Biroul pentru cultură din Ingolstadt/Germania organizează, cu sprijinul financiar a 12 firme, în perioada 4 iunie – 26 iunie zilele literare ale orașului. Acest festival literar a ajuns la cea de a 12-a ediție și cuprinde și în acest an lecturi ai unor autori mai mult sau mai puțin cunoscuți în scena literară din Germania. Numele cele mai cunoscute sunt Friedrich Schorlemmer, Roger Willemsen, Christoph Hein și Anselm Grün. Autorii citesc din operele lor în galerii de artă, cafenele, biblioteci, pe scene de artă contemporană (Kleinkunstbühnen), în biserici, școli și în stradă. Mulți autori combină aparițiile lor în public cu intervenții muzicale.

Se înmulțesc în cadrul acestor festivaluri literare lecturile în grup. Anul acesta va avea loc la Ingolstadt pentru prima dată un Poetry Slam. Este vorba despre un concurs de poezie. Poeții vor citi sau vor recita timp de cinci minute din creațiile lor lirice sau epice. Se va citi în două reprize și evaluarea se va face prin intermediul aplauzului. Câștigătorii celor două reprize de lectură își vor disputa finala, câștigătorul fiind stabilit tot prin volumul acustic al aplauzului. Programul festivalului informează: „Poetry Slam nu este o lectură poetică obișnuită – Slam este în același timp poezie, interacțiune, comunicație, performanță și petrecere“.

„Noaptea literară“ a fost rezervată și de data aceasta autorilor din Ingolstadt. Sâmbătă (11 iunie) s-au prezentat în sala de activități a bibliotecii orășenești în fața unui public atât de numeros, încât organizatorii trebuiau să mai aducă scaune, 14 autori din orașul de pe Dunăre. Participanții au fost salutați oficial de referentul pentru cultură Gabriel Engert.

S-a citit în trei blocuri de câte 30 de minute și la sfârșit într-un bloc de 60 de minute. Printre aceste blocuri literare s-au aflat trei pauze a 20, 25 și 30 de minute, timp de răgaz pentru mâncare, băutură, discuții și pentru a asculta muzica excelentă a formației Trialogo care a interpretat piese instrumentale, cuprinzând o paletă foarte variată, de la tangoul argentinean până la clezmerul izraelean. Și pentru ca publicul prezent să-și păstreze vigoarea intelectuală i s-a oferit posibilitatea de a urca și a coborâ câte 63 de trepte ale clădirii medievale din secolul al 13-lea. Explicația e simplă: cafeneaua se află la parter, iar sala de lectură la etajul patru. (Pentru ascultătorii de vârstă ceva mai înaintată și pentru cei mai puțin sportiv există din fericire un lift.) Poate mai merită să fie menționat faptul că fumatul este interzis în toată clădirea.

Noaptea literară din Ingolstadt a început la ora 19.00 cu o lectură sobră, ținută de Paul Misch, un autor din generația care mai are posibilitatea să relateze despre evenimentele celui de al 2-lea război mondial, chiar dacă acest lucru se întâmplă numai din perspectiva unui copil.
Deja cea de a doua apariție la masa de lectură a lăsat să se întrevadă cât de multilaterală poate să fie o astfel de serată literară. O poetă cu un accentuat talent teatral, Jutta Dietrich, a prezentat poezii scurte. După stingerea vocii au apărut în acompaniament de gitară cuvintele tocmai rostite pe un ecran de film.
A treia prezentare din acest prim bloc de lectură a fost din păcate ceva mai slabă. Gabriela Königer a citit foarte pripită. Poeziile ei nu puteau astfel să lase vreo impresia la audiența din sală.

După prima pauză Waltraud Götz a citit texte în dialect bavarez, cu care a reușit să delecteze publicul, fiind acompaniată de un muzician la toba de gură (Maultrommel), un instrument popular bavarez.

A urmat un autor mai tânăr cu un limbaj în parte șocant, Berhard J. Zintl. Un ritm ba saccadat, ba foarte lent, cu propoziții aparent interminabile și sărituri surprinzătoare dintr-un vocabular vulgar în propoziții de o aleasă ținută gramaticală și construcție eseistică au cerut din partea audienței concentrare maximă și o porțiune bună de îngăduință.

Trepte în jos, o apă, ritmuri de jaz, trepte în sus, scurt răgaz de răsuflare – oricum 63 de trepte – partea a treia. Un grup format din doi bărbați și o femeie, membrii a unui cerc literar din Ingolstadt, citește proză și lirică. Toți trei sunt în jur de 60 de ani. Intelectuali în preajma pensionării. Ascultăm versuri:„cum am devenit o umbră / nu o știu / înnot în noaptea / asta nu văd“ (Klaus W. Sporer) sau „aici șed / stau / zac / idealurile noastre / medii / politică / sport / ești tu / și eu / întradevăr / așa de prost / ?“ (Klaus Schroth). „Orbit de faruri sau o mică Love Parade“ se intitulează miniatura în proză a autoarei Gisela Geiseler. Era cu siguranță mai bine dacă textul era interpretat dintr-o bucată și nu defragmentat, alternând cu poeziile celor doi poeți.
Triologo este integrat în acest bloc literar reușind să demonstreze imensele posibilități muzicale, de care posedă pentru acompaniamentul unei prezentăr literare. Răsună sunete de gitară, clarinet, saxofon sopran, armonică de butoane, contrabas și harpă.

Ultima pauză. Ultimul efort fizic. Ultimul punct din program durează aproape o oră. Șase autori, aparținând generației între 30 și 40 de ani, au pregătit un montaj literar, cu multă lumină și muzică electronică. Prezentarea lui Aribert Ebert, Christian Ermler, Tobias Kuschill, Stan Marlow, Manfred Quickert și Jens Rohrer e o chestie de gust. Unii sunt impresionați, alții dau neconvinși din cap. Dacă menirea literaturii e să provoace, atunci și acest punct din program (de unii considerați ca punctul pe i) și-a atins scopul, chiar dacă ni s-au oferit texte de un pesimism înspăimântător: „Parcă am sta în vitrine de expoziție într-un muzeu macabru, priviți de roboți, care ne întreabă în trecere din orbite goale dacă ne-am făcut datoria. Dacă oare ar fi timpul să oprească în sfârșit aparatura.“

S-a făcut miezul nopții. Oamenii mai stau puțin la discuții. Trialogo cântă în surdină. Noaptea literară s-a încheiat. Nu însă și zilele literare. Cel târziu într-o lună va apare pe mesele de cărți ale librăriilor din Ingolstadt – ca în fiecare an – o antologie cu textele prezentate în această seară. O altă antologie va fi dedicată celor mai mici literați din oraș și împrejurimi. Ei au participat la un concurs literar pe tema „Povestiri de prietenie“ și cele mai bune lucrări vor fi premiate și publicate.

Un jurnalist de la ziarul local DONAUKURIER a scris de curând că Ingolstadt ar fi în iunie „capitala literară“ a Germaniei. Scriind aceste rânduri elogioase nu s-a gândit însă numai la evenimentele amintite mai sus, ci mai ales la congresul Uniunii Scriitorilor Germani – Verband deutscher Schriftsteller (SV), care se desfășoară în aceste zile în cadrul zilelor literare din Ingolstadt. Uniunea Scriitorilor Germani a fost fundat în anul 1969 și s-a bucurat de sprijinul unor adevărate greutăți a lumii literare din Germania. Vorbesc de Heinrich Böll, Martin Walser și Günter Grass. Uniunea se îngrijește azi de interesele a 3000 de scriitori și 1100 de traducători. Pentru deschiderea congresului, la 17 iunie, și-au anunțat venirea ministrul federal pentru cultură Christina Weiss și șeful sindicatului ver.di (cea mai puternică organizație sindicală din Germania) Frank Bsirske.

Sub egida Uniunii Scriitorilor Germani va avea loc în aceeași zi o discuție de podiu cu tema „Europa cea nouă – Literatura în anvergura dintre est și vest“. Vor discuta Radek Knapp (trăiește în Polonia și Austria), Jaroslav Rudis (Cehia), Mila Haugovà (Slovacia), Jaan Kaplinski (Estonia), György Dalos (Berlin/originar din Ungaria) și Carmen Francesca Banciu (Berlin/România).