György Kurtág, unul din cei mai mari compozitori ai timpului nostru a împlinit la 19 februarie vârsta de 80 de ani. Volker Hagedorn de la săptămânalul DIE ZEIT i-a dedicat cu această ocazie un articol în stil de reportaj, realizat la Budapesta, unde sărbătoritul și-a petrecut ziua de naștere. Iată un scurt fragment: „Pentru a fi primit la Academia de muzică, Kurtág, la vârsta de 19 ani, a trecut clandestin granița dintre România și Ungaria. Pe când două treimi din Budapesta erau ruine Academia rămăsese nevătămată. Pe acoperișul ei flutura un steag negru fiindcă chiar atunci murise la New York Béla Bartók – bărbatul la care Kurtág vroia să studieze. Șocat a fost și un alt tânăr care aștepta examenele. Se chema György Ligeti. . . . . . Pentru cei care sunt mai puțin familiarizați cu muzica clasică: Bartók s-a născut la Sânicolau Mare, iar Ligeti la Târnăveni și Kurtág la Lugoj.

La Ingolstadt a început ieri cea de a treisprezecea ediție a zilelor literare. Anul acesta orașul de pe Dunăre sărbătorește implinirea a 1200 de ani de la prima atestare documentară. Cel mai cunoscut om de litere care a trăit în acest oraș a fost scriitoarea Marieluise Fleißer (1901-1974). Începând din anul 1981 orașul Ingolstadt decernează Premiul-de-Literatură-Fleißer. Cu ocazia aniversării, anul acesta au fost invitați să citească toți cei opt purtători ai premiului: Uwe Dick (64), Harald Grill (54), Gert Heidenreich (62), Thomas Hürlimann (50), Petra Morsbach (50), Herta Müller (53), Robert Schneider (45) și Kerstin Specht (50). . . . . . Iată un prilej de a participa la o citire cu o consăteancă nu prea agreată de șvabii bănățeni din Germania. Vorbesc de Herta Müller, una din cele mai mari scriitoare contemporane de limbă germană, cel puțin după aprecierea criticii literare și după numărul premiilor primite.

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG a informat săptămâna aceasta despre o întrunire a asociației „Opa“ la Londra. Acest „Opa“ nu are nimic comun cu un bunic german, ci este pur și simplu prescurtarea pentru numele organizației „Online Publishers Association“. Membrii asociației pledează pentru un soi de jurnalism de amator. Conceptele lor par a fi mai eficiente decât cele ale ziarelor și chiar decât cele ale televiziunii. Ce importanță s-a acordat acestei întruniri ne arată lista participanților la o discuție cu public: Tom Gloser – șeful agenției de știri REUTERS, Steve Hayden – șeful adjunct al agenției de publicitate OGILVY WORLDWIDE, Jeff Jarvis – șeful blogului BUZZMACHINE.COM, Mike Oreskes – redactor la INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE ș. a.. Site-ul corean OHMYNEWS.COM se bazează pe știrile trimise de 40.000 de „Citizen Reporters“ din țară și de 600 din restul lumii. 50 de reporteri angajați titrează această avalanșă de informații. Și cum se finanțează aceste site-uri? Din publicitate, informează ziarul german. . . . . . Și noi, cei de pe POEZIE.RO suntem un fel de „Citizen Reporters“. Unii sunt mai mult, sunt scriitori și poeți amatori.

Filozoful Jürgen Habermas (*1929) a primit zilele acestea Premiul-Bruno-Kreisky, decernat de Institutul-Karl-Renner din Viena. Cuvântarea sa de mulțumire poartă titlul „O sagacitate avangardistă pentru relevanțe – Lucrurile care îl disting pe un intelectual“. Prima remarcă: un discurs pe înțelesul tuturor, chiar dacă titlul indică altceva. Remarca a doua: un capitol al manuscrisului se ocupă cu „Internetul subversiv“. Iată un scurt pasaj: „Augmentarea binevenită a egalitarismului, pe care ne-o oferă Internetul, se plătește cu decentralizarea acceselor la textele neredactate. În acest mediu contribuțiile intelectualilor pierd puterea de a crea un focus.“ . . . . . Iată explicația scepticismului cu care unii „intelctuali“ întâmpină site-uri culturale create de ingineri, învățători, preoți, funcționari publici, ziariști, studenți, elevi, muncitori, artiști plastici și alți „neintelectuali“.

Gripa aviară își găsise locul în ziarele germane pe paginea a patra când a izbucnit în China, a avansat pe paginea a doua când a ajuns în Delta Dunării, și-a cucerit locul de știre principală pe prima pagină după ce a cucerit insula Rügen, a intrat în paginile regionale după ce și-a făcut apariția în primele landuri germane și ocupă acum un loc de frunte în multe pagini locale. . . . . . Bănuiesc că de curând va dispare.

foto: filipe frade