădinar 2: Toata lumea!
Grădinar 1: Si stii de ce?
Cetățeanul: Pentru raspunsuri?
Grădinar 1: Pentru...
Grădinar 2: A stiut!
Grădinar 1: De unde stii tu, ma?
Cetățeanul: Pai era logic, dupa ce mi-ati spus!
Grădinar 1: Aha, era logic... esti... destept, sa-nteleg!
Cetățeanul: Ei, nu sunt chiar prost!
Grădinar 1: Nu...
Grădinar 2: Nu e!
Grădinar 1: Da de unde!
Grădinar 2: Nici vorba!
Cetățeanul: Pai nu sunt...
Grădinar 2: Taci!
Grădinar 1: I-ai spus?
Grădinar 2: I-am spus. I-am strigat chiar! Sa taca!
Grădinar 1: Si a tacut?
Grădinar 2: Deocamdata...
Cetățeanul: Da` de ce imi tot spuneti voi sa tac?
Grădinar 1: E, asta se pare ca nu stii!
Grădinar 2: Acum nu mai esti atat de destept...
Cetățeanul: Pai doar voi stiti asta!
Grădinar 1: Vezi! Acum poti sa repeti ce ai spus, da mai tare!
Cetățeanul: Ce sa repet?
Grădinar 2: Partea cu doar voi stiti....
Cetățeanul: Doar voi stit asta?
Grădinar 1: Exact!
Grădinar 2: Si sa nu uiti!
Grădinar 1: Poti sa mai vii pe la noi!
Cetățeanul: Stati putin, ca nu m-ati lamurit deloc!
Grădinar 2: Uite, iar incepe!
Grădinar 1: Nu se poate!
Grădinar 2: Ba, uite... incepe!
Cetățeanul: Ce sa incep?
Grădinar 1: Asta e teribil!
Grădinar 2: Dom’le, tu esti teribil!
Grădinar 1: Esti scandalos chiar!
Grădinar 2: Nu, nu, nu! E scandalagiu!
Grădinar 1: Da. Uite! Ai dreptate! E scandalagiu!
Cetățeanul: Nu sunt!
Grădinar 1: Ba esti! Si crede-ne! noi stim!
Cetățeanul: Stiti voi pe dracu!
Grădinar 2: Nu se poate!
Grădinar 1: Nu....
Grădinar 2: Ai auzit!
Grădinar 1: Asa o fi?
Grădinar 2: Eu l-am auzit!
Grădinar 1: Dom’le, ai spus cumva “stiti voi pe dracu”?
Cetățeanul: Exact!
Grădinar 2: Dom’le... ce ai cu noi?
Cetățeanul: Eu? Nimic. Eu astept tramvaiul!
Grădinar 1: Pai pleaca odata!
Cetățeanul: Nu mai vreti sa stiti ce e viata?
Grădinar 1: Tocmai!
Grădinar 2: Tocmai!
Grădinar 1: Noi stim!
Grădinar 2: Voi nu stiti!
Grădinar 1: N-aveti cum!
Grădinar 2: N-aveti de unde!
Grădinar 1: Voi intrebati,
Grădinar 2: Noi raspundem!
Grădinar 1: Voi intrebati de vreme,
Grădinar 2: Noi spunem ca va ploua!
Grădinar 1: Voi intrebati de univers,
Grădinar 2: Noi spunem ca e mare...
Grădinar 1: Nelimitat!
Grădinar 2: Si intangibil!
Grădinar 1: Voi intrebati de fericire,
Grădinar 2: Noi spunem ca e in fiecare,
Grădinar 1: In nimeni
Grădinar 2: Peste tot
Grădinar 1: Nicaieri!
Grădinar 2: Aici,
Grădinar 1: Acolo!
Grădinar 2: Alba
Grădinar 1: Neagra!
Grădinar 2: Personala,
Grădinar 1: Generala!
Grădinar 2: Si stii pentru ce vine toata lumea inapoi?
Grădinar 1: Ai habar?
Cetățeanul: Pentru ce?
Grădinar 2: Pai normal!
Grădinar 1: De unde era sa stie!
Grădinar 2: Nu stie!
Grădinar 1: Nu stie. Da` el stie ce e viata!
Cetățeanul: Pai stiu!
Grădinar 2: Nu! N-ai cum!
Grădinar 1: N-ai cum sa stii, cand toata lumea se intoarce si ne in treaba soptit “ce e viata?”
Grădinar 2: Soptiti!
Grădinar 1: Toata lumea!
Grădinar 2: Numai tu... stii!
Grădinar 1: Pai de unde sa stii?
Cetățeanul: Da nu vad de ce nu as stii!
Grădinar 2: Nu ai cum!
Grădinar 1: Nu poti sa stii!
Cetățeanul: Nu va suparati... dar voi de unde stitit?
Grădinar 1: Noi stim!
Grădinar 2: Exact! Noi stim!
Grădinar 1: Stim sigur!
Grădinar 2: Fara nicio indoiala!
Cetățeanul: Dar... de unde?
Grădinar 1: De unde?
Grădinar 2: Asta conteaza?
Cetățeanul: Da, as vrea sa stiu de unde stiti voi ce e viata!
Grădinar 1: Bine!
Grădinar 2: Bine???
Grădinar 1: Da, bine!
Grădinar 2: Vrei sa ii spui?
Grădinar 1: Da... ii spun!
Grădinar 2: Crezi ca e sigur?
Grădinar 1: Da... ii spun!
Cetățeanul: Deci?
Grădinar 1: Stim... de maine?
Cetățeanul: De maine?
Grădinar 2: Da. Stim de maine!
Cetățeanul: Cum sa stiti de maine?
Grădinar 1: Asa bine. Stim de maine!
Grădinar 2: Uite, nu crede!
Cetățeanul: Bine, dar maine nu e un loc, sau o persoana!
Grădinar 1: Ba e!
Grădinar 2: Nu ai cum sa intelegi... de ce te mai obosesti cu el?
Grădinar 1: Intelege el pana la urma!
Cetățeanul: Si voi stiti de maine ce e viata?
Grădinar 1: Da, de maine stim ce e viata!
Cetățeanul: Si imi puteti spune?
Grădinar 2: Da. Sigur ca da!
Cetățeanul: Pai ... haideti, sunt curuios sa aud ce imi spuneti si voi!
Grădinar 1: Nu se poate!
Cetățeanul: Ei, cum sa nu se poata?
Grădinar 2: Pai daca stii deja...
Cetățeanul: Nu, sa spunem ca nu stiu!
Grădinar 1: Da` stii!
Grădinar 2: Degeaba. Stie!
Cetățeanul: Dar poate viata pe care o stiu eu nu e aia buna!
Grădinar 1: Se poate!
Grădinar 2: Sa stii!
Cetățeanul: Poate voi stiti care e viata buna!
Grădinar 1: Categoric stim!
Cetățeanul: Pai atunci puteti sa imi spuneti!
Grădinar 1: Pai am putea... daca uiti totul despre viata ta!
Cetățeanul: Ei, cum o sa uit totul?
Grădinar 1: Bine!
Grădinar 2: Pur si simplu!
Grădinar 1: Uiti totul despre viata ta si noi iti spunem raspunsul corect!
Grădinar 2: Ce e viata!
Grădinar 1: Exact!
Grădinar 2: Noi iti spunem raspunsul bun la viata ta!
Cetățeanul: Nu sunteti vreo secta?
Grădinar 2: Nu! Sectele pleaca primele cand aud raspunsul nostru!
Cetățeanul: Pai si cum sa uit totul?
Grădinar 1: Uite... acolo in spate, este o coada de oameni! Ii vezi?
Grădinar 2: Ii vede?
Grădinar 1: Stai ca acum aflu!
Cetățeanul: Ii vad.
Grădinar 1: Asa. Ei toti, asteapta acelasi raspuns!
Cetățeanul: Pai nu l-au primit?
Grădinar 1: Ba da! Dar vor sa il mai auda!
Cetățeanul: Cum asa?
Grădinar 1: Nu stiu... vor doar sa il mai auda!
Grădinar 2: Le place!
Cetățeanul: Raspunsul?
Grădinar 2: Da!
Cetățeanul: Bine... am uitat totul!
Grădinar 1: Sigur!
Grădinar 2: Sigur!
Grădinar 1: Il crezi...
Grădinar 2: E....
Grădinar 1: Sigur!
Grădinar 2: Bine, il cred si eu!
Grădinar 1: Asadar.... viata
Grădinar 2: Pregateste-te!
Grădinar 1: Este...
Grădinar 2: Fii foarte atent!
Grădinar 1: Maine!
Cetățeanul: Maine?
Grădinar 2: Da. Maine!
Cetățeanul: Cum adica maine?
Grădinar 1: Simplu. Maine!
Grădinar 2: Maine!
Cetățeanul: Si azi?
Grădinar 1: Azi?
Cetățeanul: Viata mea nu poate fi azi?
Grădinar 2: Eu cred ca nu a uitat chiar tot...
Grădinar 1: sa stii ca si eu ma tem de asta...
Cetățeanul: am uitat totul, dar ce se intampla aici si dupa... asta nu e tot viata mea?
Grădinar 1: Ba da!
Cetățeanul: Pai si atunci?
Grădinar 2: Dar noi asa stim!
Cetățeanul: Stai un pic!
Grădinar 1: Da?
Cetățeanul: De unde spuneati ca stiti?
Grădinar 1: De ce?
Cetățeanul: Nu stiu, intreb!
Grădinar 2: Nu mai stii?
Cetățeanul: Nu.
Grădinar 1: Aha...
Grădinar 2: Perfect!
Grădinar 1: Pai noi...
Grădinar 2: Stim....
Grădinar 1: De maine!
Grădinar 2: Da. Stim de maine!
Grădinar 1: De maine stim ce e viata!
Cetățeanul: De maine doar?
Grădinar 2: Da...
Cetățeanul: of... si pana maine....
Grădinar 1: Ei... ce sa spun....
Grădinar 2: Te mai plimbi...
Grădinar 1: Mai dormi...
Grădinar 2: Si maine,
Grădinar 1: Inapoi aici!
Cetățeanul: Aha... deci de maine sigur stiti ce e viata!
Grădinar 1: Foarte sigur!
Cetățeanul: Si imi spuneti?
Grădinar 2: Absolut!
Cetățeanul: De-abea astept!
Grădinar 1: Te cred...
Cetățeanul: Am sa stau maine acolo in fata, sa nu stam totusi in statia de tramvai....
Grădinar 1: E, eu nu mi-as face probleme in privinta tramvaiului...
Cetățeanul: De ce?
Grădinar 2: Era si vatmanul curios...
Grădinar 1: Ca tot omu`!
Cetățeanul: Aha....Si orasul? Oamenii ceilalati?
Grădinar 1: Vezi coada?
Cetățeanul: Da.
Grădinar 1: Toti vor sa stie ce e viata!
Grădinar 2: E normal...
Cetățeanul: Da... e normal!
Grădinar 1: Deci ne vedem maine?
Cetățeanul: Da... auziti... voi de cand faceti treaba asta?
Grădinar 1: Ce anume?
Cetățeanul: Raspunsurile. De cand dati raspunsurile astea?
Grădinar 1: E... sa spunem doar ca suntem aici de pe la prima intrebare?
Cetățeanul: Prima intrebare?
Grădinar 1: Da... cam de-atunci, nu?
Grădinar 2: Da, cam asa...
Cetățeanul: Inteleg....
Grădinar 1: Deci ne vedem maine?
Cetățeanul: Da... ne vedem maine...( iesind ) de maine... ma mut... de maine ma mut in statia de tramvai...
Grădinar 1: E.... inca unul....
Grădinar 2: Vrei un mar?
Grădinar 1: (rade) da-l incoa`! (mananca din mar) nu pot sa cred ca inca mai folosesti poanta cu maru`....
Grădinar 2: e buna, tre sa recunosti!
Grădinar 1: E buna...



28 Martie 2007