Ascultai, acu', 'nainte de Rusalii, ce-mi cântă șoimana Măria Tănase: Ciuleandra.
Ptiu drace!: “Foaie verde siminoc,” – halal iarbă!; “iarba patului” (cică face bine.. la ficați și că te vindecă de iele).

“Þineți Ciuleandra pe loc” pare a fi o trimitere sacrală; se pare că-i vorba de un “obiect” etno-semiotic pus la păstrare de către UNESCO, în calitatea sa de “Capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanității”, asta-ncepând din anul 2005.
Oare, așa o fi? Poate!
[Prin anii '60, s-apucară niște americani să exporte flower-power, cel mai anti-american, de fapt, și ne-puritan stil de viață, deși pe la noi se cam practica libertinajul... mamă, mamă!, de sute de ani; întru edificare aduc mărturia acestui, hai să-i zicem “refren”: “Și-nc-odată măi băieți, / Hop ș-așa și așa” (vedeți dumneavoastră... e bine să schimbați poziția din când în când!)]

D-aci-n colo, începe obsesivitatea. Sunt de reținut versurile:
“Þineți-o flăcăi așa,
Până n-ajunge Puica,”;
urmate de refrenul evidențial “Și-nc-o-dată, mai băieți, / Hop ș-așa ș-așa.”.

Imediat, după asta, e scos, la vedere, hardu':
“Întăriți-o nițeluș
C-ajunge acuș-acuș,”;
după care e bine să-l ții în priză cam așa:
“Mai întăriți-o de-un pas
C-a ajuns și n-a rămas”;
… re-luând... refrenul de cuviință!

Acum, pentru că v-ați acomodat, să punem programul în funcțiune:
“Două fire, două paie,
Luați Ciuleandra la bătaie”;
….
“Tot așa că nu vă las,
Că sunt cu Puica pe-un pas,”
“Și-nc-o-dată, măi băieți / Hop ș-așa și așa” vine să ne spună că repetiția e mama învățăciunii.


Notă:
cf. http://www.youtube.com/watch?v=0W395ryBuqg&feature=related