Biblioteca este locul unde te întâlnești cu un prieten cu care poți să rezonezi. Iar acest prieten îți garantează fără echivoc adevărata prietenie. Aici e și locul unde poți cunoaște alte lumi, unde poți explora alte orizonturi necunoscute. Aici fragmente importante ale memoriei lumii sunt conservate, restaurate, studiate și îmbogățite permanent.
Prima carte tipărită în Occident, importantă nu doar prin măreția ei, ci și prin conținut, datează din secolul XV. Este vorba de Cartea Cărților, Biblia, tipărită de Johann Gutenberg în Mainz, Germania. Ea reprezintă o comoară în sine și pentru oameni, și e rar scoasă pentru a fi răsfoită din locul depozitării ei. S-ar putea spune că lângă această carte poate mai fi tipărită una singură, pentru ca un raft al unui dulap să fie suficient de încărcat: Cartea de Bucate. Și totuși omenirea a dovedit și dovedește că nu sunt suficiente aceste cărți pentru a fi împlinită spiritualicește și materialicește… Cine răsfoiește Biblia amintită mai sus, poate vedea și înscrisuri de mână în nuanțe de roșu și albastru, inserții policrome stilistic-grafice, care agrementează tehnica tipografică inventată de Gutenberg. Dar, în privința constituirii unei biblioteci, adică locul unde aveau să fie depozitate exemplare din cărțile ce apăreau pe parcurs a pornit de la o decizie regală.
În 1537, regele Francis I, al Franței, le ordonă tipografilor și librarilor să depună câte un exemplar din fiecare carte vândută la regatul său. După cinci secole, această obligație se numește și astăzi Depozitul Regal. Domeniul s-a extins apoi la toate publicațiile, la toate informațiile audio-vizuale, ca și la siturile de internet. La sfârșitul vieții sale, Francis I nu adunase decât circa o sută de lucrări tipărite. Astăzi, moștenitorii acestui depozit de carte primesc peste 60.000 de titluri pe an la Biblioteca Națională a Franței. Pe lângă cărți, această bibliotecă inventariază săptămânal patru tone de publicații periodice, printre care pot fi găsite și toate cărțile de telefon apărute în decursul vremii. Teancuri și teancuri de spirit uman imortalizat pe hârtie, iar printre ele, ici și colo fantome… Cu cât sunt mai mulți cititori care vin la bibliotecă, cu atât sunt și mai multe fantome. Fantoma este fișa pusă pe raft în locul cărții care este consultată.
Proverbul latin: „ Habent sua fata libelli”, e similar cu menirea oamenilor care le-au generat. Fondul lor e supus istoricismului. Ele apar, trăiesc și dispar, precum omenirea. Dar, de secole continuă să existe, fiindcă în esență, numai oamenii trec, cărțile rămân. Bine conservate și restaurate, lumina binelui lor vizionar în lume poate să persiste, iar răul să fie eradicat. Elocvent este exemplul „trestiei gânditoare”, Lev Tolstoi, ce poate fi ascultat pe un aparat electronic și în ziua de azi în limba lui Molière la Biblioteca Națională a Franței: „Sufletul omului este limba lui Dumnezeu, spune o zicală ebraică. Omul este un animal slab, mizerabil dacă în sufletul lui nu arde lumina lui Dumnezeu. Și când această lumină se aprinde în sufletul luminat de viziune, omul devine ființa cea mai puternică din lume. Și nici n-ar putea fi altfel.”
Astăzi, totul poate fi accesat cu ușurință pe computere personale din punct de vedere informațional, dar unii aleg totuși dialogul cu foile de hârtie, unde anumite detalii sunt totuși mai lizibile. Biblioteca franceză amintită, trece anual pe internet zeci de mii de documente, în comparație cu Google, care și-a anunțat proiectul de transpune digital 15 milioane de opere. Alături de proiectul american, se instituie și unul european prin care vor fi accesate pe calculator de oricine, în limba sa maternă, informații de mare diversitate și complexitate din fondurile marilor biblioteci europene. Provocarea nu este numai aceea de a invita la o călătorie către noi orizonturi, ci și aceea de a propune internauților navigări în noua bibliotecă virtuală descoperită. Se poate spune că se împlinește proiectul de acum peste două mii de ani din Alexandria, când regele egiptean Ptolemeu voia să adune într-o bibliotecă universală toate papirusurile din lume. Azi, tot ce constituie informație din oricare domeniu poate fi stocat pe un instrument ușor de purtat de om asupra sa oriunde s-ar afla, iar noi ce am consemnat aceste rânduri tot pe un mijloc digital, încheiem cu un catren pro domo sua, dedicat celor care mai împărtășesc binefacerile dulcelui lăcaș clasic al unei biblioteci: Bibliotecarul pune spiritele-n raft și-apoi / Așteaptă bibliofilii să se-adune, / Ființa celor care-s morți de soi / Să o trezească-n amintiri mai bune.