Fostul președinte federal (Altbundeskanzler) al Germaniei a fost înmormântat marți, 7 februarie 2006. Johannes Rau (1931-2006) a fost un politician de o sobrietete remarcabilă. Cuvântările sale de la Berlin vor rămâne în memoria oamenilor tocmai prin insistența vocii sale. A fost perceput în timpul exercitării serviciului de președinte federal mai mult ca un îndrumător decât un păzitor al legii cu degetul mereu ridicat. Johannes Rau fusese ales la 23 mai 1999 de adunarea federală (Bundesversammlung) în funcția de președinte federal, funcție pe care a avut-o până la 29 iunie 2004. . . Președintele Austriei, Heinz Fischer, a spus cu ocazia înmormântării de stat (Staatsbegräbnis): „Johannes Rau a fost un om al păcii: atât în interior cât și în legăturile internaționale; în mod deosebit a păcii dintre religii și comunități religioase. Ar fi fost șocat, dacă ar mai fi văzut ce s-a iscat în ultimele zile dintr-o acțiune jurnalistică nesensibilă și din reacțiile care au urmat. Ar fi pledat cu siguranță pentru o respectare a drepturilor fundamentale, a respectului față de simțăminte religioase, pentru toleranță și dialog, dar s-ar fi pronunțat și decis împotriva violenței.“


La Köln a fost instalată o clapă de artă. În unele orașe germane există de mult așa numitele „Babyklappen“, adică clape de bebeluși. Acestea sunt instalate de obicei în zidurile mănăstirilor și au rolul de a-i primi pe copiii nou născuți ai mamelor care din diverse motive renunță la propriul copil, în modul cel mai anonim, se înțelege de la sine. În același mod anonim pot acum hoți de tablouri – sau orice cetățean care este în posesia unui tablou sau a altui obiect de artă valoros, de a cărei proveniență sinceră se îndoiește - să redea circuitului de artă în modul cel mai discret obiectele care le împovărează conștiința. Această „Kunstklappe“, o inovație a doi artiști vieneji, este instalată într-un zid al unei galerii de artă. . . . . . Iată cum omul încearcă prin aceleași metode să scape pe de o parte de o povară sufletească, greu de imaginat de un om cu o viață civilă ordonată (renunțarea la propriul copil), și pe de altă parte de rezultatele propriilor pungășii. M-ași bucura să pot auzi într-o bună zi că „Kunstklapurile“ ar fi mult mai des frecventate decât „Babyklapurile“.

Scriitorul berlinez Alban Nikolai Herbst a scos pe site-ul de licitație eBay un rol de roman la licitație. Anunțul pe site avea titlul „Deveniți dumneavoastră înșivă o figură de roman!“. Textul de licitație conținea și o precizare privint importanța de care se va bucura persoana câștigătoare în viitorul roman. Și aici prețul avea să decidă asupra soartei personajului. La un preț de mezat peste 1000 € câștigătorul urma să devină o „figură importantă a cărții“, pe când persoana care ar birui la licitație cu o sumă mai mică ar trebui să se mulțumească cu „o figură secundară, creată cu multă dragoste“. 36 de oferte au fost depuse. A câștigat... un coleg de breaslă din Viena, scriitorul E. A. Richter. . . . . . Să vedem, cât de fericit va fi cu un rol „secundar“ în opera unui concurent, pentru care mai trebuie să și plătească 645 €.

„Berlinale“!! Atmosferă de festival cinematografic în capitala germană. 400 de filme din 56 de țări pot fi vizionate în perioada 9 – 19 februarie 2006. Arta cinematografică românească este reprezentată de trei filme. 1.) „Legături bolnăvicioase“, durata: 85 min., regie: Tudor Giurgiu, actori: Maria Popisatsu, Ioana Barbu, Tudor Chirilă, Mircea Diaconu, Cătălina Murgea; program de prezentare: ziua 13.02 - ora 22.30 cinematograful Colosseum 1 / 15.02 – 22.30 CinemaxX 7 / 16.02 – 15.30 Cine Star 3 / 19.02. – 18.00 Cine Star 3...2.) „Visul lui Liviu“, 39 min., regie: Corneliu Porumboiu, cu Dragoș Bucur, Luiza Cocora, Gheorghe Visu, Constantin Dița, Adrian Vancica; prezentare: 14.02 – 21.30 Delphi Filmpalast / 15.02 – 15.00 Arsenal 1 / 16.02 – 16.30 Cine Star 8...3.) „Tertium non datur“, 39 min., regie: Lucian Pintilie, cu Victor Rebengiuc, Sorin Leoveanu, Tudor Istodor, Cornel Scripcaru, Bogdan Stanoevici. (Cele două filme de scurt metraj vor fi prezentate împreună). . . . . . Anul trecut au fost consumate la Berlinale printre altele și 7200 de sticle de șampanie. Asta-i viața de artist: noaptea vesel, ziua trist...

Jurnalistul și scriitorul Richard Wagner, originar din Banat, întreabă în BERLINER ZEITUNG: „Când își cere scuze un domnitor islamic?“ Guvernul danez și-a cerut scuzele de riguare pentru caricaturile despre Mohamed, apărute în ziarul „Jyllands Posten“. Asta nu este sarcina unui guvern, constată Wagner. El pledează pentru libertatea presei și ajunge la concluzia că „elitele islamice atacă fundamentele societății urbane în scopul manipulării propriilor popoare. De fapt este vorba de secularizare, democrație și libertate individuală, de drepturi omenești și cetățenești, de egalitatea între femei și bărbați.“ . . . . . . Cine crede în Dumnezeu sau Allah, s-o facă. Cine crede însă că credința sa nu suportă nici un sâmbure de umor și chiar de sarcasm își transformă deja existența pământească în suferințe demonice, fără nici o șansă de a savura din clipele de fericire ale unei vieți în spiritul religiilor adevărate. Mă gândesc acum la multe bancuri despre religia catolică, pe care le-am auzit chiar de la preoți, și nu rostite clandestin, ci din înălțimea amvonurilor.