Prin metoda reducerii la absurd și a potențării hărții lumii c-o minimă ordonare paralogică-nepatologică, mă întreb ce-ar fi fost dacă peste Prut, Nistru, ori după primul post de grăniceri transpruteni, apoi la cel al transnistrenilor, nu ne-ar fi așteptat în stepă Natașa, Ludmila, Mașa, Sonia, Nadejda, Liuba, Tamara, Steliana, Tatiana, Anușca, Vasilisa, Zoia, uraganul Catrina, ci Natalie, Rebecca, Rachel, Izabella, Johanna, Jane, Greta, Mary-Anne, Elisabeth?

S-ar mai fi dus atâția europeni să caute Eldorado prin Venezuela, Orinoco, Amazon, Peru? Ar mai fi scris aventura lui Colț-Alb și a bătăii pentru filoane de aur în Alaska Jack London? Ar mai fi fost nevoie ca în deșertul Arizonei să apară din senin Las Vegasul lui Nicolas Cage? Hispanicii din California ar fi acceptat ei să iasă de sub tutela Mexicului, considerându-se spanioli pur-sânge și să intre sub cea a Federației americane, yankee?

Dacă după Nistru, de pe la Cetatea Albă, Odessa, Orhei și Hotin ar fi început direct și Oceanul Pacific, mai pe la sud așa, spre Asia Centrală, cât mi ți-i talanul de mare, nu Marea Neagră și marea stepă a lumii? Dacă pe timpul iernii rusești n-am mai fi luat troica să ne troienim încă de la valul lui Traian de la Basarabi, ci am fi găsit mai întâi în loc de Cahul, nu „Kabulul”, precum a zis maian bădica Traian, ci Kanssas? Dacă ne-am fi dus la Miami Beach, Capacabana, nu la Yalta with the bitch Laika? Ce-ar fi fost ca înainte de 1850 să se fi dat vestea că în Carpații Păduroși, sau mai la vest prin Tatra, nu în Munții Stâncoși ori în Apalași, s-ar fi găsit aur, până și-n albiile izvoarelor, pârâurilor, râurilor Siret, Tisa, Prut Vistula, Nistru? Ar fi venit Carol al XII-lea, lăudat și cântat de Voltaire într-o biografie înspre Carpați, ca să ne elibereze de turci, iar Napoleon bună parte din Europa de Est, în jurul nostru, ar fi romanizat-o puțin mai francofon încă de-acum două sute de ani, de la marea sa campanie militară din 1812, iar „Război și pace” ar fi avut acțiunea chiar în Câmpia Română, Kutuzov ar fi fost pandurul Tudor Vladimirescu, Eteria cu Ipsilanti s-ar fi retras apoi înspre Sudul Peninsulei Balcanice să proclame Grecia liberă cu nouă ani mai devreme, Odessa n-ar fi devenit un cuib de tâlhari internaționali în secolul XX…

Ar mai fi plecat aurul, dolarii, petrolul nostru și ardelenii încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de prea mult Bine ca și în prezent, ca să rămână pentru totdeauna, cu urmașii lor cu tot, precum Epaminonda, băiatul Leului de la Șișești, Vasile Lucaciu, prin zona Marilor Lacuri, pe la Dedroit, Cicago sau pe la Quebec, Montreal?

Sau dacă Invincibila Armada a lui Filip al II-lea ar fi făcut zob pe englezi, iar Elisabeth I ar fi fost închisă pe veci în Turnul Londrei, ca soră-sa, catolicitatea triumfând pentru totdeauna în acea prăsilă a neoprotestanților, ce s-a mutat apoi peste Atlantic – dând naștere unei noi specii sau denominațiuni zoocretine biblice, cea a oamenilor din Atlantis, cu John Smithul ori smintitul mormonilor din Ohio? Dacă nu s-ar mai fi scris nici la noi biblia neoprotestantă din 1924, de către Dumitru Cornilescu, căpătând apoi tiraje enorme finanțate de peste hotare? Acum prin celălalt continent al emisferei nordice, North America, s-ar fi vorbit o limbă amerindiano-hispanică, oricum ceva diferit de orice idiom neolatin actual, Louisiana n-ar fi fost cedată în schimbul banilor de către francezii hrăpăreți, ar fi fost zone compacte prin Philadelphia, New York, Ontario, unde s-ar fi vorbit germana la perfecție, ori ar fi locuit și-acum pe-acolo niște înalți germano-indieni precum actorii cu plete de prin "Winnetou", "Ultimul mohican" cu pene de vultur în cap…

Dar cel mai important temei de rescriere posibilă a istoriei Europei și a lumii ar fi fost că la orizont, după Sulina, s-ar fi văzut cu ocheanul Kurilele, în loc de Insula Șerpilor, le-ar fi râvnit de la noi Japonia, ne-ar fi ocupat din când în când în semn de amiciție de durată, ca pe coreeni și manciurieni, făcându-ne să zbârniim și-n case, apărându-ne de ninja, ori pe câmpul de luptă precum alte kamikaze Tome Cruise, dăscălite de “ultimul samurai”. Am fi urmărit și noi mai des serialul desenelor animate „Samuraiul Jack”, care în treacăt fie vorba, fără supărare, e inspirat la imagine sută la sută după Magyar Népmesék (Povești din folclorul maghiar), nu după basmul „Jack și vrejul de fasole”. Astfel că influența Angliei, pe care o dorea Ion Ghica manifestată în Principatele Unite de când se școlise pe-acolo în inginerie, n-ar mai fi existat de loc, fiind eclipsată de cea niponă, mult mai eficace și apropiată – dacă tot s-a ținut seamă de dictonul „Ex Oriente lux”. Iar după Tokio, Bucureștiul și-apoi Iașiul, Clujul ar fi fost cele mai aglomerate metropole ale lumii, și următoarele ca importanță industrială după Kioto.

Anglia rasistă n-ar mai fi supărat o lume întreagă – pe americani până pe timpul Washington, pe indienii gandhiști (zeci de milioane uciși pe degeaba, ori de către coloniștii britanici, ori în urma conflictului dintre hindușii fundamentaliști și islamici, încurajați să se măcelărească între ei tot de către Londra prehitleristo-stalinistă, pe burii măcelăriți, pe africanii extrem-meridionali până acum două decenii, pe atâția asiatici și arabi… Iar North America ar fi fost continentul cel mai liniștit, cu amerindienii săi străvechi trăind frățește cu toți imigrații din Africa, Europa, Asia ori South America. N-ar mai fi existat nici the War between North and South. Fie-i țărâna ușoară lui Patrick Swayze! Pentru că nici între Far West și Orient Express n-ar fi fost nicio incompatibilitate, numai că acesta ar fi mers pe coasta de sud a Pacificului de la Odessa înspre Tibet...

De la englezi, americani și ruși vin uraganele Catrine ale istoriei ultimelor două veacuri, întoarcă-se ele îndărăt, la cine le-a inventat!