Pace sau apocalipsa?


Spunea cineva: ”pacea reprezintă arta compromisului iar războiul este cel mai eficient mijloc pentru distrugerea vieții și a bunurilor materiale”. Într-un razboi nimeni nu câștigă. Ba da, câștigă producătorii de arme. Culmea paradoxului, uneori chiar și progresul tehnic are de câștigat, apar noi invenții, tehnologii, astfel încât pierderile inamicului să fie maxime. Companiile de armament au nevoie de războaie ca de aer.
Nu m-a interesat fenomenul, totuși, de când fac umbră pământului, am citit informații, reale sau false, despre războaiele din Vietnam, Afganistan, Iran, Irak, Liban, Libia, Iugoslavia-Serbia, Kosovo, Ucraina. Precedentul Kosovo a fost foarte periculos, bine ar fi fost să nu se-ntâmple, din păcate a fost sprijinit de forțele numite democratice.Scopul acestora a fost transnațional și au dorit un precedent pentru a reînvia foste imperii. Nu s-au gândit că același precedent poate fi folosit de unele dictaturi, în alte părți ale globului, în situații similare. Asta spuneam, cu ani în urmă, într-o formă alegorică “Fierbe Europa”. Kosovo ca leagăn al civilizației sârbești ar fi trebuit să rămână în Serbia conformn normelor internaționale stabilite după al doilea război mondial privind modificarea frontierelor. N-a contat, s-a luat în calcul procentul albanezilor în regiune față de al sârbilor. În Dombas procentul rușilor e predominant față de alte etnii. Așa că dictatorul a decis: “alipim aceste entități la Rusia”!
Rușii și ucrainienii, frați de sânge, ca indivizi sunt la fel de răi (jafuri, teroare pe unde au trecut) sau de buni (scriitori, compozitori, artiști) excludem conducătorii. Puterea imperială a Rusiei
a trecut ca un tăvălug peste popoarele mici. După al doilea război mondial, au fost adoptate norme internaționale și acceptate granițe artificiale care ar fi putut să fie stabile dacă în noile republici, la nivel de conducere, nu s-ar fi manifestat intoleranță față de anumite etnii. Apariția unor grupuri paramilitare, cu aprobarea tacită a conducătorilor, a exacerbat situația și așa fragilă, persecuții, jafuri, omoruri, teroare!
Din dorința de pace, România a acceptat destule compromisuri. Ce caută Insula Șerpilor la Ucraina? Ce caută orașul Cernăuți la Ucraina? Ce caută Parte din Bucovina la Ucraina? Din dorința de pace România a acceptat aceste compromisuri. Cum se comportă Ucraina față de România deși românii au arătat empatie și ajutor pe toate planurile față de ucrainieni? Se tot pune întrebarea cine va învinge în loc să fie căutată pacea!
Dacă va învinge Rusia (sprijinită de China) va fi vai și amar de România. Dacă Ucraina (sprijinită de Comunitatea Europeană și de NATO) va învinge (deși nu cred că rușii se vor retrage din Dombas) tot vai și amar va fi de România! Ucraina se comportă deja, azi, ca putere imperială față de români. Ne tratează mai rău ca pe o colonie. Singura noastră șansă este să ocolim războiul, prin orice tertip, strategie, diplomație. Dacă nu vor pace, n-au decât, să se lupte între ei până se va alege praful și de unii și de alții! Kisinger a propus, pace contra teritorii, China a avansat de asemenea un plan de pace, e doar teoretic. În aceste condiții atât de complicate, dacă România ar fi atrasă în război vine apocalipsa!!!

P.S.
Deoarece nu m-a interesat, nu cunosc detaliile privind denuclearizarea Ucrainei și nici condițiile impuse prin tratatul de la Minsk. Ce se întâmplă azi în Ucraina este o tragedie, Putin este un criminal dar conducerea Ucrainei, chiar n-are nicio vină?