Oameni care au fost
Petre Cristescu

În perioada interbelică, pe un amplasament dun apropierea actualului Spital TBC de la Roșiorii de Vede, se afla un mic aerodrom, pe care funcționa și o școală de pilotaj.
Zgomotul motoarelor de avion, ca și spectacolul oferit de zborul păsărilor mecanice, îi atrăgea pe mulți locuitori ai orașului. Tineri și mai puțin tineri, roșiorenii se apropiau de locul vrăjit al “Aviației”. O mare parte dintre ei cu speranța că, cine știe, ar putea deveni chiar zburători.
Frumoase vremuri, când, până și în orașele foarte mici, ca Roșiorii de Vede, existau asociații sportive destul de bogate pentru a-și permite să posede și să exploateze avioane, când tinerii fermecați de frumusețea zborului aveau posibilitatea să învețe pilotajul.
Unul dintre tinerii care, imediat după terminarea orelor de școală, arunca ghiozdanul și “o ștergea” pe deal era liceanul (La “Anastasescu”) Petre Cristescu. Prea tânăr (născut la 3 august 1924, în familia contabilului Petre Cristescu, fost la Banca Cercului Comercial și la Filiala de vânătoare) pentru a se înscrie la Școala de pilotaj), Titi era, totuși, o prezență obișnuită la “punct”, cunoscându-i (și fiind cunoscut de instructori și elevi. Nu o dată, Titi a reușit să-i facă pe aceștia să-l ia la bord pentru un tur de pistă.
Părinții au înțeles că zborul este pasiunea vieții lui și i-au permis ca, după terminarea studiilor liceale, să se pregătească în cadrul Școlii Militare de Pilotaj de la Ziliștea (Buzău). A primit brevetul al 1 noiembrie 1943, fiind încadrat ca pilot la Flotila 3 Asalt. În această calitate a luptat pe frontul antihitlerist, la manșa unui bimotor de asalt Henschel 129.
După terminarea războiului a trecut în rezervă cu gradul de adjutant aviator, la 1 februarie 1946.
Dornic să împărtășească și altora din pasiunea și cunoștințele sale, P. Cristescu a devenit instructor de zbor la Școala de Pilotaj de la Alexandria. În acea perioadă s-a căsătorit cu roșioreanca Maria Brâulete, făcând o nuntă ca-n povești (așa cum își amintește soția lui) la Casa Colțatu, Actuala Protoierie.
Temându-se pentru viața soțului ei (mai ales după nașterea primului lor fiu, Liviu), tânăra doamnă Cristescu îi cere acestuia să renunțe la zbor. À contre cœur, el acceptă, dar după numai trei ani îl regăsim la manșă, și de data aceasta pentru totdeauna.
La sfatul medicilor, având în vedere o afecțiune pulmonară a lui Liviu, familia alege, în 1952, să emigreze într-un oraș de munte. Au ales Brașovul.
Pilotul este primit cu brațele deschise la Școala de pilotaj de la Ghimbav și imediat ia în primire o serie de zece elevi. Va funcționa neîntrerupt 11 ani la acestă școală, brevetând peste 200 de noi aviatori.
Păcat că în 1963, școala se desființează (ca și altele din toată țara). Instructorii se încadrează la întreprinderi de transport aerian. Petre Cristescu ia în primire un avion “Aviasan” (ambulanță zburătoare) pe care îl zboară de pe aerodromul din Brașov (dar și de la Deva, pentru o scurtă perioadă) timp de patru ani. (Uneori, misiunile îl aduceau și la Roșior, ocazii cu care își vizita părinții aflați în acest oraș, ca și pe frații săi mai mici, Hariton și Adriana). Pentru că, în 1966, la Ghimbav, ia ființă Întreprinderea de Construcții Aeronautice (moștenitoare a tradițiilor I.A.R.). Tânăra uzină fabrică diferite tipuri de aeronave, de la planoare de antrenament la superperformante elicoptere. Petre Cristescu devine pilot de încercare și recepționer în zbor la I.C.A. Este o perioadă frumoasă în cariera lui, pentru că are ocazia (și obligația de serviciu) să zboare toate produsele fabricii: motoplanoare I. S. 28, avioane I.A.R. 823 și 824, elicoptere I.A.R. 316 Alouette și 33o Puma, etc. Cele zece volume ale carnetelor sale de zbor, pe care le-am consultat, menționează datele tuturor acestor zboruri de încercare.
Presa brașoveană, centrală, dar și cea franceză menționează o realizare excepțională a anului 1983, când I.C.A. Ghimbav a exportat către Sudan 24 de elicoptere Puma, toate fiind transportate în zbor până la Khartoum. Traseul era: Brașov – Constanța – Istambul – Rodos – Larnaca – Cairo – Luxor – Aswan – Dungulah – Khartoum, 2000 Km., dintre care 800 km. peste Marea Mediterană, fără flotoare de securitate(!). Unul dintre piloții care a efectuat acest zbor a fost Petre Cristescu.
Pilot cu excepționale calități, Petre Cristescu le interzice celor doi fii ai lui să zboare. Totuși, Liviu și Cristi devin ingineri în … construcții de aeronave și se încadrează la I.C.A.
Deși vârsta maximă de pensionare a piloților de încercare era de 50 de ani, Petre Cristescu, cu aprobarea expresă a ministrului de resort, activează până la 62 de ani. După pensionare, împreună cu alți oameni pasionați de aviație, foști piloți, veterani de război, Petre Cristescu participă la înființarea Asociației Aviatorilor Brașoveni, militând pentru cunoașterea și (mai ales) recunoașterea) meritelor acestei arme și domeniu de activitate.
Aviatorul Petre Cristescu a încetat din viață, în urma unei boli necruțătoare, la 2 septembrie 2001, fiind înmormântat, cu onorul camarazilor săi, la cimitirul “Învierea” din Brașov.
Ȋn 2005, o delegație a Asociației Aviatorilor Brașoveni, condusă de vicepreședintele organizației, domnul Alcibiade Kivu, a creat și transportat la Roșiorii de Vede, orașul de baștină al lui Petre Cristescu, o placă comemorativă. Primită cu entuziasm de oficialitățile orașului, placa a fost dezvelită in cadrul unei ceremonii la Muzeul Municipal de Istorie “Petre Voivozeanu”, în prezența primarului, domnul Ion Nuțu.
Prof. MIHAI-ATHANASIE PETRESCU
De la Asociația Aviatorilor Brașoveni
Notă. Autorul acestui material dorește să mulțumească d.nei Maria Cristescu, văduva pilotului, d.lui Hariton Cristescu, fratele său, precum și colegilor din A.S.A.B., în special d.lui Constantin Nanu, care l-au ajutat să se documenteze