agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-04 | | Totul a pornit de Aici*** Ca să puteți intra cu adevărat în atmosfera de pe Rarău, trebuie să porniți de la început *** PROLOG Pe bulevardul Agonia, Unde poeții-și plimbă clona, Ar fi deplină armonia De s-ar ivi și Belladona. Sunt două luni, aproape trei, De când am „zguduit” Rarăul Și de atunci numele ei L-a înghițit bezmetic hăul. La Giurgiu Peia ca un cuc Nu mai dă glas de-o toamnă-ncoace Și doar Mariei Prochipiuc Vedem că gura nu-i mai tace. Felicia, Luminița, Grig, Vasile, Gigi, toți ceilalți – Parcă i-a prins al toamnei frig Sub gheara munților înalți. Ieșiți cu toți’, prieteni dragi, La rendez-vous pe Agonie, Prin frunze galbene de fagi Să fluierăm a poezie… …Până vine Atropa Belladona cu celelalte texte, le prezentăm pe cele descifrate de Maria Prochipiuc (Decembrie) de pe caseta video: Concursul „Pietrele Doamnei”: Ion DIVIZA: Cântecul Evei pe Rarău: Dimineața pe ra-rouă Eu mi-am pus o frunză nouă, De frumoasă ce eram I-a picat frunza lu’ Adam! *** Strigătură Piatra care o vreau eu E ascunsa-n decolteu. *** Alertat de-apropierea toamnei, De-aventuri fiind mereu hapsân, M-au înnebunit Pietrele Doamnei De când i le-am bâjbâit în sân. *** Doamna cea cu ochi duioși Lăudată-i de cumetre C-a avut ea sânii pietroși Dar și-acum are… pietre. *** Nu le-admiră domnul Petre, Știu de ce e rezervat : Dânsul are niște pietre Dar le-ascunde la ficat. *** Nu-i nici ea cu stea în frunte, Judecata văd c-o lasă, Și-a adus pe vârf de munte Toate pietrele din casă. *** Vreau acasă - am nevoie, Ape curg potop din cer, Dați corabia lui Noe Sau măcar elicopter ! Ioan PEIA: Am urcat din hău în hău Sus pe vârful blestemat, Unii spun c-ar fi Rarău Dar eu cred că-i Ararat. *** Azi senină-i dimineața, M-am calmat oleacă zău : În fond, totu-i ca și viața… Din Rarău în tot mai rău ! *** Privesc steiul cu roci rare Și nu-mi par a fi-n exces : Tot mai mari sunt alea care Din rinchi coboara-n șes. *** Nu le-am cunoscut povestea, Dar cum sunt așa semețe, Cred că pietrele acestea Le-avea doamna-n tinerețe. *** Dragi munteni de pe coline, Faceți un pustiu de bine Și pân-a nu ne răci Agoniți-ne de-aci ! *** Rezemat de «Ford »-ul său O-ndemna fierbinte el: Hai mândruțo pe Rarău Să ne sinistrăm nițel ! *** Urc încet, încet, încet Vârful cel cu coame goale, Dar vă spun un gând secret : Mult mai bine stam sub poale ! *** Atropa BLLADONA: Când te-ascult seară de seară Zău mă trece un fior: Știu că ceață ne-nconjoară Dar s-a pus și-n mintea lor? Lui Ionică Peia: Cică a citit femeia Că-i trecut din pat în pat, Dar și eu pe domnul Peia Vă spun clar că l-am fumat. Răspuns Ionica Peia: Adevăr adevărat , Toate acestea-au fost, e drept. Tu pretinzi că m-ai fumat? Da, dar eu te-am tras în piept ! Lui Ion Diviza: ( apropo de Pietrele Doamnei) Pietrele așa-l momiră Că e tare greu să scapi, De aceea nu mă miră C-a ajuns tare de cap. Răspuns Ion Diviza: Am și eu un handicap, Dar spunea un cineva: Mai bine tare de cap Decât moale de-alt…ceva ! Belladona: Pe Rarău Ion lăsase Multe amăgiri amare Și coboară cum urcase Tot cu coadă-ntre picioare. Pentru ambii Ioni: Ioneii-s ambii triști Chiar de-s buni epigramiști, Doar că trebuie s-o spun ….nu sunt buni. Răspuns Ion Diviza: Belladona cea de soi Vrea să lupte azi cu doi, Otrăvită cum o știm Chiar ne bagă-n țintirim ! Și Ioan Peia: Va să-asiste tot cătunul La o pățanie nouă: Tu din ioni făcuși doar unul, Noi te divizăm în două ! *** Grigore DIVIZA: Prometeu pe Rarău Chit că-l plictisise rokul După ce bău o halbă; Prometeu furat-a focul Și-a fumat și el o iarbă. Rostul cel fără de rost O fi vreun rost sau vreun folos De viață să tot fii setos, Dar dacă ai un pic noroc Din viața ta îți faci un joc. Inscripții: …pe diploma lui Vasile Breabăn (Pentru organizarea, împreună cu Maria Prochipiuc, a Taberei „Poesis”, pentru găzduire ideală și, firește, pentru creație poetică): Domn’ Vasile ca un zmău După ce-a mâncat bureți, Când îl cauți pe Rarău Îl găsești printre poeți. … pe diploma lui Ioan Peia (Pentru măiestrie interpretativă): Pe Rarău în vârf de munte Trubadurul de elită A primit o stea în frunte C-a făcut amigdalită. … pe diploma lui Ion Diviza (Pentru interpretare artistică): Domnule Diviza Trecând pe la vamă Ați plătit acciza Pentru epigramă? …(Pentru ingeniozitate) Văzând că nu e de-al lui nas Să urce piscul în Parnas, A hotărât că nu e rău Să urce măcar pe Rarău. … pe diploma Atropei Belladona (Premiul Muza ciobanilor): Muza cea fără pereche Ieri era o mătrăgună, Un cioban mușcat de streche A cules-o-n văgună. … pe diploma lui Grigore Diviza (pentru debut in epigrama): Își mențin prietenia, Reciproc purtându-și stima: Dânsa-i dă cu poezia, Dânsu-i potrivește rima. Concluzia epigramatică a lui Vasile Breabăn: Făcusem parte dintre cei care credeau că epigrama ar fi banala poeziei clonă; azi noapte însă m-am edificat că epigrama e-un produs sintetizat direct din belladonă! *** Maria PROCHIPIUC (Decembrie) Visul stâncii în amurg la miezul vremii ca un suvenir un fulger enorm cutremură munții cerul își face culcuș în palmele mele se umplu verde de roua dimineții pământ strecoară ploaia într-o sălbatecă mânie seninul zilei pășește învăluit în umbra unui nor verdele izvoarelor ascunde taina graiul pădurii e greu de învățat când inima nu-ți încolțește frunze nu e nici o mișcare în lumea celor vii pelerinaj de umbre pe dealuri pe văi noaptea nu are locuri de tăcere poate va fi o tainică-ntâlnire doar umbra unui sentiment domnește peste simțuri buza întunecată parcă îmi șoptește… serpentinele descântă noaptea la taifas Doamnele au îngropat sub Pietre fulgerul EPILOG Notă: Când coboram din vârful Rarăului, am poposit din nou la cabana unde lăsasem mașinile. Stăpânul ne-a prezentat locația, povestindu-ne despre o stafie, uneori violentă, care își face apariția în una din camere. A văzut-o și el de mai multe ori… *** Stafiei de la Cabana din vale Cea de-apare-n miez de noapte Și-și dezlănțuie furia Nu o fi cumva, păcate, Clonă de pe Agonia?! Dacă doriți să vă împărtășiți din bucurile noastre o puteți face doar cu un clik AICI!: |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate