Domnul de Pourceaugnac, Sbrigani.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Oh, sînt terminat. Ce tortură cumplită. Ce oraș blestemat! La fiecare colț te așteapă bandiți.

SBRIGANI: Ce spuneați domnule? Ce vi s-a mai întîmplat?

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: În acest oraș mișună numai femei vulgare și sperietori de ciori cu clistire și seringi la pălărie.

SBRIGANI: Ce vreți să insinuați?

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Două femei de jos urîte și vulgare, două servitoare oribile pretindeau cu ceva timp în urmă că eu aș fi căsătorit cu amîndouă. M-au amenințat într-un loc public că mă vor da în judecată și că mă vor trimite la spînzurătoare.

SBRIGANI: Oh, ce penibil. Oare funcționarii noștri de drept nu ar putea face ceva împotriva acestor impertinente? Asemenea afronturi murdare nu trebuie ignorate. Nu le treceți cu vederea.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Nu vă gîndiți cît timp ar dura aceste bazaconii? Nu pot să tergiversez lucrurile pentru asemenea lucruri neserioase, pentru ca orice hotărîre judecătorească are nevoie de timp pentru dovezi, martori, cercetäri minuțioase...Nu am timp pentru așa ceva.

SBRIGANI: Trebuie să recunosc că sînteți un profesionist în materie de drept. Ce priceput, ce tipicar sînteți.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Domnule, familia mea este nobilă, la noi în familie nu se practică meșteșuguri. La noi articole meșteșugărești și alte mărunțișuri practice sînt exercitate de servitori.

SBRIGANI: Mă refeream la priceperea juridică, nu la îndemînarea meșteșugărească.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Credeți că pentru o judecată dreaptă și simplă este nevoie de studii juridice? Pentru asta poți să gîndești logic, cu mintea sănătoasă . Nu doresc să mă implic în procese scandaloase și penibile, să mă confrunt cu oameni vulgari de rang minor. Pentru lucruri de drept m-aș confrunta doar cu persoane de același rang cu mine.

SBRIGANI: Sînteți mult mai învățat decît îmi închipuiam.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Exprimarea mea este exprimarea unui om normal domnule, este un limbaj coerent, liber și umanist.

SBRIGANI: Trebuie să recunosc cu mîna pe inimă că înțelegerea mentală, sănătoasă a unui nobil este un atu', un talent autentic care dă nobleței strălucire. Nu trebuie să mai aduc comentarii, aveți un talent unic, spontan al intuiției procedurilor penale, excelați în materie de drept penal.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ei, pe naiba , poate că nu sînt decît niște citate ușurele rămase în memorie, din ultimul roman de buzunar citit de curînd.

SBRIGANI: Primiți cele mai adînci considerații. Bravo!

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă rog să mă credeți că nu sînt atît de priceput în materie de drept. Conduceți-mă vă rog la un avocat. Dacă stau și mă gîndesc, ar trebui să fac ceva, pentru onoarea mea pătată.

SBRIGANI: Da, voi face asta. Trebuie să-mi promiteți înainte însă că nu vă speriați de tonul avocaților și de felul lor năstrușnic de a fi, pentru că, atunci cînd vorbesc, se plimbă mult, dau din mîini, dau ochii peste cap și cîntă după paragrafe ca după note, folosindu-le ca text.

DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Acum nu mai contează, am văzut atîtea.. Nu mă mai sperie nimic.

SCENA 11

Sbrigani, domnul de Pourceaugnac, doi judecători, doi avocați, doi grefieri.
Cei doi avocați scriu, apoi dau ciornele grefierilor pentru a le scie pe curat. După aceea, cîntă, după hîrtiile scrise de grefieri.
PRIMUL AVOCAT : Aici e bigamie! Ha ha, ha ha, ce comicărie.
Aici, pedeapsa cu moartea voi prescrie.

AL DOILEA AVOCAT : Ticăloșia voastră a ie șit la lumină.
Da, da, sînteți de vină.
La judecătorie într-un proces penal
Se citește-n paragrafe, optimal.
Hai să citim în paragrafe
Celebre reguli, încurcate
De la celebri oameni ai dreptului
Da, da, de noi cei înțelepți de la barou, învățate.
Cităm deci pe Justinian
Papinian,Ulpian, Tribonian
Jean Imole,
Julian Barthole,
Jason, Alcial, Culas
Toți scriu același lucru,
Da, da, da, ra, da, da, da, da,
Pa-ra, pa-ram, pa, tri, la, la,
Armonic, n-ar fi altceva
Ci doar așa e de credință
În dreptul practic și-n știință!
Da, bigamia frate
Te duce deci direct la moarte!
Se pedepsește conform legii în vigoare
După carte.
În Franța, Anglia, Turcia,
Florența, Langobardia
Sicilia, Corisca, Sardenia,
În toate țările de drept
Se merge după-acest legal sonet
cu pasiunea poetică a cercetării
Articolelor acuzării
Dacă e vorba deci de bigamie
Pedeapsa cu moartea, vi se va prescrie!
(Domnul de Pourceaugnac, cu mințile și mai rătăcite, se înfurie și începe să lovească în dreapta și-n stînga, cînd în avocați, cînd în grefieri).
Cortina cade.

Nota traducătoarei
------------------
Moliere a urît medicii și a fost urît de aceștia, în ultimă instanță lăsîndu-l să moară. Nici preoții nu i-au iertat cinismul, refuzînd să-l îngroape creștinește.
Și cu avocații a avut conflicte, el fiind chiar jurist de meserie, pe care i-a ridicularizat în cîteva piese celebre.
Poqcuelin, adevăratul nume al scriitorului , regizorului și actorului , care a devenit celebru prin pseudonimul Moliere a surprins cu fidelitatea unei camere de luat vederi, cele mai mici detalii ale societății imperfecte și a lumii depravate din jurul său.