agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5651 .



d\'ale guvernarii
scenariu [ ]
parodie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sli ]

2007-05-31  |     | 



D-ale Guvernării


(mult) după I.L. Caragiale


SCENA I


IORDACHE (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): "Și mă cere, mamă, cere. - Cine dracu te mai cere? -Și mă cere d-un bărbier..."


PAMPON (intrând prin fund): Aici e cabinetul primului ministru?...


IORDACHE (sculându-se politicos): Da, poftiți... Pentru postul de ministru?


PAMPON: Nu. Nimic...


IORDACHE: Atunci, poate un secretar de stat, ceva?


PAMPON: Eu nu mă încurc niciodată cu chestii de-astea, pentru că sufăr de...


IORDACHE: De rău de demitere?...


PAMPON: Ei, nu... sufăr de bătăi...


IORDACHE: De bătăi?... Știi cum le...


PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu vreau să fiu ministru pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș!


IORDACHE: Atunci, pentru ce?


PAMPON: Am o trebuință cu primu’ ministru... Nu cumva ești d-ta?


IORDACHE: Nu, eu sînt șefu’ de cabinet...


PAMPON: Dl. Călin nu este aici?


IORDACHE: Nu domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând...


PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate?


IORDACHE: De ce nu? Poftiți... (Îi dă un scaun.)


PAMPON (după o mică pauză): Mă rog, de la d-voastră se trimit și bilete?


IORDACHE: Da, da’ numai discret și neoficial!


PAMPON: Și biletele le aveți cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.)


IORDACHE: Nu... ăsta este din ale vechi, din vechea guvernare; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează.) Pesemne că d-ta ai primit biletul ăsta demult și ai plecat din Cabinet. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulație.


PAMPON (punând biletul la loc): Nu; e altceva cu biletul ăsta...


IORDACHE: Până acu vreo trei ani le aveam așa, pentru iconomie adică: punea primu’ ministru pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare remaniere trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece ministere. Acu, pentru că ni s-a întâmplat o istorie cu un client politic, a hotărât premierul să dea la tipografie să i le facă cu numere: l-am numit? Þac! Îi tai numărul.


PAMPON: Cu un client politic? Ce istorie?


IORDACHE: Al dracului barosanul! Închipuiește-ți d-ta! Lua un minister. Îl numeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marți; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta: trei dungi. Marțea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una și cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marțea ailaltă... biletul alb.


PAMPON: Alb?


IORDACHE: De tot...


PAMPON: Cum asta?


IORDACHE: Așteaptă să vezi, că e frumoasă... A mers așa preț de vreo zece luni de zile, până să băgăm noi de seamă... Clienți politici mulți... l-ai servit, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, și nu-i mai ții altă socoteală.


PAMPON: Ei, în sfârșitul sfârșitului ce era?


IORDACHE: Stăi să vezi. Al dracului, conu’ Dinu! Asta era într-o sâmbătă. Marți dimineața, altă dungă; - dar acum le însemnam și cu tibișir pe pervazul ușii; - două; joi alta, trei,... sâmbătă alta...


PAMPON (cam impacientat): Patru...


IORDACHE: Joi...


PAMPON: Ei! Spune odată, că n-am vreme de stat!


IORDACHE: Parcă ziceai că aștepți pe primu’ ministru...


PAMPON: Bine, îl aștept, dar spune odată.


IORDACHE: Ei! Prin urmare, ștergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor, de la rafinărie.


PAMPON: Și cum a rămas?


IORDACHE: N-a vrut dl. Președinte să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. Dl. Președinte, știi, mai galant, i-a luat biletul și vreo cinci miliarde câți i-avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc și din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două palme și l-a dat pe ușe afară...


PAMPON (care a ascultat cu atenție, ca lovit de o inspirație): A! Ce idee mi-a venit! Reeșalonările, scutirile de taxe, ștergerea datoriilor, temporizarea anchetelor!...Conu’ Dinu!... Da!... Zici că biletele astea le-ați tras din circulație de mai bine de trei ani?


IORDACHE: Da.


PAMPON: Zici că primu’ ministru a luat înapoi biletul cu scamatoria de la dl. Președinte?...


IORDACHE: Da...


PAMPON: Ei? Și Premierul, în vreme de treizeci de luni cât ne-a tras pe sfoară, numai un bilet a trimis?...


IORDACHE: Știu și eu?


PAMPON: Era peste putință. Atunci ar fi băgat de seamă mai degrabă Președintele... Ia adu-ți aminte bine.


IORDACHE: De unde să-mi aduc aminte!... E de mult...


PAMPON: A! Ce idee! Să vedem! Mă duc... mă întorc numaidecât... Spune-i lui d. Călin și lui conu’ Dinu că am să le vorbesc... Viu cât mai degrabă. (iese în fund.) A! Pardon!..


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!