A apărut azi, volumul de versuri, "Pe muchiile cercului" de Djamal Mahmoud, editura Brumar, Timișoara.
Volumul are 112 pagini, prefațat de Eugen Evu iar coperta 4 de Felix Nicolau.
Editor: Robert Șerban
Coperta: Loredana Tîrzioru
Paginare: Gheorghe Stanjic
Tipar: BrumaR

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
MAHMOUD, DJAMAL
Pe muchiile cercului / Djamal Mahmoud. - Timișoara: Brumar, 2010
ISBN 978-973-602-504-4
821.135.1-1



Cu o specială încântare am parcurs și acest al doilea
proiect al scriitorului sirian, de expresie și românească,
Djamal Mahmoud. Afirm că este mai bun ca primul, în
sensul că poetul și-a alcătuit un fel de epopee compozită,
de o mare forță expresivă și bogată în conținutul ei strict
semantic. Poemele curg irepresibile, țâșnesc ca niște
izbucuri, iar interspațiile au o sete a pietrelor ce a fost
îndelung scufundată în memoria freatică. Cartea are un
dramatism esențial, zguduitor, al condiției omului cu cerul
pe umeri. Este, în această carte, un Dumnezeu–Copil, care
e un fel de crisalidă ce se face trup-amforă spre a redeveni
zveltă, a se înălța.... Există un strigăt al suferinței materiei
de o formidabilă acuitate și senzualitate ce impregnează
verbul, îi dăruie mișcare estetică și îl reumple de viu. Sunt
numeroase, aproape toate, poemele în care poetul-om se
autodefinește cu aceeași uimire și spaimă, își face curaj,
căutând sensul real al ființei în devenire ciclică. Există
în hlamida fabuloasă, în ornamentica metaforică, și un
raționalism lucid, un fel de rugăciune laică, dar persistă
talazurile refl uxului memoriei, colorat paradisiac-nostalgic;
există o imensă milă-compasiune pentru cei loviți de soarta
oarbă, de natura oarbă, sau de răul lumii. Cartea conține
piese perfect șlefuite, deși cred că Djamal scrie sub starea
semi-transei între veghe și visare, reverie. Marele sufl et al
cărții este, deopotrivă, oriental și occidental, fuzionând
în cel al simțirii universale.Am revelația unui mare poet.
Într-un cuvânt, există, pulsează și merită a fi auzit în limbile
de mare circulație, nu doar cele asuprite de sistemul
restrictiv al frontierelor. Ceea ce cred este că poetul va ieși
din experimentul său revuistic destul de temperat, și se va
impune prin valoarea liricii sale, unui public mult mai larg.
Eugen Evu

Când se preumblă pe muchii de cerc, Mahmoud Djamal se
refugiază în muzică și lumină. Ori în tăcere și beznă, depinde de
dispoziție. Orfic și ecologic, instrumentul lui poetic are tot atâtea
corzi cât și cel al vechii poezii orientale. Cercul acela cu muchii
ca o faleză închide un univers sensibil, melancolic și atemporal.
Contează poeticul și inspirația. Poezia este înaltă și nu se amestecă
în treburile de zi cu zi. Reveriile și meditațiile sunt pline de foșnet și
culoare. Aer proaspăt, departe de poluare.
Felix Nicolau