un boem cu nouă vieți
ești
când pe acoperiș ca un motan care privește de sus
când la terasă la o cafea cu mult tutun inhalat în plămâni
deși mi-ai spus că medicul nu ți-a dat mai mult de câțiva ani
dar când ești foarte tânăr nu iei în seamă

ești chiar actor deși nu te legitimez
se simte din felul în care străbați scena lumii
prin nisipul verii ori prin bălțile din nevoi urât mirositoare

te-ai născut spre a dovedi că destinul este Dumnezeu însuși
iar abandonul e doar o lipsă de caracter
o stare infecțioasă a deznădejdii că nu poți
însă darurile
mai ales cele cu suflet
sunt partea stângă a oricărei ființe
și dacă renunți
înseamnă că ai murit mai devreme decât ți-a fost scris
insomnia este calvarul prin care
vei străbate ultimele visuri
oripilate de întunericul de a nu ierta

singurul drum este cel al iubirii
oricât de întortocheat
la capătul lui este mereu un licăr
și un om trimis anume