Motto: “Confesiunile pot fi mai senzuale decât un act sexual. Ele îl atrag cu forța pe cel căruia i te destăinui în intimitatea ta” Nora Iuga

Iubesc Bucureștiul. Pentru anticariatele lui, pentru chioșcul de la Muzeul Literaturii, pentru mansarda de la Cărturești, pentru Librăria din fundul curții, pentru târgurile de carte, pentru cenaclurile literare, pentru internetul ăsta prin cablu care mă ține conectată la mai toate evenimentele culturale bine mediatizate. Iubesc Bucureștiul pentru limba română și pentru prietenii pe care mi i-a dat. Cu ăștia din urmă îmi place să ma întâlnesc pe la lansări de carte și, stând undeva într-un colț, să ascult și să discut despre scris, scriitori și scriitură.

Miercuri, 1 februarie, îmi venea să mă rup, cel puțin, în două. La ora 17.00 eram tentată să ajung în Rotonda Muzeului Literaturii la lansarea volumului de versuri "Trimitor la vise", semnat de Adam Puslojic. Printre invitați se numărau Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Eugen Simion, Adrian Păunescu. Numai mi-l închipuiam pe Mircea Dinescu într-un schimb de replici cu Adrian Păunescu și îmi venea să zbor într-acolo. Fără glumă însă, îmi doream să îl ascult pe sârbul Puslojic, cel care a făcut din prietenia cu Nichita un mit, și el, Puslojic, un poet-spectacol.

Pe de altă parte, la 18.00, la Cărturești, Nora Iuga propunea un al doilea erotism, un manifest confesiune literară și o lansare în mansardă a Fetiței cu o mie de riduri. Am descoperit-o destul de târziu pe Nora Iuga, citind-o în colecția Ediții Definitive de la Vinea cu "Inima ca un pumn de boxeur". Apoi i-am devorat proza. Romanul "Sexagenara și tânărul", reeditat, în 2004, la Polirom. Și, în sfârșit, "Fetița cu o mie de riduri", de la Cartea Romanească, citită în autobuzul 335, în drum spre Gaudeamus. Dacă îmi doresc o biografie literară, îmi doresc una similară cu a Norei Iuga, o poetă în ascensiune, văzută mereu în compania tinerilor colegi, excentrică, deschisă experimentului, seducătoare în poezie, proză și, de ce nu, în viață.

Ei, cam astea mi-au fost motivațiile. Așa că am zis să stau o ora la Puslojic, după, cu picioarele în mâini, spre Cărturești...

Rotonda Muzeului Literaturii
Lume multă. Toate locurile ocupate. Puslojic, în centru, agitat, dar stăpân pe situație. Zicea că se simte la București ca la el acasă, uneori chiar mai bine, iar în seara aceasta are un singur rol-să citească din carte. A citit nu numai din carte. A citit și din el.
Nici urmă de Manolescu și Păunescu. Prezenți, însă, Dinescu, Eugen Simion, Alexandru Condeescu. Toți în prezidium. În sală-odrujenia sârbsko-rumânska și oficialități, cum ar fi Ambasadorul Serbiei și Muntenegrului, care i-a înmânat Gospodinu Eujenu Simionu o medalie și două diplome.



După cuvântarea lui Eugen Simion, figură mult mai puțin pitorească decât colegul nostru Florian Silișteanu, zis și Sile, care avea pe-acolo o grămadă de responsabilități, grație prieteniei dumnealui cu poetul Adam Puslojic. Oricum, Puslojic i-a mărturisit lui Simion: “Domnule coleg, sunt destul de mulțumit cum m-ați lăudat”

Mircea Dinescu a primit în dar un burlui, iar Eugen Simion-o bufniță de lut. Dinescu s-a declarat satisfăcut. Cum bufnița semăna cu Nicolae Dragoș, nu și-o dorea. A mai zis că Puslojic poate transforma orice parastas cultural în botez sau nuntă și și-a amintit cum mai nu s-a sinucis din cauza lui Puslojic un critic literar.

S-a vorbit mult despre Nichita. Adam Puslojic a citit din carte…Ceasul era un pic trecut de 18.00 așa că mi-am făcut loc spre ieșire și am dat nas în nas cu Marin Mincu și Ștefania Plopeanu. Cică veniseră pentru Euridice.

Repejor, repejor... În mansardă, la Cărturești. Am întârziat un pic. Criticul și poetul Octavian Soviany vorbea despre Nora Iuga evidențiind patru repere din creația poetei...


Va urma