FESTIVALUL INTERNAÞIONAL DE GRAFICÃ SATIRICÃ ȘI LITERATURÃ UMORISTICÃ „UMOR LA...GURA HUMORULUI”
Ediția a XXIII-a, 2013

A XXIII-a ediție a Festivalului Internațional de Grafică Satirică și Literatură Umoristică „Umor la... Gura Humorului” s-a desfășurat în perioada 5-7 iulie 2013 sub egida Primăriei orașului Gura Humorului, Centrului Cultural Bucovina din cadrul Consiliului Județean Suceava și a Primăriei Comunei Mănăstirea Humorului.
În mod tradițional, la Gura Humorului literatura era mai puțin luată în seamă, dar anul acesta, din fericire mai ales pentru participanții la festival, secțiunea literatură umoristică s-a desfășurat în comuna Mănăstirea Humorului, primăria acestei localități fiind parteneră de eveniment. Și asta nu ar fi fost neapărat mare lucru, poate, dacă primar nu ar fi tocmai Constantin Moldovan, autor și iubitor de epigramă și poezie.
Am ratat deschiderea, deoarece a fost vineri la orele 16, iar eu am ajuns abia la 18, împreună cu Oltean Alexandru, pe care l-am strâns de pe drumuri în Bistrița.
Sper că n-am pierdut decât niște discursuri, care sper că au fost plicticoase. Iată, totuși, o poză de la deschidere în care-i recunoaștem pe primarii din Mănăstirea Humorului (primul din stânga), din Gura Humorului (ultimul din dreapta), pe membrii juriului Cornel Udrea, George Corbu, președintele UER, poeta Carmen Veronica Steiciuc, iar în stânga ei Mihai Batog-Bujeniță.



În piața cu pricina, caricaturiștii își au ca întodeauna, cortul în care fac portrete tuturor celor care sunt dispuși să stea la coadă. L-am salutat pe Leonte Năstase, cel mai harnic dintre toți, pentru că la toate festivalurile la care l-am întâlnit nu l-am văzut altfel decât lucrând. Desenează portrete inclusiv la masă între două linguri de ciorbă. Ei au fost păstoriți de celebrul Ștefan Popa Popa’s.
Apropo de ciorbă, după ce am fost cazat împreună cu Oltean Alexandru la vila din Mănăstirea...



...am mâncată o ciorbă făcută direct de către Dumnezeu într-o oală pusă la dispoziție de Sfântu Petru. Iată un prim motiv de a vizita aceste locuri și pe acești oameni. Nu vă puteți imagina cât de bună a fost!



Aici i-am întâlnit pentru prima oară pe Constantin (Nelu) Moldovan și pe Laurențiu Bădicioiu(cu tricou galben în pozele de grup), celebrul profesor mizilean, căruia îi mulțumesc și pentru pozele de profesionist pe care mi le-a pus la dispoziție. Că le-am stricat după aceea, e altă treabă. Oameni cu totul speciali, amândoi!
Vila are o gradină imensă cu... tot ce vedeți în fotografie și mult mai mult decât atât.



În fine, am petrecut o seară frumoasă împreună cu prietenii Toderașcu, Florina Dinescu-Dinu, Sfichi, Olteanu, Brumă (l-am cunoscut aici – poet foarte valoros și om deosebit), Vajoga, Ghiță și alții. Cazările au fost în locuri diferite, dar cina se lua la vila noastră, de unde deduc că noi eram mai cu forfoi decât ceilalți. Au fost prezenți și membrii juriului, oameni de litere și de spirit, printre care frumoasa blondă poetesă în jur(i)ul căreia s-a roit destul de mult...

Am ieșit în balconul de la etajul doi împreună cu primarul Moldovan și cu Oltean Alexandru. Când a dat să intre Toderașcu și s-a întrebat dacă nu cedează balconul, i-am răspuns că e deja încercat:

Nelu* m-a chemat pe mine
Și pe încă doi sau trei
Ca să vadă dacă ține
Cu epigramiștii grei.

Dacă ne-a ținut pe noi...
*Primarul

Firește că s-a glumit și s-a râs, s-au spus vorbe de duh, s-a vorbit despre frumusețea Bucovinei, a oamenilor și obiceiurilor. S-a exprimat fiecare în voie, pentru că am avut șansa ca Florin Rotaru, deși invitat, să nu poată veni să monopolizeze discuțiile, cum îi e năravul.:) Apropo de obiceiuri, seara, după cină, o parte dintre gazde și invitați au plecat la Balul Gospodarilor din comună, aflat la a VI-a ediție. Din păcate n-am mers, eram cam obosit, deci n-am date multe, dar știu din auzite că Toderașcu, Bădicioiu și primarul s-au rupt în figuri toată noaptea!



Și a fost noapte și a fost dimineață și a fost a doua zi, cea a excursiei. Mai întâi ne-am deplasat la Mănăstirea Slatina, ctitorită de Alexandru Lăpușnenau între anii 1553-1564. Nu o vizitasem, și mi s-a părut absolut impresionantă.



Măicuța care ne-a fost ghid ne-a spus toată povestea mănăstirii și ne-a răspuns cu răbdare și erudiție la întrebări. Am întrebat-o dacă nu face escapade în civilie și mi-a răspuns că făcea când era mai tânără, dar de o vreme nu mai pleacă deloc de aici. S-a lămurit cu lumea de afară, zic eu...


În față: Prof. univ. dr. Cristian Cheșuț, decanul Institutului de Arte Decorative și Design din cadrul Universității de Arte și Design, Cluj-Napoca, Ioan Avram, directorul Expo Transilvania Cluj-Napoca (aceștia doi implicați pe partea cu caricaturiștii), Aurel Cehan, Florina Dinescu, Ioan Toderașcu, Laurențiu Bădicioiu, d-na Ghiță (mama), Lică Pavel. În spate, lângă George Corbu este Rodica Găinariu din Baia-Mare, în mare formă, pe restul îi cam știți.

În timp ce noi ascultam cu gurile căscate explicațiile maicii, Petru Brumă negocia cu o vizitatoare să se lase fotografiată împreună cu el. Se pare că i-a cerut ghiulul de pe deget sau ceasul...
Să nu credeți că glumesc, au cerut bani ca să se lase fotografiați! De către Brumă, eu am făcut fotografia pe ascuns. Paparazzo mă fac, să moară proștii de necaz!



Aici, în frumoasa grădină a mănăstirii, ne-am făcut o poză de grup.




Următoarea vizită am făcut-o la Voroneț. Aici ne-a ghidat monahia Elena, care printre îndemnurile la căință și pioșenie, strecura pilde care ne arătau că e la curent cam cu tot ce se întâmplă în lumea modernă. Se uită la televizor, să vadă pentru cine mai trebuie să se roage. Cred că săptămâna asta o face pentru Relu Fenechiu... :)



Biserica e cea pe care ne-a lăsat-o Ștefan (în interior), respectiv Petru Rareș (pictura exterioară). Acareturile se mai modernizează, se mai măresc. Oamenii trebuie să trăiască...

Ne-am dus în continuare la Casa Memorială Labiș, în care ghida Ioana Hopulele ne-a făcut să plângem, cu atâta dragoste și patimă ne-a vorbit despre genialul poet. Se pare că momentan Labiș nu se studiază în școli, probabil că pe motive politice, dar ”Moartea căprioarei” va trăi veșnic. Și nu numai ea.



A urmat Muzeul Oului din localitatea Vama, nu departe de Gura Humorului. Aici am fost întâmpinați cu cozonac și țuică de încântătoarele surori Orșivschi, Letiția, ”cloșca” acelei colecții de renume mondial și Cătălina, poetesă dar și colecționară de obiecte tradiționale și creatoare de lucruri de mână din diferite materiale, în stil rustic.



Am vizitat muzeul, am ascultat fascinați explicațiile Letiției, am recitat epigrame și poezii, am făcut fotografii. Dacă am reținut bine, în muzeu au ouă de diferite păsări sau reptile sau artificiale, încondeiate și realizate în diferite tehnici, din 79 de țări, dintre care Letiția a vizitat 49!



Iată două fragmente dintr-o poezie a lui Vasile Vajoga:

"Vă spun cinstit că într-o zi în care
Agale coboram la pas Copoul,
Mi-am pus și eu celebra întrebare:
Ce-a fost întâi? GÃINA?...OUL?...
..................................
Așa că fără doar și fără poate,
Þinând corect de argumente seama,
Eu cred că mai întâi și-ntâi de toate
A fost...”MUZEUL OULUI” din VAMA!"
(Vasile Vajoga)

Și o replică improvizată de Eugen Sfichi:

Are poiata o nouă
Modă ce-și capătă voga:
Când o găină se ouă...
Cotcodăcește Vajoga.
(Eugen Sfichi)

Mi-am amintit și eu unul dintre catrenele prinse în pliantul făcut aici cu câteva luni în urmă:

Ce ouă n-aveți în muzeu:
Pe-al lui Brâncuși, din piatră, greu,
Pe al lui Barbu, cel dogmatic
Și pe al meu, epigramatic.

Al meu e mai modest, după cum se vede...

A intervenit și Laurențiu Ghiță cu un catren improvizat:

Admirându-i expozeul,
Vin și eu cu supoziția:
Mai întâi a fost muzeul
Sau întâi a fost Letiția?

Ne-am pozat în curte cu pisicuța casei, care a dorit neapărat să fie vedeta principală. Ne-a arătat puțin coada, dându-ne de înțeles că i se flambează de noi.



Următorul popas l-am făcut la pârtia Șoimul, să mâncăm și să ne dăm cu telegondola. Am mâncat ciorbă în pâine, servită de însuși primarul orașului! Pentru mine a fost ceva nou (nu pentru că m-a servit un primar, Boc mă (de)servește zi de zi).



Din telescaune am admirat frumusețea pădurii și orașului. Am cam avut emoții, pentru că s-a înnorat și a început să tune, chiar ne-a picurat un pic, dar până la urmă am avut noroc. Eu am fost o dată trăsnit, nu vreau să repet experiența...



Sus am coborât de pe telescaune și am profitat de ocazie pentru a o mai face o dată în grup (fotografia).



Seara a fost un fel de chef la care ”s-a dat” berbecuț la rotisor, berbec la care s-a învârtit încă de la orele 13.



Înainte de începerea tranșării berbecului, am transmis gazdelor o rugăminte din partea celor prezenți:

V-adresăm, poeții, vouă,
Termenii petiției:
Fuduliile-amândouă,
Să le dați Letiției.

Din fericire, frumoasa doamnă a gustat gluma. Nu și fuduliile. Pentru că berbecuțul era oiță, mi se pare. :)
A fost o seară plină de farmec, în care s-a recitat, au avut loc tot felul de dueluri. La masa vecină, enciclopedul în istorie Eugen Sfichi se întreținea cu eruditul Mihai Batog-Bujeniță, întrând în amănunte care l-ar fi făcut invidios pe și pe Iorga.

Mai redau câteva catrene adresate, în special, gazdelor:

Festival la Gura Humorului
Viitorul ne zâmbește
Sper și azi și mâine.
Gura anual servește
Mult (H)umor pe pâine...

În (H )umor
Începând chiar din ăst an
Zile vin de glorie,
Căci primarul Moldovan
Face-aici ...istorie!
Florina Dinescu Dinu

Nicolae Stancu, premiantul I, a adresat o epigramă...

Dlui primar Moldovan
După cât îmi dau eu seama,
Om ca Moldovan mai rar:
Are-n vene epigrama,
Dar și vână de primar!

Iar Vasile Vajoga a intervenit cu replica:

O voce din public, dlui primar Constantin Moldovan
Mi-a spus o muză ca o zână
Că Moldovan, ca tip cu har,
Pe lângă vâna de primar,
Mai are și o altă vână…

Cu aluzie la faptul că primarul e brunet, și la pasurile Mestecăniș și Tihuța prin care am trecut mergând acolo, i-am adresat și eu un catren:

Nu m-a zăpăcit cu firea
Drumul, greu ca-n Muntenegru,
Dar, ajuns la Mănăstirea,
Am văzut în față negru!

Replici inspirate a avut mereu Alexandru Olteanu. Iată câeva:

Pt.Ioan Toderașcu cel mai dansator dintre epigramiști:

El, Toderașcu, el a fost suspansul
Căci a dansat, o Doamne, nu vă zic
Și la final când se oprise dansul,
Din el aproape n-a rămas nimic!

Pt, primarul Moldovan,cel care s-a ocupat cu multă căldură de noi:

În satul ăsta plin de oameni calmi
Lipsit ca-n alte părți de multe drame,
Primarul lor compune epigrame...
Cu siguranță. popa scrie psalmi!

Pt. dna Letiția după ce am văzut Muzeul oului din VAMA:

Am zămislit din stropi de rouă
Legitima și unica-ntrebare:
S-o mai găsi în lumea asta mare
Așa o doamnă cu atâtea ouă?

Și tot pentru dna Letiția,la aflarea veștii că are un singur copil:

E seară, e frumos, afară plouă,
Și o privesc în față gânditor
Cum e posibil din atătea ouă,
Să nască doar un singur puișor?

Și pentru domnișoara Cătălina care nu-și arată vârsta:

Mi-e dat s-o văd acum întâia dată
Și pun și eu un semn de întrebare:
De vârsta Cătălina nu-și arată,
Cam ce secrete mai ascunde oare?

Pt Laurențiu Bădicioiu, mare fotograf, printre altele:

Privindu-l cum se tot strecoară
Să prinda-un dichisit decor,
Un gând viclean mă infioară
N-o fi cumva...informator?
(apropo de un afiș fotografiat de acesta într-o gară, pe care scria: ”Informator de serviciu: Cutare).
Și altele și altele...

Duminică dimineața am vizitat Mănăstirea Humorului. Din nefericire, nu am putut urca în turnul din care am fi putut avea o vedere panoramică asupra zonei, dar am văzut biserica mănăstirii și ne-am întreținut cu un grup de vizitatori în fața cărora am dat spectacol. În timpul slujbei, Doamne iartă-ne!



Una peste alta, a fost un festival cu totul și cu totul special! Mulțumim gazdelor și dacă vom fi invitați vom merge și altădată. Merită să participați și să câștigați, deși, dacă nu sunteți din Iași sau din Cluj de unde sunt membrii juriului, slabe șanse. Vi le puteți îmbunătăți mutându-vă în aceste orașe. Că doar n-o să vă mutați la Aninoasa! :)

După masa de prânz, ne-am deplasat la Gura Humorului, unde s-a desfășurat festivitatea de premiere.



S-au acordat:

La Epigramă:

Premiul I : Nicolae Stancu, Iași
Premiul II : Pavel Lică, București
Premiul III : Ion Moraru, Galați
Mențiuni: Aurel Cehan, Huși și Laurențiu Ghiță, București

La Poezie umoristică

Premiul I : Vasile Vajoga, Iași
Premiul II : Lucian Liviu Perța, Vișeu de Sus
Premiul III : Petru-Ioan Gârda, Cluj-Napoca
Mențiuni: Vali Slavu, Aninoasa și Vlad Cernea Jerca, Timișoara

În loc de semnătură, iată poza agonicilor.


De la stânga la dreapta: Vasile Vajoga, alias Neculai Lunca, Ioan Toderașcu, Alexandru Olteanu, Eugen Sfichi, Petru-Ioan Gârda, Laurențiu Ghiță.