S-au adunat oamenii vii la Craiova, Solomon primarul era acasă ; ce casă mare mai este și Craiova asta, ce casă mare mai este și lumea asta literară. Musafiri - peste două sute. Musafiri din Cernăuți, din Serbia, din Chișinău, din lumea luminată. A lipsit neiculia Tudor Gheorghe, a lipsit Băsescu, Zilele lui Marin Sorescu sunt numărate. Iată ce înseamnă nemurirea : să numeri zilele și ele, zilele, să fie mai multe decât oamenii. Am mers la Bulzești, am văzut Iona în pielea lui Virgil Ogășanu, am văzut un prim om al lumii, l-am văzut pe Adam Puslojic rostind numărătoarea, pe Eugen Simion l-am văzut ținând în hățuri oiștea pegasului. Craiova lui Marin Sorescu e metropolă, Bulzeștiul lui Sorescu e univers. Când mergi spre Sorescu dai binețe cerului. Zici simplu și, răspicat, Bună ziua, mă cerule, ia lasă-ne, că, muică, merem până aci, la nea Marin, să vedem de este acasă. Și pe Marin îl găsești mereu acasă. Zilele lui Marin Sorescu din 2006 au fost o victorie. S-au dat premii, s-au spus poeme, s-s mâncat, s-a beut... Mihai Cimpoi academicianul, omulețul din Cernăuți Vasile Tărâțeanu, Mircea Micu, Grigore Vieru, Radomir Andric, Adrian Păunescu, Mariana Dan, și mulți minunați au căutat și găsit frăția lumii. Așa am găsit să potrivim și noi în Argeș cel cultural și național lumina lui Sorescu.