De vreo lună nu l-am văzut pe Adrian apărând pe scena imaginară a listelor de palavre, pe Internet. Nu are rost să întreb pe nimeni pe unde se plimbă, uneori povestește el însuși despre călătoriile sale de sute de kilometri, prin Canada, USA sau Israel, împodobește narațiunea cu umor, se autoironizează, când își descrie pățaniile alături de "nefastă" , Hanna.
AB este un personaj de roman, sau mai degrabă de film, pentru că, dacă nu l-aș fi cunoscut, aș fi crezut că nu există cu adevărat, dar ar trebui inventat. Când am fost invitat, de Daniel, pentru prima oară pe Rom-Jews, am crezut, din articolele care le aducea pe grup, că e un reprezentant al Sochnutului (Agenția Evreiască), în timp am aflat că are două fiice în Israel, iar numărul nepoților săi crește exponențial, mă întreb dacă ține minte numele tuturor. N-am nici cel mai mic dubiu că trăiește în cel puțin două lumi, pe de o parte e evreu ortodox, ultra-religios, pe de alta ține pasul cu lumea modernă, acceptă în mod natural alteritatea și nu uită că, în vremurile de demult, înainte de "a cădea în cap", cum spunea de multe ori, era ateu...
Esperantist... parcă a povestit o dată ce-l determinase să-și însușească această limbă, pe care azi o vorbesc și fiicele sale... Îmi place să citesc glumele în esperanto, pe care le și traduce, pentru cei nevinovați...
De câteva ori m-am adresat lui Adrian să-mi explice tainele lumii virtuale, el, ca un scamator, le dezleagă în câteva secunde. E întotdeauna gata să ajute, chiar și oameni cărora abia le-a zărit numele pe un ecran dreptunghiular. A, îi place să provoace, dacă n-ar arunca câte o replică ambiguă n-ar mai fi el... Dar cel mai mult îi plac subiectele iudaice, de câteva ori l-am acuzat de misionarism, dar nu este un adevărat misionar, nu insistă, nu sâcâie, mai aruncă câte o poantă despre enoriașii din sinagoga pe care o frecventează...
Valiza albă... pe care o luăm cu noi pe lumea cealaltă... ce i-a venit, deodată, să scrie tocmai pe acest subiect, să fie poet pentru o clipă? Și de ce a adus vorba, de atâtea ori, despre tatăl său, cu care are un dialog imaginar continuu, chiar dacă nu o mărturisește public? Poate, totuși, o să scoată la iveală manuscrisul pe care Emil Boldan z'l i l-a lăsat moștenire, ar fi mare păcat să se piardă, mi-a promis că mi-l trimite și încercăm să-l edităm, dar mereu e prins cu alte treburi, pentru că mulți îi solicită ajutorul și toți știu că se pot bizui pe el.
L-am întâlnit doar de câteva ori, în Israel, o dată ne-am îndopat la un restaurant de pește, ultra-kasher, la Ierusalim, plin de religioși, ne-am fotografiat împreună, mi-am pus pălăriuța unui străin, în glumă, chiar, să nu uit să-i cer, pe skype, să-mi trimită iar poza, nu știu pe unde am rătăcit-o. Cu altă ocazie, ne-am dus la rabinul Gutman, care îl cunoscuse pe tatăl său, cred că i-a fost elev, și acolo a făcut poze, voia să imortalizeze fiecare loc prin care trecea, dar, mai ales, oamenii. De curând rabinul Gutman m-a rugat să apelez la Adrian, să descopere urmele nepotului unui enoriaș, la Vancouver. Încă nu mi-a comunicat nimic, trebuie să-i amintesc, ce să-i faci, mai uită și el.
Aș vrea să fac o emisiune radiofonică despre AB și ciudățeniile sale, Adrian înregistrează emisiunile mele, chiar dacă bombăne că, de câteva ori, le-am făcut de Shabat. Noroc că locuiește la Toronto, fusul orar îl scutește de păcate... Ei, sigur că nu voi face emisiunea de Shabat, de data asta, că vreau să participe și el, să povestească măcar o pațanie hazlie... Poate chiar despre cât ne-am chinuit să găsim, în Bnei-Brak, un restaurant strrrrrrrrrrrrrrict kasher, după exigențele sale și ale soției, doar știm bine cine comandă în familia Boldan, "nefasta", desigur...
Altă dată ne-am întâlnit cu câțiva colegi virtuali la Nir-Etzion (hotel pentru religioși, lângă Ein-Hod), există acolo o sală de mese specială pentru pioși... eu am anunțat că a sosit în Israel un mare rabin din Toronto, cei din jur priveau cu curiozitate barba lui bogată... colegii erau puțin fâstâciți, dar el se simțea în largul lui în orice societate.
Am fost, acum un an, solicitat de redactorii de la revista internetică ACUM (www.acum.tv) să găsesc pe cineva religios, să povestească despre victimele atacului terorist din Mombay, la sediul Habad, imediat m-am gândit la Adrian, care a scris un articol excelent, a colaborat ulterior și cu alte materiale, despre sărbătorile evreiești... O să-i amintesc să scrie iar, pentru că are talent și, mai ales, are ce spune.
Am înțeles că, în curând, va face "alya", adică va emigra în Israel, să fie alături de fiice și gălăgioșii săi nepoți (deocamdată doar 14). Sunt sigur că se va adapta rapid, abia aștept să ne întâlnim la o cafea și să ne ciondănim pe teme politice.
Văd că mă iau cu vorba și nu ajung să creionez pesonajul, dar poate oare cineva să realizeze portretul acestui OM, din câteva linii, în câteva fraze?
Mi-a ajuns la ureche un zvon, că ar fi murit acum o lună, într-un accident, la Toronto, ba mai mult, că ar fi fost înmormântat noaptea la Ierusalim, la doar două ore de la aterizarea avionului care transporta sicriul, că aș fi fost prezent la înmormântare, alături de alți prieteni, reali și virtuali... Și că zilele astea are loc comemorarea, 30 de zile... Stupidă bârfă, e doar un banc macabru, adus pe listele de palavre de cineva lipsit de simțul umorului. Dacă ar fi așa, n-aș scrie despre el la timpul prezent, știu bine că va apărea în curând și va spune ceva de genul "Mort, mort, dar măcar s-o știu și eu...".