Deseori, copiii se joacă de-a părinții, învățând să-și asume răspunderi, să aibă grijă de alții. În joaca lor, imită gesturile și limbajul propriilor părinți. Exemplul personal al acestora este, oare, suficient de convingător? S-a demonstrat că, de cele mai multe ori, un copil bătut și nedreptățit va deveni, la rândul său, un părinte violent și nedrept. Pentru că un copil este nu numai al părinților, ci și al societății, comunitatea ar trebui să dea o importanță mai mare pregătirii copilului pentru când va deveni părinte. „Profesia” de părinte se învață fără a absolvi o școală. Școala oferă multe cunoștințe dar puține modele capabile să influențeze pozitiv viitorul copiilor.
La educație civică, am terminat capitolul despre trăsături de caracter. Pe parcursul mai multor ore, discutaserăm despre încredere și lipsa de încredere, despre adevăr și minciună, despre bunătate și răutate, despre curaj și lașitate, cu trimitere la situații concrete din viața de zi cu zi sau din basmele cunoscute. Astăzi, la test, m-am gândit să le propun și o cerință mai deosebită. Fiecare elev trebuia să-și imagineze că este părintele unui copil care obișnuiește să mintă, să nu-și respecte semenii, să-i supere pe cei din jur. În aceste condiții, trebuia să găsească soluții concrete pentru a îndrepta comportamentul fiului imaginar.
Cu maturitatea specifică vârstei, elevii mei au dat răspunsurile pe care ei le-au considerat potrivite. Interesant este că majoritatea provin din familii bine închegate, unde se bucură de armonie. Și totuși, în răspunsurile lor, am găsit soluții dure, cum ar fi: „l-aș bate”, „l-aș face de râs”, „i-aș arunca jucăriile”, „l-aș lega de pat”, „l-aș lăsa să doarmă afară”, „aș urla la el până m-ar durea gâtul”, „nu i-aș mai da de mâncare”, „l-aș duce la școala de corecție”. Mă gândeam care dintre aceste pedepse m-ar fi afectat pe mine, copil fiind, cel mai mult. Sunt sigură că aceea cu aruncatul jucăriilor…
Mulți elevi au optat pentru măsuri mai practice, ca de exemplu: „i-aș interzice o vreme să intre la calculator”, „nu i-aș mai cumpăra nimic”, „nu i-aș mai da bani de buzunar”.
Iată câteva dintre răspunsurile lor:

„Eu l-aș certa și nu aș mai vorbi cu el.”

„I-aș face un program. După școală face temele și după aceea la lucru: spălat vase, aspirat, spălat pe jos.”

„Eu i-aș promite că dacă se comportă bine îi cumpăr o mașinuță cu telecomandă care costă 200 lei.”

„Eu aș considera că trebuie să-l cert, să nu-i fac poftele, să nu-l las afară la joacă, să-l închid în cameră fără televizor, fără calculator, să stea doar în pat. Atât.”

„Eu l-aș pedepsi, dar mai bine nu-i mai fac ce vrea el. Până se va îndrepta, îi fac doar de mâncare.”

„L-aș izola în casă și i-aș da o copiere de zece foi.”

„L-aș trimite la școală murdar, ca să râdă copiii de el.”

„Eu nu l-aș mai lăsa la televizor și la calculator o lună și nu i-aș mai cumpăra nimic. L-aș pune la muncă.”

„Ca să se îndrepte, l-aș înscrie la fotbal sau la baschet.”

Chiar și adulților le este greu să găsească metodele potrivite, darmite copiilor…
Să fie, oare, bătaia – această controversată metodă disciplinară – considerată de copii ca „ruptă din Rai”? Răspunsurile lor ar putea fi analizate, interpretate. Chiar voi face acest lucru, dar nu acum. Am așternut aceste gânduri, pornind de la un răspuns neașteptat, care contrastează cu celelalte.
Adelina este o fetiță veselă, zburdalnică. Și fratele ei a fost elevul meu. Acum are 21 de ani, așadar e ușor de dedus că micuța este alintata familiei. Răspunsul ei ar trebui să dea de gândit multor părinți și dascăli:

„Eu i-aș spune că îl iubesc și dacă i-aș spune asta poate s-ar îndrepta.”

Cândva, am citit că, pentru dezvoltarea armonioasă a personalității, un copil are nevoie de vitamina „I” (iubire). Din păcate, în școală, iubirea este un subiect tratat superficial, dacă nu chiar ignorat. Îl învățăm pe copil să rezolve probleme matematice prin metoda falsei ipoteze, îl învățăm să facă analize sintactico-morfologice și câte altele… Dar nu îl învățăm cât de importantă este iubirea în viața noastră și cum să le dăruiască semenilor iubirea lui.