Premeditare

Îmi amintesc de câinele de pripas care s-a pripășit lîngă blocul nostru din România de la Iași. Saracu', i se dădea mâncare și era mângât de toți. Poveastea e traumatică s-a întîmplat prin '87. Acum, doar vag vă pun în temă că povestea s-a terminat foarte rău. Vecinul din blocul de vis-à-vis, care și-ar fi dat afară din casă nevasta. I-a cașunat ca acest cățel alb, pufos și mititel îl deranjează, dacă se plimbă prin curte, adică îi mănâncă roșiile pe care el le-a sădit în țarcul improvizat, nelegal, într-o curte comună la două blocuri, aproape de o parcare. Atunci a rezolvat totul. A aruncat cu vitriol asupra câinelui. (Nu știu de unde și-a procurat otrava, câtă premeditare! ) Câinele a murit în chinuri groaznice, urletele lui îmi sună și acum în urechi. S-au adunat zeci de câini din mahalaua, ca din pamânt. Nu vă descriu cum arăta animalul după ce a fost stropit cu vitriol, mi se face si acum " pielea de gaină", doar când îmi amintesc petele exfoliate în carne vie! Din balconul meu am vazut toate scenele. Vecinul de bloc a primit amendă 500 de lei de la poliție, doar atât!
Dar copiii l-au boicotat apoi și, i-au distrus gradina aproape imediat, i-au calcat-o efectiv în picioare, într-un fel de dans ciudat dar firesc.
Multe lucruri se repetă și acum dar în alte forme. Dreptatea cetățeanului atârnă de un fir de păr. Toate ne aruncă într-un fel de nesiguranță. Reacția publică poate ameliora starea în care se simte orice cetățean, teleghidat să urmărească și să se încadreze în teleghidarea automată pe drumuri invizibile, dar impuse. Ne ramâne doar poezia dureroasă a lucrurilor
1999
Bianca Marcovici