Maestrul croitor, ajutoarele sale, domnul Jourdain, lachei.

MAESTRUL CROITOR (înaintează, însoțit de mai mulți elevi, care poartă pe brațe, veșmintele lungi și bogate ale domnului Jourdain)
DOMNUL JOURDAIN: Aha, aici erați! Era aproape să mă supăr pe dumneavoastră.
MAESTRUL CROITOR: N-am putut veni mai devreme. Am avut nevoie de douăzeci de ajutoare pentru costumul ăsta, pentru care mi-am dat multă osteneală.
DOMNUL JOURDAIN: Ciorapii de mătase pe care ați avut bunăvoința să mi-i trimiteți sînt atît de strîmți și de incomozi, că le-au sărit două noduri, așa că acum au găuri.
MAESTRUL CROITOR: Se dau după picior.
DOMNUL JOURDAIN: Da, probabil cînd le vor sări toate ochiurile și vor fi numai găuri. Iar pantofii cei noi, mă strîng îngrozitor.
MAESTRUL CROITOR: Asta nu poate fi așa, domnul meu.
DOMNUL JOURDAIN: Păi de ce n-ar fi așa?
MAESTRUL CROITOR: Pentru că pur și simplu du vă dor deloc.
DOMNUL JOURDAIN: Și vă repet, mă dor de-mi sar ochii!
DOMNUL JOURDAIN:Asta credeți doar, dar nu simțiți.
DOMNUL JOURDAIN: Eu cred în ceea ce spun. Ia te uită, cum vine asta?
MAESTRUL CROITOR: Aici aveți minunatul costum, pentru care s-a investit munca unei adevărate capodopere de artă, făcută cu multă migală și răbdare- E rigid dar nu exagerat de închis. Pentru munca asta la care am lucrat zi și noapte, am consumat nici eu nu mai știu cîte lumînări. Ia priviți, cum lucește la lumina zilei?!
DOMNUL JOURDAIN: Ce este asta , cu florile așezate cu capu-n jos și cu coada-n sus?
MAESTRUL CROITOR: Mi-ați comandat dumneavoastră florile cu capu-n sus?
DOMNUL JOURDAIN: Așa se răspunde?
MAESTRUL CROITOR: Bineînțeles. Majoritatea fețelor nobile, comandă la mine numai flori cu capu-n jos.
DOMNUL JOURDAIN: Toată lumea bună poartă așa florile, cu tulpina-n sus?
MAESTRUL CROITOR: Desigur, domnule.
DOMNUL JOURDAIN: În cazul acesta, dumneavoastră sînteți cel care are dreptate.
MAESTRUL CROITOR: Dacă doriți, le putem întoarce, cu capu-n sus.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, nu.
MAESTRUL CROITOR: Nu trebuie decît să-mi spuneți dacă doriți asta.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, sînt mulțumit, dacă asta-i moda și se poartă așa. Credeți că costumul ăsta mă arată destul de cizelat?
MAESTRUL CROITOR: Ce întrebare! Nici penelul unui pictor n-ar putea zugrăvi ceva mai distins și mai nobil. Linia costumului este de o genialitate unică, pulpana hainei vă arată ca pe un erou al unei epoci de aur.
DOMNUL JOURDAIN: Peruca asta după moda vremii și penele astea de păun, mă prind bine?
MAESTRUL CROITOR: Foarte bine.
DOMNUL JOURDAIN:( se uită atent la costumul croitorului):
Oh, ăsta este un model, după ultimele haine pe care mi le-ați croit. Vă mai aduceți aminte?- Eu am o memorie bună.
MAESTRUL CROITOR: Mi-a plăcut stofa atît de mult,încît mi-am făcut și mie un costum la fel, din ea.
DOMNUL JOURDAIN: Poate că v-ați făcut costumul din stofa mea?
MAESTRUL CROITOR: Doriți să probați acest costum, vă rog?
DOMNUL JOURDAIN: Da, adu-l aici.
MAESTRUL CROITOR: Așteptați puțin, domnul meu. Am adus aici ajutoare care vă vor îmbrăca, după indicațiile mele. Astfel de costume, nu se îmbracă oricum și oricînd, trebuie să fie îmbrăcate cu mare pompă. Hei, voi, veniți aici și îmbrăcați-l pe domnul, ca pe o persoană de mare vază!

SCENÂ DE BALET
Patru elevi se apropie de domnul Jourdain dansînd .Doi dintre ei poartă pantalonii, doi haina. Împreună, ajută la îmbrăcarea domnului Jourain, care, pășește țanțoș de colo colo, să vadă dacă-i stă bine. Totul se petrece în ritmul muzicii, pe pași de dans.
ELEVUL: Vă rog, nobile domn, să contribuiți cu un mic bacșiș la munca mea și a colegilor mei.
DOMNUL JOURDAIN: Cum mi-ai spus?
ELEVUL: Nobile domn.
DOMNUL JOURDAIN: Domn nobil! Asta vine cred, de la haina care mă face să arăt ca un o persoană de vază. Cine se îmbracă doar ca un cetățean oarecare, nu i se spune "nobile domn". Uite, asta pentru că m-ai numit așa.
ELEVUL: Vă sînt recunoscător, excelență.
DOMNUL JOURDAIN: Excelență -oh- excelență! Așteaptă băiete, acest "excelență" trebuie răsplătit. Excelență nu-i un cuvînt luat la întîmplare. Uite, ia asta ceea ce-ți dă excelența mea.
ELEVUL: Excelența voastră, închin în timp ce beau, în cinstea luminăției voastre și a prea scumpei dumneavoastre sănătăți.
DOMNUL JOURDAIN:Luminăție - oh, oh, oh,-nu fugiți. Doamne, dacă mă vor numi "preaînaltul" le voi da toată punga. Poftim, pentru "excelență".
ELEVUL: În numele tuturor colegilor mei, vățumesc din suflet, excelență.
DOMNUL HOURDAIN: Ce noroc! Cît pe-aci, să-mi dau toți banii
pentru asta.

ACTUL III

SCENA I

Domnul Joudain, lachei.

DOMNUL JOURDAIN: Hai, că
trebuie să plecăm, doresc să arăt orașului costumul meu nou. Să vă țineți pas cu pas după mine, ca să se vadă că sînteți valeții mei.
PRIMUL LACHEU: Da, înălțimea voastră.
DOMNUL JOURDAIN: Strigați-o pe Nicole- trebuie să-i poruncesc ceva- nu - stați pe loc, că vine singură.

SCENA II
Nicole, Jourdain, lacheii.

DOMNUL JOURDAIN: Nicole.
NICOLE: Poftim?
DOMNUL JOURDAIN: Ja, ascultă!
NICOLLE: Hi, hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN: Ce-ai găsit de rîs?
NICOLE: Hi , hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce are această persoană obraznică?
NICOLE:Hi, hi, hi! În ce hal v-ați împopoțonat !Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce înseamnă asta?
NICOLE: Oh, doamne, dumnezeule! Hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce înseamnă atîta nerușinare? Rîzi de mine, deci? ei, nu, așteaptă numai, că vezi tu pe..
NICOLE: Nu, prea stimate domn, ar fi îngrozitor din partea mea să fac asta! Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Dacă nu te oprești, să știi că sînt în stare să-ți ard una.
NICOLE: Cum să fac, dacă nu-mi pot opri rîsul? Hi, hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN: Te potolești, sau nu?!
NICOLE: Vă rog să mă iertați, dar sînteți atît de caraghios, că nu mă pot stăpîni. hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Sînteți atît de comic! Hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN! Cîtă obrăznicie, o să te..
NICOLE: Vă rog, nu vă supărați!Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Pot să-ți jur,că dacă nu te potolești, o să te urechez îngrozitor!
NICOLE: Așa, stăpîne, uite că nu mai rîd deloc.
DOMNUL JOURDAIN: Dispari. Treci la făcut curățenie..
NICOLE: Hi, hi...
DOMNUL JOURDAIN: Fă ordine imediat,îți spun, ai înțeles?
NICOLE: Hi,hi!
DOMNUL JOURDAIN: Aha, care va să zică, nu te potolești, ai?
NICOLE: Vă implor, domnule, puteți să ma bateți dacă vreți, dar lăsați-mă să rîd - nu pot altfel, o să leșin de rîs, nu mai pot! Hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDASIN: O să te.. Tu nu mă cunoști, cînd sînt mînios? Te snopesc în bătaie!
NICOLE: Stă--pîne...domnu--le--hi, hi, nu pot altfel, trebuie să rîd, altfel mor...hi, hi, hi, hi,, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Așa ceva n-am văzut. Neobrăzata asta s-a pus să-mi scoată sufletul cu rîsul ei , fără să se sinchisească , să-mi asculte poruncile.
NICOLE: Ce trebuie să fac, stăpîne?
DOMNUL JOURDAIN: Să faci ordine și să cureți casa cum trebuie, bandito, pentru că aștept musafiri.
NICOLE: Acum, chiar că mi s-a tăiat pofta de rîs. Oaspeții numneavoastră vă aduc numai pagube și fac casa ca un coteț de porci.
DOMNUL JOURDAIN: Ar trebui poate să nu mai invit pe nimeni, ca să-ți fac ție plăcere, obraznico?
NICOLE: Nu pe nimeni, dar măcar pe unii ar trebui să nu-i mai primiți.