• Florin Andreescu, Flashback: clișee voalate din Epoca de Aur și anii tranziției, București: Ad Libri, 2009, 27x21 cm, 150g/mp, Hardcover, text în română, engleză și franceză, 156 pag., ISBN 978-606-8050-11-9.






Totul

Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodată, cozi la făină,
gărgărițe, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzină,
stegulețe, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
mașini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinări la aeroport, cico, batoane,
Salam București, iaurt dietetic,
țigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbătă seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
producția la hectar, Gerovital, aniversări,
compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidași,
bancuri, băieții de pe Calea Victoriei,
pește oceanic, Cântarea României,
totul.

Totul (poezie publicată de Ana Blandiana în anul 1984 în revista „Amfiteatru”, în cadrul unui grupaj care a dus la interzicerea poetei de către autoritățile comuniste).
•••

Memoria, încă din Antichitate, a fost considerată o facultate prețioasă, uneori cea mai prețioasă, fiind intrinsec legată de trecut. Oamenii, dorind să păstreze cu orice preț trecutul, s-au folosit de orice instrument (pictură, grafică, desen, imagine).
Așa se și explică de ce la începutul secolului al XX-lea, fotografiile de cabinet (așa-zisele portrete) erau atât de populare. Singur, în grup, cu familia, în costum popular; bogați sau săraci, domni, doamne și copii stau fix și privesc din studioul special amenajat... un privitor inexistent. Portretele rezultate sunt trimise ca simple amintiri cu mesaje scurte, intime, în interior de cărți sau, mai simplu, sunt fixate în rame, pentru a marca timpul.
Imaginea (afiș, grafică, graffittti ș.a.) se adresează oricui, dar este mai puțin interactivă. Acesta este și pardoxul care-l cuprinde. Cel mai important este mesajul său lingvistic, care îl însoțește și completează.
Problema se leagă în mod constructiv de definirea limbajului vizual, prin o (re)valorificare a criteriului estetic. Modul în care imaginea semnifică sau are un sens a dus la hemeneutica celui care privește. Prin fotografie și cinema, dar mai ales prin fotografie, artele vizuale (noile arte media) se modifică și se democratizează.
Mulți autori, încă de la apariția sa recentă, definesc fotografia (înțeleasă strict ca „imagine”) un „regres cultural” față de cuvânt, lectură. Este de ajuns să privim ilustrațiile unei cărți, să ne facem idee asupra conținutului. Dar ideea nu substituie sensul.
Totuși, arta fotografică, care se (în)depărtează de „comercial” și de o certă doză de „propagandă” dezvăluie un alt sens. Un alt sens, deosebit regăsim în albumul retrospectiv semnat de Florin Andreescu.
Florin Andreescu, editorul, ne propune un album de fotografii alb-negru la o calitate (tipografică) demnă de luat în serios, comparabilă cu albume similare oferite de Tashen. Lumea vizată este cea înscrisă pe copertă: anii 1975-1995. Tematic, albumul se înscrie în linia deschisă de arhitectul și artistul Andrei Pandele cu albumul „Fotografii interzise și imagini pesonale” (Compania, 2007). Spre deosebire de Andrei Pandele, acest flashback surprinde mai mult decât Bucureștiul în ultimele decenii ale epocii de aur.
Florin Andreescu, fotograful, ne oferă o imagine melancolică a unei lumi „minunate”, acea a copilăriei noastre în comunism (pe care l-a trăit jumătate din viață), dar și o scurtă „introducere” în capitalism („anii tranziției”), la nivel simbolic similar...
Sunt acele imagini, dar mai ales portretele acelea... ca de exemplu (...), ochii cu acel aer de miriște, de regăsit în picturile unui artist precum Sorin Ilfoveanu, în care se întrevede acea cumințenie a pământului...



1983/ Culegători de varză/ Cabbage-picking/ La cueillette des choux
© Florin Andreescu


Bunica, satul, ....obiectele singulare aflate pe rafturile unui mat, acele fragmente parcă culese dintr-un univers bucolic din care autorul pare că a evadat, dar nu l-a uitat...
Bucuria traiului la oraș aduce cu sine o bucurie stranie: blocurile-ru(t)ină, străzile „de țară”, gunoiul, câinii vagabonți, cozile (de orice fel), afișele electorale, „belșugul” din magazine... aproape un confort greu de descris în cuvinte. De aceea imaginea re-scrie acest demers, fiind, în același timp, un suport.