Epoleții arginti


inspirat de soldatele mele:
Zinettei și Noemi


Zeița frumuseții s-a născut în Israel
O văd mereu pe strada mea
Dimineața...
E încărcată cu un rucsac negru,
Poartă epoleți argintii
Are părul strâns într-o coadă groasă
Pare liniștită cînd scoate din buzunare
abonamentul hofși*
Singurul lucru care mă pune pe gânduri
Este oboseala întipărită,
Din ochii cu sclipiri atât de vii...

Rugămintea mea e să luați aminte
La tinerețea ei de dragoste ruptă
Zăgazurile sângelui îngrădite-n sîrmă ghimpată
Foșnesc sub tensiunea zilelor
Ce resping ura.

Mai lasa-ți-mă o clipă să o privesc
Atunci când urcă scările autobuzului
ticsit
de peripeții ,
Cînd toate orgoliile se tupilează-n pietrele
Nelocuite.
Mâinile ei descriu o armă automată
Zeița frumuseții își asumă răspunderea
Gleznelor scăldateă-n nisipul fin.

Dragostea-ncepută se amână cu încă un an
Cu încă o zi...cu încă o catastrofă.
Un voal de mireasă iar a căzut pe sârma ghimpată
Fructele nu cresc acolo când vântul mișcă polenul
Luna se vede ca un disc plin de vitalitate

Pe umerii zeiței au crescut epoleți argintii
Toate orgoliile pălesc în fața înfrângerii
Nici un glonte nu va ucide cuvântul.


*Hofși : liber ( ivrit)

1994

Bianca Marcovici
Haifa

poem citit la Cenaclu U.S. IASI, CASA POGOR, 22 APRILIE 2005
( www.romanialibera.com)