|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ încă se poate Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 10
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-12 | |
Mergem pe dig.
Ai bascheți verzi în picioare și o rochie albă din bumbac o alegere cromatică ce mă face să mă gândesc la o salată de vară proaspătă fredonezi on ira (foarte discret; evident nu-ți dorești ca eu să aud) eu privesc peste balustradă marea acest teritoriu maiestuos, dinamic, plin de mister și cu potențial exploziv Începi să vorbești la un moment dat despre ceva — cred că despre o prietenă, sau despre luna august, sau poate despre eternitate. Nu sunt atent - n-am cum Toate trei au darul de a se melanja într-un ecou care se pierde între valurile mării, pescăruși, mirosul leșinător de gogoși, și gândul că o să-mi găsesc roata mai mult ca sigur blocată. (griji ridicole pe care pacea încă mi le îngăduie) Vântul îți ridică pălăria cu o insistență aproape afectuoasă. Eu o prind de fiecare dată. Pentru că bărbatul trebuie întotdeauna să aibă o ocupație. Mergem așa multă vreme. Atât de mult încât picioarele mele încep să protesteze în termenii duri ai reumatismului. La un moment dat observ un pescăruș care stă pe un stâlp și privește marea cu expresia unui contabil bătrân de la o firmă de lumânări obligat să verifice pentru a șaptea oară aceeași coloană de cifre. — Ce pasăre inteligentă, spun. - Mhm! pufnești deloc impresionată și mă pui să îți expun sensul exclamației aducând argumente — Pentru că pare liberă și fericită, îți răspund cu toată profunzimea pe care o poate mima un om obosit. Râzi. Adică nu râzi, dar mie mi se pare că râzi. Ți-am spus mai demult - și nu retractez, ba chiar aștept ocazia să îți repet preaiubito că ai, după părerea mea, cel mai frumos cristalin și mai plin de nuanțe râs Marea continuă să se izbească la țărm iar țărmul continuă să încaseze totul placid fără să scoată o vorbă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate