Recent a ieșit de sub tipar, la Editura Nagard, în condiții grafice deosebite, cel de-al șaptelea volum semnat de profesorul emerit Nicolae Ghinea. Absolvent al Universității din Timișoara, Nicolae Ghinea a fost ani la rândul președintele Societății de Științe Filologice din Lugoj și are la activ peste două decenii la conducerea Școlii nr. 6 - “Anișoara Odeanu” din municipiu.
Cele șase cărți publicate anterior au apărut între anii 1998-2004: “Calendar de suflet” (volumele I-IV) – evocări, “Eugen Gangan – 50 de ani sub luminile rampei” – o biografie împletită cu istoria teatrului bănățean, la care se adaugă “Stilistica în școală”, lucrare didactică, de specialitate.
Autorul se înfățișează de acestă dată în fața publicului cu “Mărinaș”, roman autobiografic de largă respirație, un adevărat document al zbuciumaților ani ’50, “obsedantul” deceniu privit dintr-o perspectivă inedită, care evită cu obstinație clișeele. Tonul, pe alocuri dulce-amar, pe alocuri ironic sau grav, îl însoțește în permanență pe cititor de-a lungul celor 320 de pagini, invitându-l să retrăiască sau să reconstruiască mental o experiență de viață cu multe aspecte incredibile pentru generațiile mileniului III. Deși Nicolae Ghinea este un prozator cu carnație clasică, în cazul de față avem de-a face cu o autobiografie care se sustrage cu inteligență tiparelor convenționale. Faptele de viață sunt evocate din varii perspective, autorul intrând cu nonșalanță în pielea personajelor sale, pe care le “simte”, le devine pe rând avocat, le recreează. Chiar dacă avem de-a face cu un volum de o întindere remarcabilă, mai puțin obișnuită în vremurile de azi, cartea “prinde” și se citește cu ușurință. Autorul uzează de o varietate de stiluri, alternează limbajul cult cu regionalismele, dialogul (inclusiv cel interior) are autenticitate, umor și savoare, uneori lăsând impresia unui puzzle prin desele ruperi de ritm. Atenție însă, nu avem de-a face cu un “joc” gratuit, căci Nicolae Ghinea este un om al literelor în adevăratul sens al cuvântului, un maestru al construcției narațiunii. Debutul său relativ târziu cu saga de familie inaugurată prin volumul “Mărinaș” nu este nicidecum marcat de vreo șovăială a începutului, ci denotă siguranță și stăpânire deplină a uneltelor scriitorului. Anii îndelungi petrecuți la catedră și în sânul bibliotecilor, cultura literară solidă și-au spus aici pe deplin cuvântul.
“Acela care adună cât mai multe amintiri de felul acesta pentru toată viața poate fi sigur că, la un moment dat, va găsi și scăparea în ele” – spunea Dostoievski, iar Nicolae Ghinea i-a urmat fidel îndemnul. Jurnalul pe care îl ține cu un soi de îndârjire de câteva decenii s-a transformat, în sfârșit, într-o evocare emoționantă, dură și credibilă, punctată cu episoade de un tragism redat cu acuratețe cinematografică.
La marele proces moral al anilor în care România a purtat un război cu ea însăși, Mărinaș – personajul central al cărții – va fi citat cu siguranță ca un martor obiectiv și de încredere.