Lucette, Oronte, domnul de Pourceaugnac

LUCETTE: (costumată ca o italiancă provincială, cu accentul unei italience) Oh, oh, oh,ecco, aici ești finalmente porco de canino, de ce apare tocma acuma ochilor mei?

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce vrea persoana aceasta de la mine?

LUCETTE: Ce vreao? Ce vreao derbedeo et mascalzzone, impertinente te face que nu ma cunoaște? Tu, neisprăvitule, dulău de curtea, porco blestemata (lui Orionte) Signor, io nu știamo niente, ce mi comunicase mio padre, e la ragazza, că el a ajuns la voi în oraș. Io cauto la el de multa tempo,
Eu căsătorită cu questa jigodia. Pot ca se jure că eu sunto soția la el. De șapte ani sîntem căsătoriți, ah, era libire la prima ve'dere, amore di cuore tu nemernico.

ORONTE: Oh, sărmană femeie.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce-i cu comedia asta?

LUCETTE: De tre ani m-a părăsit, necredincioso, a păcătuit întîi cu una prima verișoara apoi plecat de la țara, părăsit pentru molto afaceri. dar io sunt tre bene informata, io re ragazzi mulți. El a plecata de la Sassodellamarina dar eu am mers la polizzia de criminalistica internaționala și făcuta cerere de consecvențe înpotriva cestuia derbedeo. El colinda lumea mare, el e marinaro spune una ragazza îmbarcat pe un vapor cu care colindă il mondo, lumea mare.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC:Femeia asta trebuie ca să fie țicnită.

LUCETTE: Du infamo, tichaloso, ai bătut joc de onoarea mea, nu ai inima et conștiința.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Stimată doamnaă, vă rog, nu sînt soțul dumneavoastră, vă rog, veniți-vă în fire. Mă confundați sau ați suferit o comoție cerebrală.

LUCETTE: Tu, lașule, du bețiv înrăit, ai coragio să zice la mine contrario? Eh,dacă știamo că acest escroco este atît de mincinos, veneam cu martori de la casa, cu molte vreișoare et nașii nostre de la nunta. De ce ai părăsit la mine lașule, eram așa de nevinovata e credula în tine, Te-am iubit și ți-am fost credincioasă cu dolore del amore di cuore.

ORONTE: Aș vrea să plîng pentru ea. Ce răutate de om sînteți domnule de Pourceaugnac.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC :Nu înțeleg o iotă din nebunia asta repetată, înscenată.

SCENA 8

Nerine, Lucette, Oronte, domnul de Pourceaugnac, trei copii.

NERINE: (in costum de săsoaică). Nu mă mai duc picioarele, nu mă mai țin nici baierele. Fug ca o năucă după tine. Dar și cînd voi pune mîna pe tine, dracul este al tău. Te voi pune să te spovedești ca în biserică.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Doamne ferește, încă o nebună.

ORONTE: Acest om este dracul gol (își face cruce)

LUCETTE: Care postește de spovedania ? El este bărbatul meu, nu al tău.

NERINE: Peste putință, este al meu nu al tău.

LUCETTE: Este al mio și eu cu mîna mea vreau să-l spînzur.

NERINE: Nu, eu mă ocup de spînzurătoare, lasă-l în mîinile mele. De patru ani sînt căsătorită cu nemernicul.

LUCETTE: Iar eu de șapte. Eu sînt mai veche.

NERINE: Eu am martori, am nași, fini, surori multe și frați, veri de gradele unu și doi..Am la martori dacă vrei, de nu încap în judecătorie.Chiar și nobilii domni Schultheiß și Amtmann pot să vină ca martori dacă-i citez.

LUCETTE: Ne-am cununat în biserică.

NERINE: Parcă noi nu! Și din Strasbourg am avut invitați de onoare. Domnii Kolmer și Mühlhaumer au fost nași de onoare.

LUCETTE: Io sunt cea adevărata, cu mine a făcut nunta.

NERINE: Și cu mine, mă jur pe sfîntul duh!

LUCETTE: Aștept ca să te aperi, ticălosule.

NERINE: Recunoaște adevărul.

LUCETTE: Oh, tu porc nerușinat. Nici de sărmanii tăi copii nu-ți mai amintești, de Farncesca și de Giovanni, gli frutti dela nostra casatoria. Tu sancte Dio.

NERINE: O, du mein Gott, ai uitat de micuțul Lenele?

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Aceste două persoane nerușinate sînt cu siguranță nebune de legat.

LUCETTE: Veniți, copii sărmani, duceți-vă să vă vedeți tatăl ingrata, care v-a părăsit cînd erați încă forte mici.

NERINE: Lenele, du-te la tăticu'

CEI TREI COPII: Tata, tata, tata.

DOMNUL DE PPURCEAUGNAC: La dracu, ce au doamne maniacii
aceștia cu mine?

LUCETTE: O, tu șarlatane, nici măcar copii nu vrei ca se recunoaste? Sărmane micuții nevinovații. O să te trimit la spînzurătoare.

COPII: Tata, tata, tata.

DOMNUL DE PPURCEAUGNAC: Ajutor,ajutor! Ce mă fac cu oamenii aceștia nebuni? Nu mai pot, înebunesc și eu dacă mai rămîn mult aici.

ORONTE: Veniți cu mine, sărmane femei. Ir acest om nerușinat trebuie să tragă consecințele. Trebuie sa suporte consecvențele nemernicul.