„S-ar putea crede că evenimentele au loc și alunecă atunci automat în ziar; din adevăr în presă, din realitate în reproducere. Asta nu este corect. Fiindcă reproducerea adevărului este nemărginit mai importantă decât întâmplarea însăși, așa că adevărul se străduiește de mult să-și producă o presă care arată așa cum și-o dorește el. Serviciul de știri este cel mai complicat țesut de minciuni, care a fost inventat vreodată.” . . .Asta nu este rezultatul unei analize recente, ci o spicuire dintr-un articol, apărut la 13 octombrie 1921 în ziarul german WELTBÜHNE și dezgropat acum de ziarul berlinez TAGESZEITUNG. Materialul este semnat cu Ignatz Wrobel, care nu este altul decât renumitul prozator german Kurt Tucholsky.

Jurnalistul și autorul Jürgen Bertram a scris de curând cartea „Mattscheibe” (Sticlă mată - Televizor) în care deplânge moartea culturii de televiziune. Într-un interviu televizat a spus pe postul 3SAT printre altele: „Trebuie să ne apropiem de o cultură a încetinelii. – Primul țel trebuie să devină iarăși informația și explicația. – Ce se vede astăzi la televizor este de multe ori foarte departe de realitate. – Organele de control ale posturilor de televiziune trebuie să rămână scutite de prezența politicienilor. – Am scris această carte pentru cititori critici.” . . .Oare câți telespectatori critici mai există în era culturii de Big Brother?

Abia a pornit anul la drum și literații s-au apucat de lucru. Prima acțiune literară din Germania a avut loc sub denumirea „Irseer Pegasus”. 24 de autori au citit din manuscrisele lor – adică din lucrări nepublicate – și „s-au criticat reciproc”, cum scria un ziar. Þelul acestei întâlniri literare a fost „schimbul spiritual și discuția literară între autori.” Organizatorii au avut de ales din 80 de solicitanți.

John Cage (1912-1992) a compus în anul 1987 o piesă pentru orgă și a indicat să se cânte „as slow as possible”, adică cât se poate de încet. Un grup de savanți de muzică a ajuns la concluzia că piesa lui Cage poate să fie interpretată până la infinit. Cum infinitul rămâne însă și pentru muzicieni o mărime greu de imaginat, s-a hotărât să se stabilească totuși o dată pentru răsunarea ultimului acord al partiturii. Experții de muzică s-au decis pentru anul 2639. Piesa a început la data de 5 septembrie 2001 cu o... pauză care a durat până la 5 februarie 2003. Atunci au răsunat sol-diez, si și sol-diez-octava, urmate la 5 iulie 2004 de mi și mi-octava. Din 5 iulie 2005 a răsunat în biserica din Halberstadt, un orășel din Saxonia-Anhaltină/Germania – unde a fost construită cu 639 de ani înaintea schimbării mileniului prima orgă și care va găzdui acest experiment – acordul mi-major. Acest acord a fost joia trecută (5 ianuarie 2006) înlocuit cu alte trei tonuri: la, do și fa-diez...Și... așa... va... răsuna... mai... departe... . . . Culmea culmilor! Chiar nemții să fi descoperit secretul încetinelii?

Stare de război în Germania! Cel puțin 220.000 de persoane vor fi verificate de diferite organe de securitate ale statului. Angajații serviciilor de siguranță vor încerca să descopere eventuale legături cu grupe de criminali sau de teroriști. Poliția și armata se vor afla în stare de alarmă. Avioane Awacs (Airborne Early Warning And Control System) vor supraveghea spațiul aerian. Wolfgang Schäuble (CDU), ministrul de interne, și Franz Josef Jung (CDU), ministrul de apărare, discută la ora actuală acest scenariu. . . .Vorbesc aici de campionatul mondial de fotbal din vara acestui an și consemnez o nouă victorie a lui Bin Laden asupra lumii civilizate.