La Alba Iulia m-am simțit bine întotdeauna. Este ceva special acolo, poate Cetatea, poate cazarea, poate Dorel (Lazăr, nu...), poate Târgul de carte, poate că prietenii vechi și noi, poate că toate acestea la un loc. În orice caz, a fost frumos.
I-am întâlnit pe frații (să fiu al naibii dacă nu!) de peste Prut: Ion Diviza, Gheorghe Bâlici, Ștefan Agache din Chișinău, Nicolae Mereacre din Ialoveni.
I-am întâlnit pe tăioșii Bunduri, Rotaru, Drăgoianu, Perța, Haivas, Nică, Ursei, pe blânzii Sașa, Larco, Gigea, Rodean, Grigore (Mirela), Mândru (Elena), Bălăceanu, pe ”periculosul” Șimonați, pe simpaticile doamne însoțitoare și pe simpaticii domni însoțitori.
Am mers împreună cu celebrul umorist polivalent Cornel Udrea, un companion de milioane, nesecat izvor de bancuri și de spirite, de la Agnita, unde am participat la un festival în memoriam Ioan Gyuri Pascu.
Cetatea Albei e un monument arhitectural și istoric de mare anvergură și nu te mai saturi s-o vizitezi, mai ales că sunt organizate acolo tot felul de evenimente.



Nu te mai saturi nici de berea, filtrată sau nu, oferită din belșug la barurile în aer aproape liber, mai ales dacă afară e cald și soare.



Așa se face că prima zi am petrecut-o mai mult prin Cetate, unde am admirat romani


și mai ales ”romanițe”



ce reconstituiau vremuri de două mii de ani apuse. La urma urmei, de ce doar ritualul medieval de schimbare a gărzii, întâmplat acolo zi de zi? În fond, dacii se bucuraseră de cucerirea romană cu mult înainte de cucerirea (austro) ungară!

Mai cu berea, mai cu palinca (de Bistrița - Câțcăuan, directorul CCS – Bistrița), mai cu vinul (dumnezeiesc!) din Moldova de dincolo și de dincoace, activitățile intelectuale din prima zi au trecut.
A, era să uit de târgul de carte, care s-a desfășurat și vineri și sâmbătă la Casa de Cultură a Sindicatelor, cu nenumărate edituri și numeroase lansări de carte. Mi-am cumpărat și eu trei cărți, sper să am unde să le pun și timp să le citesc.



Sâmbătă ne-am sculat lejer, iar după micul dejun ne-am dus ba la târgul de carte, ba prin Cetate, ba și și.
La orele 12 a avut loc festivitatea de premiere.
Înainte a avut loc lansarea cărții ziaristului Dorel Lazăr, Gânduri nepublicate, despre care au vorbit elogios excelența sa Petre Gigea Gorun și alții.

Mi-am permis și eu un catren:

Sunt gânduri mari, profunde, fine,
În multă vreme adunate
Și-aproape sigur e mai bine
Că au rămas nepublicate.

Iată premiile:
La Epigamă

I. Nichi Ursei, Rm. Vâlcea
SOARTA SCRIITORULUI

Calea-i spre dușman deschisă
Și ca-n marea comedie
La o nouă carte scrisă
Mai câștigi… o dușmănie!

II. Florin Rotaru, Buzău
Mărturisire

Deși în colectiv sunt nou,
Colega mea de la birou
Îmi poartă-atâta dușmănie
De poți jura că-mi e soție.

III. Gheorghe Bâlici, Chișinău
Dușmanul ideal
Dușmanul meu, un tip select,
Nu bea, nu-njură, nu fumează,
Nu are barem un defect…
Și asta chiar mă enervează.

La Parodie

I. Mihai Haivas, Iași
II. Flavia Armina Adam – Târgu Mureș

Iubitorii de frumos am ținut să omagiem premiul și talentul premiantei II de la Parodie, pentru a o încuraja să mai participe. N-o cunoscuserăm niciunul.



III. Elena Mândru, Iași

La Proză scurtă

I. Vasile Larco, Iași
II. Mirela Grigore, Buzău
III. Janet Nică, Craiova

La volume

I. Ionel Iacob Bencei & Nicolae Bunduri, Timișoara, respectiv, Brașov
II. Gheorghe Bălăceanu, Iași
III. Ștefan Cornel Rodean, Sibiu

Alte premii

Premiul Consiliului Județean Alba
Petre Gigea Gorun pentru o Antologie de epigrame
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Alba- Hunedoara
Claudiu Șimonați – proză scurtă”Eugen Handelsmann”, Alba Iulia
Ion Diviza, Chișinău
Premiul Casei de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia
Ștefan Agache, Chișinău
Premiul Opera Omnia
Cornel Udrea, Cluj-Napoca
Premiul Bibliotecii Județene ”Lucian Blaga”
Nicolae Mereacre, Ialoveni
Premiul Asociației Umoriștilor

Și în sfârșit, cel mai important premiu, cel al Juriului
Petru-Ioan Gârda. Am și zis:

Surpriza azi mă lasă mut,
Când văd că-n Alba, mai presus,
Și juriul însuși a avut
La premii un cuvânt de spus.



O fotografie cu publicul care a încăput în mica sală de festivități.



După masă am mers cu autocarul la Mănăștirea Râmeți, un rai pe Pământ prin frumusețea cădirii – clădirilor, a florilor, grădinii, măicuțelor, culmilor muntoase, apei Geoagiului, limpede cum e cristalul.
Ne-am rugat – unii, ne-am plimbat – toți, am aprins lumânări – majoritatea, ne-am fotografiat pre noi înșine și unii pre alții, apoi am plecat împăcați către Alba Iulia.



Cină mai mult sau mai puțin festivă, culcat, sculat și valea!
Mulțumiri gazdelor, mai ales ziaristului Dorel Lazăr, mereu jovial, mereu calm, mereu săritor.
Iar la anul dac-o fi, poate iarăși vom veni!

O poză de grup



Și tradiționala poză a agoniștilor. Mulți, da buni!



Așteptăm cu optimism ediția următoare!