MAESTRUL DE SCRIMA:(îi împinge domnului Jourdain o floretă în mînă).
Mai întîi,pozitia de întîmpinare ,domnule, tinuta dreaptă, toată greutatea corporală sa cadă pe piciorul stîng, picioarele nu prea larg despărțite unul de celălalt, mîna pe pulpă, picioarele să nu depășească linia regulamentară, vîrful sabiei sî fie la înălțimea umărului, mîna doar pe jumătate îndoită, mîna stîngă trebuie ridicată pînă deasupra capului, capul drept, privirea înainte, mergeți cu corpul destins -parați o "Quart-Battuta", și parați-unu, doi, hai- Stați!-Încă odată. Cu poziția corpului sigură -Un pas înapoi. Dacă loviți sabia adversarului, domnul meu, trebuie să atacați repede, lovind sabia și retrăgînduvă un pas în spate-unu, doi,-hai, loviți-mă, atacați-mă, ce naiba, Terz-Battuta și parați, un pas în față, corpul pregătit de atac, apărare!-Încă odată. Cu forță și eleganță.-Un pas înapoi, la țel, la țintă domnul meu!
(Loveste de mai multe ori în Jourdain, în timp ce strigă "apărați-vă "
DOMNUL JOURDAIN (gîfîind):Oh!
MAESTRUL DE MUZICÂ:Sînteți un maestru.
MAESTRUL DE SCRIMA: Și cum bine spuneam mai înainte, secretul acestei meserii are două chichițe.În atac, primul secret este arta loviturii, al doilea, sa nu te lași lovit de adversar, și cum, la ultima mea prelegere teoretică vă argumentam, este imposibil să fii lovit, dacă îți tragi capul din fața săbiei adversarului cît mai mult posibil,și nu miști pumnul spre în afară sau spre interior, cu sabia.
DOMNUL JOURDAIN: Deci, dacă nu ești nu neapărat un erou, poți să te bazezi pe faptul de a-l ucide pe celălalt, cu condiția ca tu să nu mori?
MAESTRUL DE SCRIMÃ:Neapărat, doar v-am vorbit despre asta, nu-i așa?
DOMNUL JOURDAIN: Da.
MAESTRUL DE SCRIMÃ: De aici se poate vedea, cît de importantă este meseria noastră într-un stat,cît este ea de superioară prin arta sa elegantă și nobilă de alte puerile, superficiale și inutile "completări artistice" precum dansul, muzica, a..
MAESTRUL DE DANS: Oho, domnule împungător de săbii! Vă rog să aveți puțin respect pentru dans!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Învățați să prețuiți muzica la adevărata ei valoare, domnule!
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Ce faceți aici măi caraghioșilor,care, faceți concurență profesionalismului meu, cu arta voastră de doi bani.
MAESTRUL DE MUZICÃ:Ia uită-te la curcanul ăsta umflat în pene !
MAESTRUL DE DANS: Un animăluț, cu zgardă la gît.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Dragă domnule maestru de dans, micuțule, aș putea dansa prin arta mea mai bine decît tine și ritmica mea ar bate stiința acestul linge blide de muzicant.
MAESTRUL DE DANS: Domnule mînuitor de metale, o să-ti dau o lecție.
DOMNUL JOURDAIN (către maestrul de dans): Sînteți nebun, de ce căutați ceartă cu lumînarea aici,- el poate terța și quarta, și...și bătutta, și poate prin maiestria sa, să vă omoare.
MAESTRUL DE DANS:La dracu ,să se spele pe cap sau să se spînzure cu scopurile sale năroade, cu terța, cvarta și cu bătuta sa.
DOMNUL JOURDAIN: (către maestrul de dans):Acum liniște, spun!
MAESTRUL DE SCRIMÂ (către maestrul de dans):Ce? Pechinez obraznic!
DOMNUL JOURDAIN: Vă, impolor, domnule maestru de luptă!
MAESTRUL DE DANS: Ce spui tu, gură spartă, latră la altă masă, că n-am bani mărunți!
DOMNUL JOURDAIN: Vă rog mult domnule Maestru de dans!
MAESTRUL DE SCIMÂ: Ha! Dacă mă arunc acum pe tine...
DOMNUL JOURDAIN:Liniște!
MAESTRUL DE DANS : Si eu, dacă pun mîna pe tine..
DOMNUL JOURDAIN (spre maestrul de dans): Vă rog frumos!
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Te-am flecit, acum nu mai scapi.--!
DOMNUL JOURDAIN (către maestrul de scrimă): Dar..
MAESTRUL DE DANS: Iar eu o să-ți smulg la timp căpățîna...!
DOMNUL JOURDAIN: Vă implor domnilor...
MAESTRUL DE MUZICÂ: Hai să-l învățăm bunele maniere!'DOMNUL JOURDAIN(către maestrul de dans, din nou):Dumnezeule, putoliți-vă odată!

SCENA TREI:
Filozoful,maestrul de scimă,maestrul de muzică, domnul jourdain, maestrul de dans, Lakai.

DOMNUL JOURDAIN (către filozoful care tocmai intra): Oh, domnule profesor, veniți exact la timp cu filozofia dumneavoastră. Vă rog să aduceți pacea și liniștea între acești oameni.
FILOZOFUL: Ce s-a întîmplat aici, oameni buni?
DOMNUL JOURDAIN: S-au păruit, s-au scuipat, lăudîndu-se fiecare cu meseria lui.
FILOZOFUL: Cum, domnii mei,?Îmi dați voie să vă explic? Cunoașteți acele scrieri adînci ale lui Seneca, despre m înie? Nu există ceva mai josnic și mai urît pe lumea asta, ca patima ,care-i transformă pe oameni în animale. Nu ar trebui , oare, să vă lăsați conduși de înțelepciune?
MAESTRUL DE DANS: Cum așa? El și-a bătut joc de noi doi, spunînd că arta noastra e doar o abureală.
FILOZOFUL: Adevarata învățătură ne îndreaptă cu înțelepciune spre căutarea motivelor conflictelor, iar adevăratul răspuns dat acestor provocări nu este decît măsura .
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Aceste creaturi nu sînt demne, să compare meserii de nimic ca ale lor, cu a mea, care este superioară și importantă.
FILOZOFUL: Si de ce trebuie să vă enervați așa? El trebuie să fie tolerant conform normelor și principiilor umane, ale deșteptăciunii și ale sufletului.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Eu susțin că muzica este o artă , care va învinge timpurile.
MAESTRUL DE DANS: Eu cred că dansul este cea mai nobilă artă.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Și eu cred că cea mai mununată, prețioasă și importantă artă este cea a duelului , a armelor.
FILOZOFUL: Si filozofia? Voi nu sînteți decît trei capete seci, care treceți fugitiv prin spațiul și timpul meu , nemuritoare.Voi treceți ca niște zevzeci prin fiinta timpului meu, care este aurit, artele voaste ma deranjează în meditațiile mele despre univers, materie și lume.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Oh, tu cîine de filozof. Porc de cîine!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Tu vulpe intelectuală, șoarece neghiob de bibliotecă.
MAESTRUL DE DANS: Cap de paie mizerabil!
FILOZOFUL:Deci așa, saltimbanci nemiloși și nerușinați!? Așteptați numai! (filozoful sare pe ei, șiîncepe o păruială, din care pînă la sfîrșitul scenei nu se aud decît cum se rup stofe, urlete si amenințări ).
DOMNUL JOURDAIN: Domnule profesor!
MAESTRUL DE CEREMONII: Lovite-ar holera, gloabă!
DOMNUL JOURDAIN: Domnilor!...
FILOZOFUL: Cloacă de bandiți!
DOMNUL JOURDAIN: Domnule filozof!
MAESTRUL DE MUZICÂ: La dracu, cu îngimfatul ăsta si cu vorbirea lui pompoasă de papagal.
FILOZOFUL: Proștilor, bandiților, imbecililor, necizelaților, feciori de lele.
(Ccei trei pleacă, goniți de filozoful înfuriat).
FILOZOFUL: Acum, să trecem la lecția noastră.
DOMNUL JOURDAIN: Domnule profesor, imi pare tare rău că v-au snopit în bătaie, zău.
FILOZOFUL: NU face nimic. filozoful știe să lase lucrurile să decurgă în voia lor. Voi scrie o satiră în stilul lui Juvenal, și-i voi lua ca modele pe acești destrăbăți , și așa îi voi termina pentru totdeauna.
Ce doriți să învățați?