Un portret teoretic și sentimental al Rodicăi Sava


Cine își mai amintește de emisiunea Muzicieni de azi, muzicieni de mâine? Aceasta avea mare audiență în rândul elevilor, studenților și profesorilor de muzică din toată țara. Eu ca meloman eram interesat mai ales când cânta fiica mea, violonista Delia Diaconescu, elevă la liceul Dinu Lipatti din Bucrești. Interpreta acompaniată la pian sau în piese solistice, transmise în direct la radio, conform unei programări făcute de Rodica Sava pentru o întreagă stagiune. De altfel, în fiecare an, începând din clasa a doua, Delia a fost prezentă în studioul radio. Când a ajuns în clasa a X-a, toamna, Rodica Sava a continuat să organizeze o nouă ediție a festivalului “Tinere talente” la Râmnicu Vâlcea. A fost invitată și Delia și a cântat cu acest prilej Concertul pentru vioară și orchestră de Haciaturian, cu acompaniament la pian, foarte dificil ca tehnică și expresivitate. Succesul la public a fost imens! Rodica Sava, în culmea entuziasmului a anunțat public: ”Delia îți acord ca premiu interpretarea aceluiași concert cu acompaniamentul Orchestrei Naționale Radio”. Bucurie mare pentru părinți, pentru Delia, pentru profesorii ei! Nu era puțin lucru să primești o asemenea șansă. Studia Delia șase-șapte ore pe zi la instrument, voia să n-o dezamăgească pe doamna Rodica, să încânte publicul, profesorii, părinții. Cu două săptămâni înainte de data fixată, Rodica Sava ne-a anunțat sec: “Conducerea Radioului, Direcția Formații Muzicale nu este de accord cu programarea pe care am făcut-o Deliei fiindcă trebuie plătite drepturile de autor pentru Haciaturian”. Am rămas perplex, interpretaseră atâția mari violniști acest concert pe scena radio, oare pentru toți se plătise drepturi de autor? Atmosfera în familie era tristă, ne întâlneam seara în bucătărie la masă și nu îndrăzneam s-o mai întreb pe Delia ce a făcut la școală, pe soție ce vești are… Mâncam în tăcere, parcă eram niște străini, nu puteam nici s-o consolez pe Delia, ce să-i spun? Fiecare căuta să nu deschidă discuția despre un subiect atât de dureros. Cam la o săptămână de la această întâmplare, Rodica Sava a sunat-o pe Delia și i-a spus: “Am obținut aprobarea să interpretezi alt concert pentru vioară și orchestră de Felix Mendelshon Bartholdy, ești în stare să-l pregătești într-o lună?” “Daaa” a răspuns Delia dintr-o suflare. În familia noastră răsărise iar soarele. Eram totuși îngrijorat, oare s-o descurca într-un timp atât de scurt, mă întrebam. Interpretarea concertului a reprezentat un triumf. Oamenii, în pauza după concert, se întrebau: “De unde a apărut această fată, unde a stat ascunsă? Precis are o vioară Stradivarius, numai cu un asemenea instrument poți să scoți astfel de sunete, să dai o astfel de interpretare”.
Ce-am vrut să subliniez prin aceste amintiri? Rodica Sava, pe lângă multe alte calități, era un om de caracter, își respecta cuvântul dat. Ar fi putut să nu-i pese, să spună: “Dacă n-a vrut conducerea Formațiilor Muzicale, eu ce era să fac?” Rodica Sava nu s-a lăsat până n-a obținut o altă planificare. Ea a fost printre puținii care au promovat-o în România, a intuit în Delia un excellent interpret tehnic și expresiv, un caracter puternic, o viitoare personalitate artistică.
Este adevărat că în massmedia, ca să reziști, trebuie să fii egocentric, să fii admirat, adulat chiar și contestat de public dar să te dedici unor scopuri înalte, nobile. Rodica Sava s-a dedicat trup și suflet educației instrumentale a tinerilor ca element complementar în școlile de muzică din România. Ea opera cu un discernământ profesional ce presupunea, nu rareori, o periculoasă doză de incertitudine. Într-o primă fază făcea o selecție a insrumentiștilor, repartizați în cadrul unei stagiuni întregi și care aveau astfel un scop extradidactic valoros pentru a-i însufleți în munca, deloc ușoară, a studiului unui instrument. Dintre aceștia, ea opera o a doua selecție pentru cei care, intuia ea, vor devein cu siguranță, personalități artistice naționale și chiar internaționale. A greșit Rodica Sava când și-a asumat programarea Deliei la o vârstă atât de tânără cu un concert dificil tehnic? Delia a câștigat mai multe premii în Italia, a cântat ca solistă concertele de Brahms și Prokofiev 1 cu Orchestra Simfonică din Verona, a susținut un recital la Radio Vatican cu transmitere în direct, a cântat în recitaluri la Viena și Dormund, a participat în calitate de concert maestru cu o orchestră internațională (italieni, sârbi, unguri, români) la un turneu în China când a cântat în 30 de concerte, și-a luat doctoratul interpretând concertele de Haciaturian, Șostakovici, Prokofiev pe care le-a analizat și teoretic, iar acum își desfășoară activitatea în calitate de concert maestru și solistă la Filarmonica din Râmnicu Vâlcea. Aș putea adăuga și alte performanțe dar vreau să subliniez încă odată că în devenirea Deliei Diaconescu, un rol important l-a avut Rodica Sava.
P.S.
Odată cu dispariția fizică a Rodicăi Sava au apărut alte priorități în programele radio. E bine sau rău când se alege praful de o inițiativă cu bătaie lungă pentru stimularea învățământului instrumental românesc? La această întrebare nu pot da răspuns decât cei înzestrați cu doze variabile de egocentrism și dăruiți cu putere de decizie în organizarea spațiilor audio-TV cu rezonanță culturrală formativă la toate nivelurile (copii, părinți, profesioniști cu varii specialități)