Acest articol a apărut pe 3 iulie 2007 în ziarul ZIUA, la rubrica de cultura.


Răzvan Þupa, redactorul șef al revistei Cuvântul, a refuzat pe 26 iunie 2007 să publice articolul care urmează, sub pretextul că este “metaforic”. Așa cum veți putea constata, acest text denunță în mod ironic faptul că Răzvan Þupa a ajustat Premiile Cuvântul - liceeni după bunul lui plac. Îl invităm să consulte DEX-ul pentru a afla definiția metaforei.



Să-l întrebăm pe Răzvan Þupa
de ce a cenzurat unul dintre Premiile Cuvântul - liceeni!


Pe 28 mai m-am dus pe la BOOKFEST, vroiam să asist la decernarea Premiilor Cuvântul - liceeni! Nu fusesem invitată; doar eu le inițiasem. Noroc că redactorul șef al revistei, Răzvan Þupa, îl invitase totuși pe tatăl meu; așa am aflat și eu. Pâna la urmă, m-am lamurit că unii dintre autorii ale căror cărți participaseră la concurs nu fuseseră invitați nici ei. Probabil pentru că nu câștigaseră nici un premiu și cineva se gândise la binele lor: să nu se întristeze oamenii prea tare…
Dar să nu ne împotmolim în detalii. Ajung, deci, la târg, asist la prezentarea concursului (lamentabilă!) și, când vine momentul culminant, cel al anunțării laureaților, constat cu stupoare, ca toată lumea de altfel, că premiile acordate de revista Cuvântul (organizatorul lor) se «împuținaseră» subit. Din două, unul de proză și unul de poezie, mai rămăsese doar unul! Ca să vezi! Așa mi-a venit ideea să-l întreb pe Răzvan Þupa de ce a cenzurat unul dintre premiile liceenilor. Nu m-am gândit la el întâmplator și nici pentru că m-ar chinui vreun reflex revanșard după scandalul provocat de apariția antologiei Zoom - 2007, ci dintr-un motiv mult mai simplu… Eu am suferit trei operații chirurgicale la sfârsitul lunii martie, după terminarea Târgului de carte de la Paris, și nu m-am mai putut ocupa în nici un fel de aceste premii. De altfel, sunt doar inițiatoarea, nu și organizatoarea lor. Tatăl meu, consilierul editorial al revistei, deși a programat toate întâlnirile dintre autori și liceeni, nu a participat la ele, pentru că, în ultima lună și jumatate, a fost, la rândul lui, în conflict cu Răzvan Þupa, tot din cauza antologiei sus menționate. Și-a spus, vă dați seama, că treaba va degenera. În aceste condiții, s-a pus problema angajării Iuliei Balcanas, dar ea n-a vrut să se ocupe de premii, pentru că era prea mult de muncă. Avea și ea dreptate. Lui Teodor Dună, ca redactor, îi reveneau alte sarcini. Și-atunci, secretarul general de redacție, Cosmin Perța, s-a trezit cu premiile pe cap. Însă el s-a ocupat numai de întâlnirile cu liceenii. A mai rămas, prin urmare, doar Răzvan Þupa, redactorul șef, pentru a lua diverse decizii.
Vine, în sfârsit, momentul centralizarii punctelor acordate de cei 100 de liceeni, al calculării mediilor, tensiune, chestii… Și, într-adevăr, surpriză mare, nu glumă! Premiile sunt câștigate de o singură persoană… Arta împăcării pluralului cu singularul! Deși în toate cele zece licee existau, încă de la bun început, câte două jurii - un juriu special pentru poezie și un juriu special pentru proză - amestecăm poezia cu proza, merele cu perele, capra cu varza etc. etc. etc. Ignorăm, deci, faptul că au fost două tipuri de jurii și acordăm, la grămadă, doar un premiu, unul pentru proză. Adică citiți voi prin licee, că tot nu se ține cont de voturile voastre! Sau, în orice caz, nu de voturile celor zece jurii de poezie…
Să trecem la întrebări (oarecum) retorice acum. De ce a fost acordat un singur premiu? Răzvan Þupa le-a explicat celor din redacție că are un singur trofeu și o singura excursie pentru premii. Tatălui meu i-a spus că are două trofee, dar nu și bani pentru încă o excursie și că, în orice caz, patronii nici măcar 150.000 de lei vechi n-au vrut să-i dea și lui acolo ca să pună o amarâtă de plăcuță pe trofeu cu numele premiantului. Eu ce să înțeleg? Că premiul de poezie a fost cenzurat de Răzvan Þupa pentru că n-a avut încă un trofeu și/sau niște bani pentru o excursie de două zile la munte? Nasol moment! Sau, poate, pentru că el nu-l apreciază prea tare pe Radu Vancu, laureatul concursului la secțiunea de poezie? (Paranteză: țin să-i felicit pe cei doi câștigători, Radu Vancu și Răzvan Rădulescu, și să-mi cer scuze pentru această situație deconcertantă!) Nu știu ce să spun... Te pomenești că nu Răzvan Þupa a fost de vină.
În orice caz, situația nu e prea roză. Mai ales că aceste premii sunt organizate cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării. Bis: Nasol moment!

Linda Maria Baros