Timp de trei zile, cu ocazia "Zilelor Bucureștiului", pe Bdul Unirii (între Nerva Traian și Piața Alba Iulia) s-au desfășurat sesiuni de live painting inspirate din operele lui Mozart, dar și recitaluri ale unor tineri artiști instrumentiști. În fiecare zi, cu începere de la ora 17, timp de 260 de minute, trecătorii iubitori de muzică clasică au avut posibilitatea să ignore agitația orașului oferind sufletului câteva momente de relaxare și calm. Mă veți întreba, probabil, de ce nu am scris mai din timp despre "Mozzartissimo pe Bulevardul Artelor". Pentru că am aflat foarte târziu! Cu siguranță că, dacă ar fi fost vorba despre o paradă a curcilor bete, însoțite de cocoși puși pe gâlceavă sau o prezentare de modă cu maimuțe deocheate, interesul mediatizării ar fi fost mult mai mare. Astfel că, doar dacă aveai locuința în zonă sau erai în trecere, motivat de un interes divers puteai rămâne surprins de existența acestei manifestări culturale.
Dar, revenind la frumusețea evenimentului...Cei prezenți sau, cum spuneam, aflați intâmplător în zonă au fost martorii unor concerte de muzică clasică deosebite susținute de "Cvartetul Elite", de "Orchestra Simfonică Muntenia" - dirijor Daniel Jinga, "Cvartetul Solaris" și "Camerata Classica" - dirijor Tiberiu Soare. Duminică, 18 septembrie, în ultima zi a festivalului și în ultimele ceasuri de vreme bună, înainte de venirea ploilor, după recitalul "Cvartetului Artmusik", peste 200 de persoane, într-o atmosferă asemănătoare celei de la Ateneul Român, sobră, plină de respect și apreciere s-au bucurat de concertul extraordinar susținut de "Orchestra Simfonică București", sub bagheta dirijorului Jin Wang. Pe parcursul celor trei zile dedicate vieții și operei lui Mozart au putut fi întâlniți și ascultați soliști profesioniști ai genului: soprana Ana Cebotari, Maria Jinga (mezzo-soprană), tenorul Ionuț Popescu și Iustinian Zetea (bas). Dintre piesele interpretate în cadrul festivalului amintesc binecunoscutele arii "Una donna a quindici anni", "Smanie implacabili" din opera "Cosi fan tutte" și "Deh vieni, non tardar" și "Voi che sapete" din "Nunta lui Figaro".
Chiar dacă am fost prezent mult prea puțin decât mi-aș fi dorit este demn de apreciat efortul regizorului Alice Barb, alături de echipa sa din Casa Artelor.
Nu vreau să par cârcotaș, dar ăsta este adevărul, gol-goluț ca trupul Evei plimbându-se fără conștiință prin Grădina Edenului. Avem artiști din toate genurile de creație, cu o forță interioară extraordinară, cu o abnegație supremă neapreciată financiar la justa valoare și, ce este, poate, mult mai trist, toți aceștia nu sunt aplaudați suficient pentru ce pot ei oferi sufletului nostru pierdut în griji, printre priorități ce țin de existență, de supraviețuire. Sper că, la ediția a IV-a a acestui respiro sufletesc din marea agitație urbană să existe mai mult interes pentru promovare și mediatizare. Pentru că mulți, chiar dacă nu realizează pe moment importanța acestor manifestări, în timp le vor aprecia și dori mai des. Dependența se crează prin repetabilitate.

Gabriel Dragnea
19 sept 2016