Joi 8 octombrie 2015, ora 17 va avea loc la Cercul Militar o dublă lansare de carte, ambii autori fiind membri ai Clubului Umoriștilor Constănțeni. Evenimentul, în organizarea lui Aurel Lăzăroiu, va fi moderat de Ananie Gagniuc.


Primul volum, semnat Ion Ruse, este unul de epigrame. Deși este un volum de debut, autorul nu poate fi numit un debutant în lumea epigramei. Dar mai bine să vedem ce este scris pe ultima copertă.
“Fiind un vechi navigator pe internet, în special pe site-uri literare, l-am remarcat pe Ion Ruse încă din 2008, când și-a postat primele epigrame pe agonia.ro. Progresele sale erau vizibile, precum cele ale lui Făt-Frumos care creștea într-un an cât alții în șapte. Atunci când în decembrie 2008 am convocat câțiva umoriști pentru a crea Clubul Umoriștilor Constănțeni, Ion Ruse figura în lista de membri fondatori. Și nu mi-a părut rău. Deja în 2009 era primul câștigător din CUC al unui premiu la un concurs de epigramă. Astăzi, cu diplomele CUC-ilor poți tapeta Casa Poporului.
Epigrama i-a adus lui Ion Ruse multe satisfacții - premii la concursuri, invitații la festivaluri, apariții în antologii și reviste de epigramă și umor, recitaluri în fața unui public numeros. Îi lipsea însă o carte cu numele său pe copertă. Iată că volumul de față, cu oarecare întârziere, vine să repare această nedreptate.
În epigramele lui Ion Ruse, satira și umorul se îmbină în doze turnate nu cu pipeta, ci cu pâlnia. Volumul este, mai mult decât altele, oglinda fidelă a autorului - bun povestitor, hâtru și optimist, amintindu-ne că românii se trag nu numai din Eminescu și Caragiale, ci și din Creangă. Epigramele sale te pun pe gânduri, dar mai ales îți creează o stare de bună dispoziție, încât îți rămâne zâmbetul pe buze niște ore bune după ce ai închis volumul.
Vă recomand cu căldură lectura acestor file!
Dan Norea”

Reproduc acum câteva epigrame din volum, pentru a demonstra atât varietatea domeniilor abordate, cât și diversitatea mijloacelor artistice folosite.

Cu familia în vizită la Antipa
De vizitezi muzeul riști,
Ca să te pierzi!... și am dreptate!
Noi ne-am pierdut printre turiști,
Iar soacra... printre exponate

Lege universală sau balcanică?
Adevărul nu se mai amână,
Ca uleiul iese la iveală,
Sigur revoluția română,
Pentru unii-a fost... o "învârteală"!

Muncă de echipă
Muncește domn primar de ieri
La planul urbei de la anul;
'L-ajută doi consilieri
Ce dau cu zarul sau cu banul.

Halal conducători avem
Ne-au "protejat" atât mai marii,
Cum nu-mi venea să cred mai ieri,
De au ajuns pensionarii
Să-i întrețină... pe șomeri.

Unui președinte de club
Vorbind de meci, cu mult dispreț,
Își cântă vechiul lui refren:
Vom câștiga cu orice preț,
De nu... o facem pe teren!

Ordonanța
Zice-un caporal:
Viața e frumoasă!...
Domnu-i general,
Doamna... "generoasă".

Habotnica de Ziua Îndrăgostiților
Un fapt cu totul inedit,
Pentru catolici cel puțin:
O maică s-a îndrăgostit,
Lulea... de Sfântul Valentin.

Gânduri de marinar
Va sta în casă-nchis, cu cheia -
Am informații de la sursă -
O lună-ntreagă cu femeia...
Unui amic plecat în cursă.


La festivitatea din 8 octombrie 2015, volumul va fi prezentat de domnul Ovidiu Dunăreanu, scriitor de renume, fost președinte a Filialei USR Dobrogea.




Al doilea volum lansat se numește “Facerea lumii” și e semnat de… subsemnatul (o fi pleonasm?). Deși este al cincilea volum personal, într-un fel e și el un debut, fiind până acum singurul meu volum de poezii. Asta dacă excludem volumul de epigrame și pe cel de senryu, care sunt și ele niște genuri poetice.
Poeziile mele au avut un destin ciudat. În mod cert, poezia “Facerea lumii” este cea datorită căreia am intrat în lumea literară. Scrisă prin 1973, e primul text postat pe poezie.ro în 2002, cu un succes suficient ca să mă îndemne să reiau o îndeletnicire întreruptă timp de 30 ani.
La concursurile de literatură umoristică, deși am participat la secțiuni de Epigramă, Proză scurtă, Fabulă, Parodie, am obținut cele mai multe premii la Poezie umoristică/ ironică, inclusiv premiul I în mai multe rânduri. În sfârșit, cea mai mare surpriză, deosebit de plăcută, a fost publicarea poeziei “Facerea lumii” într-un manual auxiliar de Limba română pentru clasa a IX-a, cel al Editurii Delfin. Asta m-a hotărât să îmi fac un mic inventar, în urma căruia am constatat că am material suficient pentru un volum. Al cărui titlu a devenit automat cel al poeziei “vinovate”.
Menționez că formația mea de inginer se simte nu numai în câteva poezii tematice (“Facerea lumii”, “Programator sunt, doamnă!”, “Alb și negru, zero și unu”) ci și în structurarea inginerească a volumului.
Închei prin a menționa că o bună parte din “vina” apariției acestui volum îi aparține colegului meu de facultate, Laurențiu Orășanu, căruia îi voi păstra o caldă amintire. El m-a îndemnat să postez pe poezie.ro, el mi-a publicat primul text într-o revistă literară, exemplul lui l-am avut tot timpul în fața ochilor. Mulțumesc, Calimero, mulțumesc, Ghiocel!

Citez aici fragmentul din poezia “Facerea lumii” prezent în manual.

Facerea lumii

Dumnezeu, ca să devină inginer
a urmat toate secțiile Politehnicii
simultan
și a avut la fiecare
proiecte de an.[…]

A hotărât sa-și dea proiectul de stat
la Automatică
tot cu realizare practică.
A meditat
și a născocit un obiect ciudat.

O încâlceală de fire și circuite,
bistabili și ferite
după niște scheme ale lui
combinaționale
în care a mai bagat și niște
automate secvențiale.

Și pentru că nu se descoperise încă
soft-ul de bază,
Dumnezeu a trișat
la această fază,
înlocuind-o cu o minune.

S-a aplecat, încet,
a suflat,
și astfel Adam
a înviat.

Mai departe e clar
ce s-a-ntâmplat.
Și-a luat prototipul,
l-a omologat,

l-a învățat puțin
să gândească,
și ca să treacă la producție de serie
i-a pus în vedere
să se înmulțească.

Terminând Dumnezeu Politehnica
cu medie mare
a avut, evident,
cea mai bună repartizare.
Și-a luat postu' n primire din mers
și-a plecat să creeze
un nou Univers.[...]


La festivitatea din 8 octombrie 2015, volumul va fi prezentat de doamna profesor universitar doctor Olga Duțu.