George Arion este cunoscut mai mult drept autorul captivantelor romane polițiste al căror erou este Andrei Mladin, atât de îndrăgitul personaj pe numele căruia primea, în plin comunism, felicitări de Sfântul Andrei(!)
G. Arion este însă un autor complet și complex, care a publicat proză, poezie, dramaturgie, scenarii de film de televiziune, un libret de operă și, iată, în 2014, minunatul roman „Insula cărților” (ed. Crime Scene Press), ceea ce ne dezvăluie un scriitor cu multiple posibilități de creativitate. Nu în ultimul rând, G. Arion va rămâne în istoria presei românești ca un maestru al interviului, fiind și directorul Publicațiilor Flacăra.
De ce este „Insula cărților” atât de minunată încât am ținut în mod expres să scriu despre ea? În primul rând, nu este o carte polițistă, ci un roman pur și simplu. Povestea fascinează pe orice iubitor al cărților, pe orice cititor împătimit. Mai există în zilele noastre acest tip de om? Cu siguranță că mai există. Și pentru ca acesta să nu devină o specie pe cale de dispariție, și pentru ca nu cumva generațiile viitoare să nu mai știe ce gust are lectura, ce miraj produce ea și cât de mult îmbogățește, George Arion s-a gândit să facă facă acest elogiu Cărții; să rămână posterității o mărturie despre frumsețea lecturii, despre umanismul ce răzbate și iradiază în tot universul din centrul unui astfel de soare care este omul căutător cu privirea în rândurile cărții.
Ar fi păcat să povestesc cu de-amănuntul subiectul romanului, n-o voi face, voi spune doar atât: este povestea unui bibliotecar, de o bunătate ieșită din comun, un altruist, care nu trăiește, se pare, decât pentru a citi. Are însă și el un păcat: cunoaște atât de bine mii și mii de tomuri, de autori, de personaje și vieți, intrigi și idei aflate de-a lungul anilor de lectură, încât se uită pe sine. Viața sa începe să se surpe și este în pragul unei crize majore când i se întâmplă „minunea”. Nu, nu este un miracol religios, deși l-am putea considera oricum, având în vedere miza colosală și neașteptată în fața căreia este pus într-o seară, când un misterios milionar îi propune un fel de pact cu diavolul. Bibliotecarul pensionar care părea că-și ratase viața și era un învins al destinului în pofida atâtor cărți citite și a unui suflet cu calități atât de nobile, avea acum șansa de a se slava într-un fel. Va merge pe o insulă unde va trebui să aibă grijă de o imensă bibliotecă, să o pună în ordine. Cum va fi acolo – aflați dumneavoastră, abia acolo este supriza!
O să găsiți în această carte un stil foarte actual de scriere, în care autorul dialoghează cu cititorul, creând bucăți memorabile în care descrie viața dezolantă a personajului în propria casă, alături de o soție hidoasă prin incultura sa, dar în același timp, veți rămâne consternați când veți citi despre bătălia cu cărți din centrul orașului la care asistă neputincios tocmai el, iubitorul de cărți. Multă forță și poezie în acel fragment, poate cel mai frumos din întreg romanul.
Dacă se află cineva în căutarea unei liste cu autori și cărți mari ale omenirii, atunci a nimerit cartea potrivită pentru aceasta, frumusețea acestei subtile trimiteri la lectură constând în absența oricărui didacticism.